Decizia nr. 23/2026 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2975/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.975/1/2024, este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Arad – Secţia I civilă în Dosarul nr. 30.765/325/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că: la termenul anterior a fost amânată judecata cauzei în vederea întocmirii unui supliment la raport cu privire la aspectele în divergenţă, în temeiul art. 40 alin. (5) din Regulament; judecătorii-raportori au întocmit un supliment la raport cu privire la aspectele în divergenţă asupra fondului sesizării, fiind depus şi un punct de vedere exprimat diferit faţă de soluţia propusă prin raport în conformitate cu art. 40 alin. (3) din Regulament.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Arad – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 3 decembrie 2024, în Dosarul nr. 30.765/325/2023, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Cum se interpretează sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv până la încheierea procesului-verbal de licitaţie prin care a fost declarat adjudecatar un participant la licitaţie sau până la emiterea actului de adjudecare. Dacă, în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 850 din Codul de procedură civilă pentru depunerea preţului de către adjudecatar, executorul judecătoresc va putea face din oficiu alte acte de executare şi, în concret, să înceteze executarea silită ca urmare a achitării integrale de către debitor a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, a cheltuielilor de executare şi a altor sume datorate potrivit legii, refuzând apoi pe baza acestui motiv să mai emită actul de adjudecare, în ciuda depunerii preţului integral de către adjudecatar. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Codul de procedură civilă ” Art. 849. – (1) Procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului. (2) În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori şi oricare altă persoană interesată potrivit menţiunilor din cartea funciară vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe cale de contestaţie la executare. (…) Art. 850. – (1) Adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc, în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de garanţia depusă în contul preţului. (…) Art. 854. – După plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut la art. 853, executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele menţiuni: (…) h) menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară; (…) Art. 863. – (1) În tot cursul urmăririi silite şi până la adjudecarea bunului imobil, debitorul sau orice altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Timişoara şi, în urma declinării, pe rolul Judecătoriei Arad cu nr. 30.765/325/2023, contestatoarea X S.R.L. a solicitat instanţei să constate refuzul nejustificat/nelegal al Biroului Executorului Judecătoresc Y de a proceda la întocmirea actului de adjudecare în Dosarul execuţional nr. 1.569/2021 şi să dispună obligarea executorului judecătoresc la întocmirea şi remiterea actului de adjudecare, în baza Procesului-verbal de licitaţie din 25 august 2023.

La termenul din 27 februarie 2024, Judecătoria Arad a dispus introducerea în cauză a debitoarei.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.684 din 29 aprilie 2024, Judecătoria Arad a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de executare a reţinut că în Dosarul execuţional nr. 1.569/2021 a fost întocmit procesul-verbal din 25 august 2023 prin care Biroul Executorului Judecătoresc Y a constatat că societatea X S.R.L. a fost desemnată adjudecatara imobilului înscris în Cartea funciară nr. 326.291.

Procesul-verbal a fost notat în cartea funciară la data de 28 august 2023, iar diferenţa de preţ pentru imobilul adjudecat a fost achitată de contestatoare la data de 1 septembrie 2023.

După ce contestatoarea şi executorul judecătoresc au stabilit că actul de adjudecare va fi emis la data de 11 septembrie 2023, acesta din urmă a informat-o pe contestatoare la data de 7 septembrie 2023 că debitoarea şi-a manifestat intenţia de a achita integral debitul până la data de 12 septembrie 2023, motiv pentru care a amânat emiterea actului de adjudecare până la data respectivă.

Biroul Executorului Judecătoresc Y a emis Încheierea din 11 septembrie 2023, prin care a constatat că debitoarea a achitat integral suma datorată şi a consemnat refuzul de întocmire a actului de adjudecare pentru acest motiv, restituind contestatoarei cheltuielile ocazionate de organizarea licitaţiei publice.

Ulterior, a emis Încheierea din 12 septembrie 2023, prin care a constatat încetarea executării silite pentru recuperarea integrală a sumei datorate de debitoare.

În acest context, prima instanţă a apreciat că art. 854 din Codul de procedură civilă condiţionează întocmirea actului de adjudecare, pe de o parte, de plata integrală a preţului de către adjudecatar şi, pe de altă parte, de existenţa procesului-verbal de licitaţie în baza căruia va fi emis actul de adjudecare.

