Decizia nr. 425 din 24 noiembrie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în Dosarul nr. 607/90/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, iar părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 10 aprilie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 607/90/2024, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) şi alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la existenţa posibilităţii ca instanţa să verifice temeinicia încadrării acordate prin adeverinţă de către angajator a activităţii prestate de salariat, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 5 mai 2025 cu nr. 956/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 24 noiembrie 2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) ” Art. 30. – (1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: (…) i) activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui, pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui;” – litera a fost introdusă prin Legea nr. 197/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 197/2021). ” (4 4 ) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. i), în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă.” – alineat introdus prin Legea nr. 74/2022 pentru completarea art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 74/2022)

Alte norme de drept relevante – Art. 158 din Legea nr. 263/2010 – ” (…) (3 2 ) În situaţia în care perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă nu sunt înregistrate în carnetul de muncă sau înregistrarea acestor perioade este efectuată incorect ori incomplet, dovada acestora se poate face cu adeverinţe eliberate de către angajatori sau deţinătorii legali de arhive. (4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. (5) Prin documente verificabile se înţelege: actul administrativ de nominalizare a persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă sau, în lipsa acestuia, actul administrativ privind încadrarea locurilor de muncă/activităţilor/categoriilor profesionale în grupe superioare de muncă; contractul individual de muncă; contractul colectiv de muncă; decizii interne; act administrativ de modificare a locului de muncă sau a sarcinilor de serviciu; extras din statele de plată din care să rezulte secţia/atelierul/locul de muncă, precum şi orice alte documente justificative. (6) În situaţia în care există suspiciuni cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, angajatorii sau orice alţi deţinători legali de arhive sunt obligaţi să pună la dispoziţia Casei Naţionale de Pensii Publice şi/sau a caselor teritoriale de pensii, după caz, la solicitarea acestora, documentele întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001 pe baza cărora s-au eliberat adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă, în vederea verificării respectării legislaţiei în domeniu. (7) În situaţia în care, ca urmare a verificărilor prevăzute la alin. (6), se constată încălcări ale legislaţiei privind încadrarea în grupe superioare de muncă sau nu sunt prezentate documentele care au stat la baza eliberării adeverinţelor, perioadele respective sunt valorificate ca vechime în muncă/stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă.” – Art. 165 1 din Legea nr. 263/2010 – „Adeverinţele eliberate de angajatori sau de către deţinătorii legali de arhive, precum şi documentele necesare stabilirii şi/sau recalculării drepturilor de pensie emise potrivit dispoziţiilor legale în vigoare se certifică prin ştampilă şi semnătură olografă a conducătorului entităţii sau a persoanei delegate în acest sens.”

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, cu modificările şi completările ulterioare (Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010) ” Art. 6. – (1) În situaţiile în care, pentru anumite perioade de după data de 31 martie 2001, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile asigurate pe baza cărora se determină punctajul lunar, nu pot fi dovedite prin declaraţia nominală de asigurare, persoana în cauză poate prezenta casei teritoriale/sectoriale de pensii competente alte documente doveditoare, întocmite în condiţiile legii. (…) Art. 123. – (1) Se asimilează stagiilor de cotizare în condiţii speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care asiguraţii au desfăşurat activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună, numai în locurile de muncă avizate în condiţii speciale din cadrul unităţilor prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activităţi încadrate, potrivit legislaţiei anterioare acestei date, în grupa I de muncă. (2) Dovedirea acestor stagii de cotizare se face cu carnetul de muncă, completat potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, şi/sau cu adeverinţe eliberate, potrivit legii, de angajatorul la care a lucrat persoana respectivă sau, după caz, de instituţia care a preluat arhivele acestuia. Modelul adeverinţei este prezentat în anexa nr.