Astfel, caracterul definitiv al procesului-verbal de licitaţie este subordonat expirării termenului de o lună în care acesta poate fi atacat pe calea contestaţiei la executare.

De altfel, amânarea întocmirii unui act de procedură este justificată în situaţia în care legalitatea acestuia depinde de legalitatea unui act de procedură anterior, respectiv procesul-verbal de licitaţie a cărui existenţă este incertă, dată fiind instituirea unui termen de contestare încă neîmplinit.

Ca atare, prima instanţă a apreciat că executorul judecătoresc nu era ţinut să elibereze actul de adjudecare imediat după plata integrală a preţului de către adjudecatar.

În plus, executarea silită a încetat ca urmare a realizării integrale a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 703 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

În final, a conchis că aceeaşi obligaţie nu poate fi stinsă atât prin achitarea acesteia de către debitor, cât şi prin adjudecarea imobilului supus vânzării silite la licitaţie publică.

Împotriva acestei sentinţe contestatoarea a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei la executare.

În motivare, a susţinut că executorul judecătoresc nu îl poate priva pe adjudecatar de dreptul său obţinut prin câştigarea licitaţiei publice, cu excepţia situaţiei în care instanţa desfiinţează procesul-verbal de licitaţie. Or, de vreme ce procesul-verbal de licitaţie nu a fost desfiinţat, executorul judecătoresc trebuia să emită actul de adjudecare.

A mai arătat că termenul de 30 de zile pentru plata integrală a preţului adjudecării nu a fost instituit în favoarea debitorului, ci în favoarea creditorului. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, a menţionat că există o cauză aflată în curs de judecată pe rolul unui complet de judecată al tribunalului învestit să soluţioneze cauza, în ultimă instanţă.

Chestiunea de drept ce necesită intervenţia instanţei supreme este una veritabilă, fiind susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite. În concret, sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” este susceptibilă de două înţelesuri, putând viza fie încheierea procesului-verbal de licitaţie prin care a fost declarat adjudecatar un participant la licitaţie, fie emiterea actului de adjudecare.

De lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă depinde soluţionarea pe fond a cauzei, deoarece există o relaţie de dependenţă între chestiunile de drept a căror lămurire se solicită şi soluţia ce va fi pronunţată în cauză, în raport cu limitele învestirii instanţei prin cererea de apel.

Deşi dispoziţiile art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu au intrat în vigoare recent, din verificarea jurisprudenţei naţionale rezultă că norma în discuţie nu a primit o rezolvare substanţială, fiind astfel îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept.

A mai arătat că instanţa supremă nu a statuat asupra chestiunilor de drept invocate şi că acestea nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Apelanta a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, fără să expună un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

Intimata a apreciat că executorul judecătoresc nu are obligaţia de a emite actul de adjudecare înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, impunându-se astfel încetarea executării silite în cazul îndeplinirii obligaţiei pe durata acestei proceduri. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanţa de trimitere a menţionat că opinia completului de judecată nu este unitară în condiţiile în care un membru împărtăşeşte opinia primei instanţe, iar celălalt membru al completului apreciază că sunt pertinente argumentele invocate de apelantă. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Din răspunsurile transmise de către instanţele consultate au rezultat două opinii asupra primei chestiuni de drept.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă are în vedere emiterea actului de adjudecare.

S-a argumentat că adjudecarea reprezintă o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate ce constă în atribuirea unui bun scos la licitaţie publică persoanei care a oferit preţul cel mai mare. Art. 854 lit. h) din Codul de procedură civilă stabileşte în mod clar că actul de adjudecare reprezintă titlul de proprietate al adjudecatarului. Din analiza acestui text de lege rezultă că emiterea actului de adjudecare este condiţionată atât de plata integrală a preţului, cât şi de definitivarea procesului-verbal de licitaţie după expirarea termenului de 30 de zile în care poate fi atacat cu contestaţie la executare. Ca atare, prin emiterea procesului-verbal de licitaţie, câştigătorul licitaţiei obţine doar vocaţia de a deveni proprietar al bunului adjudecat, iar nu însuşi dreptul de proprietate, care va fi transferat numai la emiterea actului de adjudecare.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă are în vedere încheierea procesului-verbal prin care a fost declarat adjudecatar un participant la licitaţie.