(…) (5) Adeverinţele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 572/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a prevederilor Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea şi recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile de fond şi formă prevăzute de acesta. (…) Art. 125. – Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie. Art. 126. – (1) Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive. (…) (6) Pentru a putea fi valorificată, adeverinţa menţionată la alin. (1) se completează în mod obligatoriu la toate rubricile prevăzute.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia a fost invocată chestiunea de drept 12. Prin contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. aaaaa/2.02.2024 emise de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea (CJP Vâlcea) privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă (Decizia nr. aaaaa/2.02.2024), înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea – Secţia I civilă la 20.02.2024 cu nr. 607/90/2024, reclamanta AB, în contradictoriu cu pârâta CJP Vâlcea, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: (i) anularea Deciziei nr. aaaaa/2.02.2024 privind respingerea solicitării de acordare a dreptului la pensie pentru limită de vârstă; (ii) obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei, prin care, prin efectul asimilării în condiţii speciale de muncă potrivit art. 30 alin. (1) lit. i) şi alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, să valorifice şi perioada ce rezultă din adeverinţele nr. bbbb/21.07.2023 eliberată de Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. (Adeverinţa nr. bbbb/21.07.2023) şi nr. ccccc/31.07.2023 eliberată de Societatea „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea (Adeverinţa nr. ccccc/31.07.2023); (iii) să se constate că stagiul complet de cotizare la care este îndreptăţită este de 25 ani, prin valorificarea perioadei cuprinse în adeverinţele amintite, perioadă lucrată în condiţiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010; (iv) obligarea pârâtei să aplice dispoziţiile art. 56 alin. (3) lit. d) şi art. 56 2 din Legea nr. 263/2010, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 197/2021 şi Legea nr. 74/2022, respectiv să determine punctajul mediu anual cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani şi să acorde majorarea prevăzută la art. 100 din Legea nr. 263/2010, respectiv majorarea cu 50% a punctajelor lunare realizate în perioada asimilată în condiţii speciale din adeverinţele amintite.

În motivarea contestaţiei, reclamanta a susţinut, în esenţă, că pârâta nu a înţeles să includă în categoria activităţilor desfăşurate în condiţii speciale de muncă, în condiţiile legii, activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate în unităţile de producţie a energiei electrice în termocentrale pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui pentru personalul implicat direct şi nemijlocit în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui, activităţi desfăşurate de reclamantă începând cu data de 30.09.1986 până în prezent, reieşind astfel un cuantum al punctajului anual mult mai mic decât cel corect.

Pârâta CJP Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, arătând că respingerea cererii de acordare a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, formulată de reclamantă, s-a datorat faptului că, la data formulării cererii, reclamanta nu îndeplinea condiţiile de acordare a pensiei pentru limită de vârstă nici în temeiul art. 55 din Legea nr. 263/2010 şi nici al art. 56 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2/2023), întrucât, la data emiterii deciziei contestate, contestatoarea nu a făcut dovada că a realizat un stagiu de cotizare de 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, iar, la data depunerii cererii (1.08.2023), contestatoarea avea vârsta de 53 de ani şi 1 lună. S-a mai arătat că emitenţii adeverinţelor nr. bbbb/21.07.2023 şi nr. ccccc/31.07.2023 au refuzat să pună la dispoziţia pârâtei documentele solicitate în temeiul art. 158 alin. (7) din Legea nr. 263/2010, motiv pentru care nu au fost valorificate adeverinţele sus-menţionate. Suspiciunea că activitatea desfăşurată în perioada 30.09.1986-31.07.2023 nu poate fi asimilată stagiului realizat în condiţii speciale prevăzut de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 a fost generată de faptul că angajatorul nu a încadrat această activitate în condiţii speciale nici după data de 22 iulie 2021, dată de la care a intrat în vigoare Legea nr. 197/2021, prin care a fost introdus art. 30 alin. (1) lit. i) în Legea nr. 263/2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.603/2024 din 7 octombrie 2024, Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă a admis în parte contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. aaaaa/2.02.2024, a anulat decizia emisă de CJP Vâlcea şi a obligat pârâta: (i) să emită o nouă decizie, aplicând reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani şi un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, prin valorificarea perioadelor lucrate în condiţiile art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, conform adeverinţelor nr. bbbb/21.07.2023 şi nr. ccccc/31.07.2023; (ii) să recalculeze pensia contestatoarei prin majorarea punctajelor lunare cu 50% pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, pentru perioada 30.09.1986-23.10.1997, potrivit menţiunilor de la punctul 50 din carnetul de muncă şi adeverinţei nr. bbbb/21.07.2023, asimilate condiţiilor speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, precum şi pentru activităţile din categoria celor menţionate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, ulterioare datei de 1.04.2001, conform adeverinţelor nr. bbbb/21.07.2023 şi nr. ccccc/31.07.2023, fiind respinsă în rest cererea de majorare a punctajelor lunare cu 50%, pentru perioada ulterioară datei de 23.10.1997 şi până la data de 1.04.2001, precum şi cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut aplicarea obligatorie a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2/2023. Astfel, s-a constatat că reclamanta întruneşte condiţia esenţială de a fi lucrat efectiv peste 30 de ani în activităţile menţionate în cuprinsul adeverinţelor nr. bbbb/21.07.2023 şi nr. ccccc/31.07.2023, potrivit art. 30 alin. (1) lit. (i) din Legea nr. 263/2010, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de către angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.

Tribunalul a apreciat că refuzul de valorificare a perioadei ulterioare datei de 1.04.2001 ca activitate profesională desfăşurată în locuri de muncă în condiţii speciale nu este justificat, întrucât încadrarea activităţilor desfăşurate între cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 s-a realizat de angajator prin actul emis, care răspunde pentru corectitudinea acestor date potrivit dispoziţiilor art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.

Împotriva Sentinţei civile nr. 2.603/2024 din 7 octombrie 2024, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, în esenţă, faptul că din adeverinţa emisă de angajator, care a refuzat să depună şi documentele primare în baza cărora a fost emisă, nu rezultă că reclamanta a desfăşurat direct şi nemijlocit activitate în utilizarea procedeelor şi utilajelor specifice producţiei energiei electrice şi extracţiei cărbunelui.

Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare la apelul introdus de CJP Vâlcea, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond, ca fiind legală şi temeinică.

Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2025, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: (i) curtea de apel este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (judecarea apelului formulat într-un litigiu în materia conflictelor de asigurări sociale); (ii) de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) şi alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, referitor la existenţa posibilităţii ca instanţa să verifice temeinicia încadrării acordate prin adeverinţă de către angajator a activităţii prestate de salariat, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, depinde soluţionarea pe fond a cauzei; în dovedirea îndeplinirii acestei condiţii s-a precizat că, în cazul în care se vor interpreta prevederile legale menţionate în sensul că există posibilitatea ca instanţa să verifice temeinicia încadrării activităţii prestate de salariat ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, acordate prin adeverinţă de către angajator, soluţia în cauză va duce la cercetări suplimentare cu administrarea de probe suplimentare, iar, dacă se va aprecia în sens contrar, va trebui reevaluată practica caselor de pensii; (iii) problema de drept enunţată este nouă, constatându-se că asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă anterioară (până la data de 10.04.2025); (iv) cauzele de această natură nu ajung pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind soluţionate definitiv în faţa curţilor de apel – conflicte de asigurări sociale; (v) chestiunea de drept supusă dezlegării nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la 10.04.2025. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Prin punctul de vedere exprimat oral în cadrul şedinţei de judecată, intimata-reclamantă a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru lămurirea chestiunii de drept puse în discuţie la termenul de judecată din data de 26.03.2025, întrucât, faţă de practica judiciară în această materie şi faţă de poziţia adoptată inclusiv de către Curtea de Apel Piteşti, dar şi de celelalte instanţe, rezultă că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei chestiuni de drept care să fie supusă dezlegării, lipsind oportunitatea formulării acestei sesizări.

Apelanta-intimată CJP Vâlcea nu a înaintat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Titularul sesizării apreciază că instanţa de judecată, în măsura învestirii în acest sens (existenţa criticii), are posibilitatea să verifice temeinicia încadrării activităţii prestate de salariat, acordate prin adeverinţă de către angajator, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, putând aplica prin analogie şi prevederile art. 158 alin. (3 2 )-(7) din acelaşi act normativ.

Instanţa de trimitere mai precizează că, deşi dispoziţiile menţionate anterior impun ca verificarea să se efectueze cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, se constată că prevederile art. 30 alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 au fost introduse prin Legea nr. 74/2022, iar legiuitorul nu a reuşit să normeze şi o modalitate de verificare a asimilării stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă.

O soluţie contrară ar limita instanţele la a constata doar existenţa unei adeverinţe emise de angajator, chiar şi în condiţiile în care angajatorul nu a efectuat o încadrare corectă sau nu a verificat activitatea salariaţilor, şi ar obliga la valorificarea acesteia.

De asemenea, lipsa unei prevederi speciale de genul celei menţionate în cuprinsul art. 158 alin. (3 2 )-(7) din Legea nr. 263/2010 nu presupune că adeverinţa nu ar putea fi verificată pe baza documentelor primare. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de către instanţele consultate au rezultat două opinii asupra chestiunii de drept.