S-a arătat că adjudecarea are loc în cursul licitaţiei imobilului, procesul-verbal de licitaţie fiind doar înscrisul constatator al licitaţiei. Termenul de 30 de zile în care adjudecatarul imobilului este obligat să depună preţul la dispoziţia executorului judecătoresc are natura unui termen de graţie recunoscut exclusiv în favoarea adjudecatarului, care nu amână transferul dreptului de proprietate ce operează prin adjudecare. Practic, are loc un transfer de proprietate, sub condiţia rezolutorie a achitării preţului în termenul de 30 de zile. Astfel, transmiterea proprietăţii asupra imobilului operează prin adjudecare, iar nu prin întocmirea actului de adjudecare, predarea actului de adjudecare, intabularea dreptului sau prin punerea în posesie, care reprezintă operaţiuni ulterioare adjudecării.

Din răspunsurile transmise de către instanţele consultate au rezultat două opinii şi asupra chestiunii de drept subsecvente.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că, în interiorul termenului de 30 de zile pentru depunerea preţului de către adjudecatar, executorul judecătoresc poate face din oficiu alte acte de executare, inclusiv să înceteze executarea silită ca urmare a achitării integrale de către debitor a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, a cheltuielilor de executare şi a altor sume datorate potrivit legii, putând refuza ulterior pentru acest motiv emiterea actului de adjudecare chiar dacă a fost plătit integral preţul imobilului de către adjudecatar.

S-a argumentat că scopul executării silite este realizarea dreptului de creanţă al creditorului care deţine titlul executoriu, conform art. 622 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prin consemnarea întregii sume care formează obiectul executării silite, scopul declanşării executării a fost atins, creanţa creditorului fiind satisfăcută, astfel încât se impune încetarea executării silite în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Prin urmărirea silită nu trebuie să fie prejudiciate drepturile debitorului, iar, în măsura în care s-a realizat dreptul de creanţă al creditorului, dreptul debitorului care a plătit creanţa trebuie să prevaleze intereselor adjudecatarului care nu a devenit proprietar al imobilului scos la licitaţie până la emiterea actului de adjudecare.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că, în interiorul termenului de 30 de zile pentru depunerea preţului de către adjudecatar, executorul judecătoresc nu va putea înceta executarea silită ca urmare a achitării integrale de către debitor a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, a cheltuielilor de executare şi a altor sume datorate potrivit legii, neputând refuza pentru acest motiv emiterea actului de adjudecare dacă preţul a fost plătit integral de către adjudecatar.

S-a arătat că, de vreme ce procesul-verbal de licitaţie nu este anulat în condiţiile art. 849 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc nu poate efectua acte de executare la solicitarea creditorului, ci are obligaţia de a urma procedura în vederea realizării efectelor adjudecării. Astfel, termenul de 30 de zile pentru plata integrală a preţului adjudecării este prevăzut în favoarea creditorului, raţiunea instituirii acestuia nefiind aceea a acordării unei ultime posibilităţi pentru debitor pentru a-şi plăti datoria pentru care este executat silit.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate în exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării şi nici în mecanismele de unificare a practicii judiciare. IX. Opiniile specialiştilor consultaţi

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (lector univ. dr. Andrea Annamaria Chiş, cadru didactic asociat jud. dr. Roxana Dan şi cadru didadic asociat av. dr. Şerban Mircioiu) a considerat că, deşi nu poate fi lăsată la latitudinea debitorului încetarea executării silite prin plata integrală a creanţei în intervalul de timp acordat de legiuitor terţului adjudecatar pentru plata diferenţei de preţ, executorul judecătoresc poate accepta de la acesta plata creanţei, a accesoriilor şi a cheltuielilor de executare silită, însă valabilitatea acestei plăţi rămâne condiţionată de neplata diferenţei de preţ de către adjudecatar.

Astfel, în cazul în care debitorul sau altă persoană interesată consemnează întreaga creanţă la dispoziţia creditorului după definitivarea procesului-verbal de licitaţie, chiar dacă ar fi înainte de momentul consemnării diferenţei de preţ (în intervalul acordat de lege terţului adjudecatar) şi cel al emiterii actului de adjudecare, această plată ori depunere cu afectaţiune specială nu mai poate produce automat efectul încetării executării silite, fiind realizată în afara termenului legal prevăzut de art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Cu toate acestea, tocmai pentru că există posibilitatea ca terţul adjudecatar să nu achite diferenţa de preţ în intervalul de 30 de zile prevăzut de art. 850 alin. (1) din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc poate accepta plata făcută de debitor în acest interval de timp, iar această plată va stinge creanţa şi va conduce la încetarea executării silite în cazul în care terţul nu îşi execută obligaţia prevăzută în sarcina sa de lege.

În această ipoteză nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 851 din Codul de procedură civilă privind reluarea licitaţiei pentru nedepunerea preţului, care prevăd posibilitatea terţului adjudecatar de a achita la termenul de licitaţie preţul oferit iniţial, întrucât terţul adjudecatar, la rândul său, a fost de rea-credinţă, nerespectând termenul prevăzut de lege în favoarea sa pentru executarea obligaţiei de plată a diferenţei de preţ.

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” (conf. univ. dr. Nicolae-Horia Ţiţ) a apreciat că momentul transferului dreptului de proprietate asupra imobilului adjudecat este acela al eliberării actului de adjudecare.

În acest sens a arătat că procesul-verbal de licitaţie poate fi doar notat în cartea funciară, nefiind permisă înscrierea provizorie a dreptului de proprietate al adjudecatarului în baza acestui act.

Procesului-verbal de licitaţie nu îi poate fi atribuit caracterul translativ de proprietate, deoarece adjudecatarul nu poate intra în posesia imobilului adjudecat, nu poate culege fructele acestuia şi nici nu îşi poate înscrie provizoriu dreptul de proprietate în baza acestui act.

S-a mai arătat că art. 854 lit. h) din Codul de procedură civilă stabileşte că actul de adjudecare constituie titlu de proprietate pentru adjudecatar, în baza căruia se poate face înscrierea în cartea funciară, neexistând o astfel de menţiune în cuprinsul procesului-verbal de licitaţie.

Ca atare, debitorul sau orice altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare până la momentul emiterii actului de adjudecare.

Executorul judecătoresc poate efectua acte de executare cu privire la alte bunuri sau active patrimoniale ale debitorului şi ulterior încheierii procesului-verbal de licitaţie, cu consecinţa încetării executării silite în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, dacă în urma efectuării acestor acte de executare sau a plăţilor făcute de debitor este realizată în integralitate creanţa şi recuperate cheltuielile de executare şi alte sume datorate potrivit legii.

În acest caz, nu va mai fi emis actul de adjudecare, chiar dacă ulterior încetării executării silite în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă persoana declarată adjudecatar în timpul licitaţiei consemnează preţul integral.

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara a transmis mai multe opinii ale colectivului didactic universitar.

Astfel, într-o opinie a colectivului didactic (prof. univ. dr. Claudia Roşu, conf. univ. dr. Alin Speriuşi-Vlad şi asist. univ. dr. Cătălin Lungănaşu) s-a apreciat că sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” trebuie interpretată în sensul că se referă la momentul emiterii actului de adjudecare.

În acest sens s-a arătat că dreptul real imobiliar este recunoscut în favoarea adjudecatarului în baza actului de adjudecare, fiind condiţionat de înscrierea acestui act în cartea funciară. Or, producerea acestui efect presupune întocmirea şi eliberarea prealabilă a actului de adjudecare potrivit art. 854 şi 855 din Codul de procedură civilă.

Efectul translativ, în regimul special al urmăririi imobiliare, este rezervat de lege actului de adjudecare, iar nu procesului-verbal de licitaţie, care poate fi contestat pe calea contestaţiei la executare, a cărei admitere ar bloca emiterea actului de adjudecare.

Referitor la întrebarea subsecventă s-a apreciat că, până la emiterea actului de adjudecare de către executorul judecătoresc în temeiul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă, debitorul poate consemna la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.

S-a argumentat că executarea silită are ca scop realizarea creanţei constatate prin titlul executoriu, iar vânzarea silită reprezintă o modalitate de recuperare a creanţei. Or, de vreme ce scopul executării silite a fost atins, devin aplicabile prevederile art. 703 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Într-o altă opinie a colectivului didactic (conf. univ. dr. Florina Popa şi asist. univ. dr. Sergiu Căileanu) s-a apreciat că sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie interpretată în sensul că se referă la întocmirea procesului-verbal de licitaţie prin care a fost declarat adjudecatar un participant la licitaţie.