Într-o primă orientare jurisprudenţială, în interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) şi alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, s-a reţinut că instanţa de judecată nu are posibilitatea de a verifica temeinicia încadrării activităţii prestate de salariat, acordate prin adeverinţă de către angajator, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fiind invocate argumentele ce urmează.

Angajatorii sunt singurii abilitaţi să ateste condiţiile desfăşurării activităţii de către salariat, în condiţiile art. 158 alin. (4) din Legea nr. 163/2010, care sunt aplicabile prin analogie şi în privinţa forţei probante a adeverinţelor eliberate în baza Legii nr. 74/2022, asumându-şi răspunderea pentru menţiunile din adeverinţă care sunt valabile până la anularea lor.

În acest sens au fost invocate prevederile art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, arătându-se că, în acest caz, nu există dispoziţii speciale, precum cele ale art. 158 alin. (3 2 )-(7) din Legea nr. 263/2010, care să permită efectuarea de verificări cu privire la legalitatea încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă. De asemenea, s-a făcut trimitere la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2/2023 şi la deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28 din 3 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 12 iulie 2024 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28/2024), şi nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 89/2024).

Chiar dacă, în calitate de autoritate care administrează sistemul public de pensii, casa teritorială de pensii are o competenţă legală de verificare a documentaţiei necesare valorificării documentelor prezentate de parte, controlul exercitat în procedura de stabilire sau de recalculare a drepturilor de pensie nu poate avea ca efect recalificarea activităţii desfăşurate şi refuzul recunoaşterii atestărilor angajatorului.

Potrivit unui punct de vedere nuanţat comunicat de către o curte de apel, verificarea temeiniciei încadrării activităţilor în condiţii speciale, deşi nu poate fi exclusă de plano din orice litigiu, în funcţie de particularităţile speţei, depăşeşte standardul probatoriu adecvat, necesar şi suficient în cadrul litigiilor de asigurări sociale, întrucât astfel de verificări, în cele mai multe cazuri, nu ar putea fi realizate în mod efectiv, dincolo de o ipotetică serie de aprecieri in abstracto, de către instanţa de judecată, ca urmare a intervalului foarte mare de timp scurs între data prestării activităţilor şi data efectuării verificărilor. Prin raportare la art. 158 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, rezultă că legea stabileşte cine, din perspectivă instituţională, poate cere astfel de lămuriri, prevederea legală urmărind ca aceste verificări să fie realizate, iar aspectele neclare lămurite, în cazul în care subzistă reale dubii, în etapa administrativă de calculare sau de recalculare a unor drepturi de pensie. Luând în calcul şi dispoziţiile art. 124 şi 126 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, ar rezulta că valorificarea adeverinţelor ar trebui dispusă ori de câte ori acestea respectă cerinţele de formă detaliate în cuprinsul anexei nr. 14 la normele antereferite, acestea fiind singurele condiţii pentru a se conferi o valoare probatorie incontestabilă acestor înscrisuri. Cum în art. 30 alin. (1) lit. i) şi în alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010 sunt enumerate activităţi care atrag încadrarea în condiţii speciale, iar nu funcţii sau meserii, ceea ce determină încadrarea în condiţii speciale sunt împrejurările concrete în care au fost desfăşurate diferite meserii sau profesii ori exercitate felurite funcţii, iar cunoaşterea cea mai adecvată a acestor împrejurări de fapt o poate avea doar fostul angajator sau deţinătorul fondului arhivistic care dispune de acele acte interne de natură să certifice desfăşurarea activităţii în condiţii speciale.

Într-o altă orientare jurisprudenţială, în interpretarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) şi alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, s-a reţinut că instanţa de judecată are posibilitatea de a verifica inclusiv temeinicia încadrării activităţii prestate de salariat, acordate prin adeverinţă de către angajator, ca fiind dintre cele enumerate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, pentru argumentele ce urmează.

Adeverinţele eliberate de angajatori sau de oricare alţi deţinători de arhive, în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, se emit în baza documentelor deţinute, iar datele, elementele şi informaţiile înscrise în adeverinţe trebuie să fie legale, exacte şi corecte, fiind exclusiv cele rezultate din documentele deţinute de emitenţii adeverinţelor.