S-a argumentat că data adjudecării imobilului coincide cu data întocmirii procesului-verbal de licitaţie, acesta fiind momentul în care se încheie vânzarea silită, în sensul de operaţiune juridică (negotium iuris).

De altfel, dobândirea proprietăţii nu este condiţionată de plata integrală a preţului, executarea acestei obligaţii fiind doar momentul de la care adjudecatarului îi va fi recunoscută dispoziţia deplină asupra bunului, conform art. 857 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Referitor la întrebarea subsecventă s-a apreciat că, în măsura în care adjudecatarul plăteşte preţul în termenul de 30 de zile, executorul este obligat să întocmească actul de adjudecare, urmând să dispună restituirea către debitor a diferenţei dintre valoarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, a cheltuielilor de executare şi preţul achitat de către adjudecatar.

Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti (prof. univ. dr. Traian-Cornel Briciu şi conf. univ. dr. Paul Pop) a apreciat că sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă vizează declararea ca adjudecatar a unui participant la licitaţie şi încheierea procesului-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea imobilului.

S-a argumentat că legiuitorul utilizează sintagma „adjudecare” în cuprinsul art. 849 din Codul de procedură civilă pentru a descrie operaţiunea juridică, în timp ce art. 854 din acelaşi cod se referă la „actul de adjudecare” ca titlu de proprietate, respectiv înscrisul constatator al operaţiunii. Această dualitate reflectă distincţia clasică dintre negotium iuris şi instrumentum probationis.

Din interpretarea literală şi teleologică a art. 857 alin. (1) din Codul de procedură civilă rezultă că dreptul dobândit de terţ la momentul declarării sale ca adjudecatar reprezintă un drept de proprietate afectat de o condiţie rezolutorie care constă în neplata integrală a preţului.

Cu privire la întrebarea subsecventă s-a apreciat că, în interiorul termenului de 30 de zile instituit de art. 850 din Codul de procedură civilă pentru depunerea preţului de către adjudecatar, executorul judecătoresc nu va putea face alte acte de executare care să afecteze exerciţiul dreptului adjudecatarului de a plăti preţul de adjudecare în termenul ce îi este recunoscut de lege.

Institutul Naţional al Magistraturii a apreciat că sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă vizează momentul declarării ca adjudecatar a unui participant la licitaţie şi încheierea procesului-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea imobilului.

S-a arătat că art. 849 alin. (1) din Codul de procedură civilă face referire expresă la „procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea”, din care poate rezulta că aceasta este semnificaţia termenului „adjudecare” în raport cu care se interpretează sintagma „până la adjudecarea imobilului” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din acelaşi cod.

Din perspectiva efectelor substanţiale şi procedurale pe care le produce adjudecarea consemnată în procesul-verbal de licitaţie s-a arătat că acordul de voinţă se realizează între adjudecatar şi debitor.

Consimţământul debitorului este exprimat „forţat” prin intermediul executorului judecătoresc la momentul adjudecării prin declararea ca adjudecatar a unuia dintre licitatori.

Referitor la întrebarea subsecventă s-a apreciat că, în interiorul termenului de 30 de zile instituit de art. 850 din Codul de procedură civilă pentru depunerea preţului de către adjudecatar, executorul judecătoresc nu va putea face alte acte de executare care să afecteze exerciţiul dreptului adjudecatarului de a plăti preţul de adjudecare în termenul stabilit de lege.

Institutul de Cercetări Juridice a apreciat că sintagma „până la adjudecarea bunului imobil” din cuprinsul art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă vizează momentul încheierii procesului-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea imobilului.

În acest sens a arătat că legiuitorul face referire la noţiunea de „adjudecare”, ca operaţiune juridică, în cuprinsul art. 849 din Codul de procedură civilă, în vreme ce la art. 854 din acelaşi cod se referă la „actul de adjudecare”, ca titlu de proprietate şi înscris constatator al operaţiunii.

Din analiza literală a art. 857 alin. (1) din Codul de procedură civilă rezultă că, prin „adjudecarea” imobilului, adjudecatarul devine proprietar la momentul adjudecării, chiar dacă nu a plătit integral preţul. Dreptul său este afectat de condiţia suspensivă a plăţii diferenţei de preţ, de la momentul adjudecării având dreptul la fructe şi venituri, datorând dobânzile până la plata integrală a preţului şi suportând toate sarcinile imobilului.

Cu privire la întrebarea subsecventă s-a apreciat că organul de executare nu poate săvârşi din oficiu alte acte de executare şi nici să înceteze executarea silită ca urmare a achitării de către debitor a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, a cheltuielilor de executare şi a altor sume datorate potrivit legii, refuzând apoi în baza acestui motiv să mai emită actul de adjudecare chiar dacă adjudecatarul depune preţul integral. X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că debitorul sau orice altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, până la data emiterii actului de adjudecare. În acest caz, executorul judecătoresc va refuza emiterea actului de adjudecare, chiar dacă adjudecatarul a depus preţul integral.

A fost depus şi un punct de vedere prin care s-a preconizat o soluţie diferită, în sensul că debitorul sau orice altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, până la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie prin care a fost declarat adjudecatar participantul la licitaţie care a oferit preţul de vânzare cel mai mare; termenul de 30 de zile este un termen în beneficiul adjudecatarului, înăuntrul căruia executorul judecătoresc nu poate efectua din oficiu alte acte de executare şi nu poate refuza emiterea actului de adjudecare, în pofida depunerii preţului integral de către adjudecatar. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XI.1. Asupra admisibilităţii sesizării

Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudenţială, următoarele condiţii de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să o soluţioneze; (iii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificarea admisibilităţii prezentei sesizări relevă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii de admisibilitate, acestea sunt îndeplinite, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalul Arad – Secţia I civilă, care este învestit în ultimă instanţă cu soluţionarea apelului exercitat împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria Arad, iar hotărârea ce urmează a fi pronunţată este definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În ceea ce priveşte condiţiile referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile de a da naştere unor interpretări diferite şi de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, acestea sunt de asemenea îndeplinite.

Cu toate că noţiunea de „chestiune de drept” nu este definită de legiuitor, aceasta presupune în mod necesar o problemă de drept reală şi veritabilă, în sensul că „norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară”. S-a statuat constant în jurisprudenţa instanţei supreme că este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 39 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1047 din 18 octombrie 2024).

Chestiunea de drept supusă clarificării prin sesizarea de faţă este una veritabilă, constând în interpretarea art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pentru a se determina înţelesul sintagmei „până la adjudecarea imobilului”, în condiţiile în care legea nu defineşte momentul adjudecării, ci se referă la „adjudecare” prin raportare la două momente procesuale diferite, al licitaţiei publice [art. 846 alin. (11), art. 847 alin. (1) lit. f) şi alin. (3) din Codul de procedură civilă], respectiv al emiterii actului de adjudecare [art. 854, art. 856, art. 857 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Totodată, se observă că modificările legislative survenite în această materie prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe (Legea nr. 138/2014) au fost de natură a lipsi de claritate textul de lege a cărui interpretare se solicită. În prezent, norma juridică a cărei interpretare se solicită este susceptibilă de mai multe sensuri ori accepţiuni care sunt cel puţin prima facie deopotrivă de justificate faţă de imprecizia redactării sale. Totodată, în practică este controversată chestiunea de a şti dacă executorul judecătoresc poate efectua în continuare acte de executare silită după emiterea procesului-verbal de licitaţie, dar înainte de expirarea termenului pentru contestarea acestuia.

Dificultatea de interpretare care conturează existenţa unei chestiuni de drept veritabile rezultă şi din motivarea încheierii prin care s-a dispus sesizarea instanţei supreme, coroborată cu hotărârile judecătoreşti comunicate, care relevă existenţa în fază incipientă a două modalităţi de interpretare divergente.

Prin urmare, obiectul procedurii hotărârii prealabile este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care poate primi înţelesuri şi aplicări divergente în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023, paragraful 61; Decizia nr. 33 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 26 iunie 2023, paragraful 92).

Sesizarea urmăreşte interpretarea punctuală a problemei de drept, întrebarea fiind una calificată, iar nu una ipotetică ori enunţată într-o manieră prea generală (Decizia nr. 52 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 16 octombrie 2023, paragraful 51).

Totodată, de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei aflate pe rolul instanţei de trimitere. În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reliefat în mod constant că procedura hotărârii prealabile poate să aibă ca obiect o normă de drept material sau o normă de drept procedural, sesizarea fiind admisibilă, dacă interpretarea pe care o va da instanţa supremă produce consecinţe juridice de natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei (Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, paragraful 138; Decizia nr. 34 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 7 august 2024, paragraful 52).