Adeverinţa trebuie să ateste o situaţie preexistentă, ce rezultă dintr-unul sau mai multe documente deţinute de unitate. Împrejurarea că emitentul adeverinţei este direct răspunzător de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscrie în adeverinţă nu semnifică faptul că instanţa de judecată este în imposibilitate de a verifica dacă cele atestate prin adeverinţe corespund actelor ce au stat la baza emiterii acestora, ci stabilesc răspunderea emitentului adeverinţei pentru înscrierea unor date, elemente, informaţii incorecte, inexacte, nelegale.

Din cuprinsul legilor nr. 197/2021 şi nr. 74/2022 nu rezultă că legiuitorul a acordat angajatorilor competenţa de a stabili care anume activităţi şi locuri de muncă îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010.

Adeverinţa emisă de angajator nu are o forţă probantă deplină, ci reprezintă, în faţa caselor teritoriale de pensii, un înscris care poate fi infirmat prin restul probelor administrate, dovadă în acest sens fiind prevederile art. 158 alin. (4)-(7) din Legea nr. 263/2010, care, deşi vizează corecta încadrare în grupele superioare de muncă, pot fi aplicate prin analogie situaţiilor prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) şi de alin. (4 1 ), ce au fost reglementate ulterior adoptării Legii nr 263/2010, pentru care legiuitorul nu a reuşit să normeze şi o modalitate de verificare a asimilării stagiului în condiţii speciale de muncă.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Art. 30 din Legea nr. 263/2010 şi art. 158 din Legea nr. 263/2010 au făcut obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constatând că acestea sunt constituţionale, în raport cu criticile invocate. În acest sens sunt: deciziile nr. 629 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1315 din 30 decembrie 2020; nr. 617 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 8 februarie 2019; nr. 615 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2019; nr. 901 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 3 mai 2022; nr. 351 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018; nr. 601 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012; nr. 225 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 15 iulie 2013; nr. 446 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 11 decembrie 2023, şi nr. 481 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 3 martie 2023. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii relevante cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări: – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 2 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 mai 2023, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 56 2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, dispoziţiile legale evocate recunosc ope legis o reducere a vârstei standard de pensionare cu 13 ani pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, corespunzător activităţii desfăşurate cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021, indiferent de condiţiile în care a fost încadrată activitatea de angajator/fostul angajator, conform legislaţiei anterioare, şi indiferent de tipul contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajator/fostul angajator.”; – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024, prin care: • a fost admisă în parte sesizarea Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit: ” (…) drepturile de pensie deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 197/2021 pot fi recalculate în condiţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, cu acordarea tuturor beneficiilor specifice valorificării unui stagiu realizat în condiţii speciale, cele referitoare la determinarea stagiului de cotizare, potrivit art. 56 alin. (1) lit. d), şi la majorarea punctajelor lunare, conform art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010.”; • a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea Curţii de Apel Piteşti în ceea ce priveşte următoarea chestiune de drept: „Recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art. II din Legea nr. 351/2022, permite acordarea tuturor beneficiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru stagiul realizat în condiţii speciale sau este limitată la beneficiul prevăzut de art. 56 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 263/2010?”; – Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 47 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 27 octombrie 2022, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: • „Dacă dispoziţiile art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi în situaţia în care dovada vechimii în muncă în grupele de muncă se realizează în condiţiile art. 158 alin. (3 1 ) din lege, cu carnetul de muncă.”; • „Dacă verificarea caracterului incorect sau incomplet al înregistrării în carnetul de muncă, în sensul art. 158 alin. (3 1 ) din lege, presupune şi verificarea legalităţii încadrării activităţii în grupele I şi/sau a II-a de muncă, în sensul art. 158 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 263/2010.”. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată, actul normativ este aplicabil în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal.

Alin. (2) al aceluiaşi articol anterior indicat prevede că „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1).”, iar alin. (3) stabileşte că aceasta se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Art. 2 alin. (1) stabileşte că: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

În preambulul ordonanţei de urgenţă s-a arătat că, la elaborarea acestui act normativ, s-a ţinut seama de „configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi de efectul obligativităţii hotărârii pe care o pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în deplin acord cu îndatorirea sa constituţională de asigurare a aplicării şi interpretării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti din România” şi s-a apreciat că aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, „în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”.

În contextul normativ expus, pentru a fi admisibilă sesizarea întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv să vizeze stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; (iii) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificându-se îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că nu sunt îndeplinite exigenţele procedurale menţionate pentru declanşarea acestui mecanism prejudicial.