Prima instanţă a reţinut că executarea silită a încetat, ca urmare a realizării integrale a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, prin plata efectuată de debitor după întocmirea procesului-verbal de licitaţie, dar anterior emiterii actului de adjudecare, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 703 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Contestatoarea a declarat apel, arătând că, de vreme ce procesul-verbal de licitaţie nu a fost desfiinţat, executorul judecătoresc trebuia să emită actul de adjudecare, termenul de 30 de zile pentru plata integrală a preţului adjudecării nefiind instituit în favoarea debitorului, ci în favoarea creditorului. Ca urmare, de interpretarea dispoziţiilor art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă depinde soluţionarea pe fond a cauzei în apel.

Totodată, este îndeplinită condiţia potrivit căreia chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă.

Îndeplinirea acestei condiţii decurge inclusiv din caracterul relativ recent al noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013; aprecierea actului normativ ca fiind mai vechi sau mai recent are în vedere inclusiv amploarea şi complexitatea reglementării, un cod care reglementează şi organizează procesul civil având nevoie de trecerea unui timp îndelungat pentru a consacra o practică stabilă în ansamblul materiei sale şi în majoritatea detaliilor (Decizia nr. 34 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 7 august 2024, paragraful 55).

Pe de altă parte, noutatea chestiunii de drept nu trebuie apreciată dintr-o perspectivă strict temporală, prin raportare la vechimea actului normativ, ci şi ţinând seama, în mod concret, de complexitatea şi noutatea conţinutului normei juridice supuse interpretării (Decizia nr. 7 din 5 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 7 martie 2024, paragraful 50).

Se constată că instanţele judecătoreşti având competenţă în această materie au pronunţat un număr redus de hotărâri judecătoreşti, acestea nefiind, prin urmare, de natură a contura o jurisprudenţă consistentă în domeniul de referinţă, pe baza unei interpretări adecvate a textului care a generat chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită. Hotărârile depuse la dosarul cauzei, pronunţate mai ales la nivelul tribunalelor, reflectă însă incipient o divergenţă de interpretare cu caracter de principiu, fiind îndeplinită situaţia premisă a iminenţei apariţiei unei practici judiciare neunitare (Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 16 mai 2023, paragrafele 88 şi 89; Decizia nr. 52 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 16 octombrie 2023, paragraful 58).

Totodată, se constată că asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat anterior pe calea unui recurs în interesul legii ori a unei alte hotărâri prealabile. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, devenind actuală cerinţa de a se da o rezolvare de principiu modului de interpretare şi aplicare a normelor de drept analizate.

Prin raportare la aceste considerente, se constată că sesizarea întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. XI.2. Asupra fondului sesizării

Chestiunea de drept care este supusă dezlegării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 850, respectiv ale art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Trebuie observat că cele două întrebări formulate de instanţa de trimitere conturează o chestiune de drept unică, respectiv data până la care debitorul poate obţine încetarea urmăririi silite prin plata datoriei, a accesoriilor şi a cheltuielilor de executare, actele care urmează a fi îndeplinite de executorul judecătoresc în acest context reprezentând o consecinţă directă a modului de rezolvare a respectivei chestiuni de drept.

Potrivit art. 629 alin. (1) din Codul de procedură civilă, veniturile şi bunurile urmăribile ale debitorului pot fi supuse executării silite numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. De asemenea, potrivit art. 622 alin. (3) din Codul de procedură civilă, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.

În măsura în care creanţele arătate în textul de lege menţionat au fost realizate, este firesc ca executarea silită să înceteze, nemaifiind efectuată ori continuată executarea silită, în oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Astfel, în condiţiile art. 703 alin. (1) din Codul de procedură civilă, executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii.

În materia urmăririi silite imobiliare, art. 863 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, în tot cursul urmăririi silite şi până la adjudecarea bunului imobil, debitorul sau orice altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.

Chestiunea de drept care formează obiectul sesizării constă în a determina cu exactitate care este momentul procesual la care se referă sintagma „până la adjudecarea bunului imobil”.

În scopul desluşirii sensului normei este util a menţiona că, în forma iniţială a Codului de procedură civilă (republicat în Monitorul Oficial al României, Partea. I, nr. 545 din 3 august 2012), astfel cum acesta a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, art. 862 prevedea că, „în tot cursul urmăririi silite şi până la expirarea termenului prevăzut la art. 854 alin. (1), debitorul ori altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare”. Potrivit art. 854 alin. (1), text la care se făcea trimitere, „în termen de o lună de la data înscrierii provizorii în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori şi orice altă persoană interesată, după menţiunile cărţilor funciare, vor putea ataca actul de adjudecare pe cale de contestaţie la executare. Instanţa de executare poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat. În cazul în care cererea de suspendare este formulată de debitor sau terţul dobânditor, acesta este obligat la plata cauţiunii în condiţiile art. 718 alin. (2)”.

Aşadar, în forma iniţială a Codului de procedură civilă, debitorul era în drept să obţină încetarea executării silite prin consemnarea întregii valori a creanţei, cu accesoriile şi cu cheltuielile de executare, chiar şi ulterior emiterii actului de adjudecare, respectiv până la data împlinirii termenului de o lună de la data înscrierii provizorii a actului de adjudecare în cartea funciară, termen înăuntrul căruia se putea formula contestaţie la executare împotriva acestuia din urmă.

De altfel, întreaga reglementare a efectelor adjudecării (art. 856 şi următoarele din acelaşi cod) se raporta la actul de adjudecare, respectiv la actul de adjudecare definitivat prin necontestare ori prin respingerea definitivă a contestaţiei la executare.

Astfel, potrivit art. 855 din Codul de procedură civilă, „(1) Dacă nu s-a făcut contestaţie în termenul prevăzut la art. 854 alin. (1) sau dacă aceasta a fost respinsă prin hotărâre definitivă, executorul judecătoresc va hotărî din oficiu, prin încheiere definitivă, ca dreptul de proprietate al adjudecatarului să fie intabulat în cartea funciară, chiar în cazul în care adjudecatar este însuşi terţul dobânditor care avea deja dreptul înscris în cartea funciară (…) (2) Totodată, la cererea adjudecatarului, acesta va fi pus în posesia imobilului adjudecat de către executor, cu excepţia cazului în care a fost pus anterior în posesie, potrivit art. 853 alin. (2)”.

Rezultă prin urmare că, în forma iniţială a Codului de procedură civilă, efectele adjudecării, inclusiv transferul de proprietate, se produceau la data actului de adjudecare, iar nu la data licitaţiei la care bunul a fost declarat adjudecat. După cum va rezulta din cele ce urmează, aceeaşi este soluţia şi potrivit reglementării în vigoare.

De altfel, anumite efecte ale actului de adjudecare se produceau doar după definitivarea înscrierii provizorii, respectiv după intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul actului de adjudecare definitivat prin necontestare ori, după caz, prin respingerea contestaţiei la executare prin hotărâre definitivă. Este vorba atât despre naşterea prerogativei dispoziţiei asupra imobilului adjudecat [art. 856 alin. (2) din Codul de procedură civilă], cât şi despre expirarea termenului-limită până la care debitorul ori altă persoană interesată putea obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare [art. 862 alin. (1) din Codul de procedură civilă].

Mai mult, din punctul de vedere al interpretării istorice, Codul de procedură civilă anterior era chiar mai permisiv; potrivit art. 523 din Codul de procedură civilă din 1865, „În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare”.

În urma modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014), Codul de procedură civilă, în forma sa actuală (republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare), reglementează remediul contestaţiei la executare (doar) împotriva procesului-verbal de licitaţie, fără a mai fi prevăzută distinct contestaţia împotriva actului de adjudecare.

Astfel, potrivit art. 849 din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală „Contestaţia împotriva procesului-verbal de licitaţie”: ” (1) Procesul-verbal de licitaţie care consemnează adjudecarea va fi notat în cartea funciară, la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului. (2) În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori şi oricare altă persoană interesată potrivit menţiunilor din cartea funciară vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie pe cale de contestaţie la executare. (3) Contestaţia se notează în cartea funciară la cererea contestatorului, iar în lipsă, la cererea instanţei de executare. (4) Instanţa de executare poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat. (5) Dacă instanţa admite contestaţia, executorul judecătoresc va continua urmărirea de la actul desfiinţat şi va solicita din oficiu ca notarea prevăzută la alin. (1) să fie radiată. (6) Sumele consemnate şi neeliberate sau, după caz, nedistribuite se vor restitui de îndată adjudecatarului.”

Din formularea textelor rezult