Astfel, se constată că obiectul litigiului îl reprezintă: anularea deciziei privind respingerea solicitării de acordare a dreptului la pensie pentru limită de vârstă şi obligarea CJP Vâlcea la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei, prin care, prin efectul asimilării în condiţii speciale de muncă potrivit art. 30 alin. (1) lit. i) şi alin. (4 4 ) din Legea nr. 263/2010, să fie valorificată şi perioada ce rezultă din Adeverinţa nr. bbbb/21.07.2023 eliberată de Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. şi din Adeverinţa nr. ccccc/31.07.2023 eliberată de Societatea „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea, având în vedere faptul că reclamanta a desfăşurat activităţi din categoria celor menţionate la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 197/2021 şi Legea nr. 74/2022. Totodată, reclamanta solicită constatarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani prin includerea acestor perioade, obligarea pârâtei să aplice dispoziţiile art. 56 alin. (3) lit. d) şi art. 56 2 din Legea nr. 263/2010, respectiv calcularea punctajului mediu anual raportat la un stagiu complet de 25 de ani, precum şi acordarea majorării prevăzute de art. 100 din aceeaşi lege, constând în creşterea cu 50% a punctajelor lunare aferente perioadelor lucrate în condiţii speciale.

Procesul se află în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în calea de atac a apelului.

Reclamanta din dosarul aflat pe rolul instanţei de sesizare a fost angajată, în perioadele 30.09.1986-22.03.2015 şi 22.03.2015 – prezent, la Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. şi, respectiv, la Societatea „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea.

Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011 privind unele măsuri de reorganizare a producătorilor de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin înfiinţarea Societăţii Comerciale Complexul Energetic Oltenia – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 24 octombrie 2011 (Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011), constituindu-se în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 [art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011], prin fuziunea Societăţii Comerciale Complexul Energetic Craiova – S.A., Societăţii Comerciale Complexul Energetic Rovinari – S.A., Societăţii Comerciale Complexul Energetic Turceni – S.A. şi a Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia – S.A. [art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2011].

Prin art. 8 din hotărârea Guvernului mai sus evocată s-a prevăzut că „Proiectul de fuziune va conţine prevederi privind personalul angajat la societăţile comerciale care fuzionează potrivit prezentei hotărâri, în condiţiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, precum şi dispoziţii privind contractele colective de muncă”, fără nicio trimitere la vreun act normativ.

La data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1.024/2011 a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr. 56/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea producătorilor de energie electrică şi termică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin înfiinţarea Companiei Naţionale Electra – S.A. şi Companiei Naţionale Hidroenergetica – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 5 februarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 56/2010), care, de asemenea, face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, precum şi la dispoziţii privind contractele colective de muncă.

Potrivit Actului constitutiv al Societăţii Complexul Energetic Oltenia – S.A., rectificat conform Hotărârii nr. 1 din 17.07.2012 a Adunării generale extraordinare a acţionarilor, cu modificările ulterioare: „Societatea este persoană juridică română, înfiinţată ca societatea comercială pe acţiuni” (articolul 2 – „Forma juridică a societăţii”); „Pentru îndeplinirea obiectului de activitate şi în conformitate cu atribuţiile stabilite, Societatea utilizează sursele de finanţare constituite în conformitate cu legea, credite bancare şi alte surse financiare” (articolul 26 – „Finanţarea activităţii proprii”); „Salariaţii sunt angajaţi sau demişi în condiţiile prezentului act constitutiv (…)” (articolul 28 – „Personalul societăţii”); „Prevederile actului constitutiv se completează cu dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale” (articolul 36.1).

Rezultă, potrivit situaţiei juridice relevate de succesiunea actelor normative menţionate anterior, că Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. este persoană juridică constituită sub forma societăţii pe acţiuni, în baza prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, şi că salarizarea personalului de execuţie din cadrul acesteia este stabilită prin contractul colectiv de muncă, acest personal nefiind plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017).

Art. 2 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede domeniul de aplicare a acestei legi, iar anexele, numerotate de la I la IX, indică personalul plătit din fonduri publice a cărui salarizare o reglementează în mod unitar, fără ca în cuprinsul acestora să se încadreze şi personalul Societăţii Complexul Energetic Oltenia – S.A.

În ceea ce priveşte Societatea „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea, celălalt angajator al contestatoarei, se observă că şi aceasta este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acţiuni, aşa cum rezultă din statutul prevăzut în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 759/1997 privind înfiinţarea Societăţii Comerciale „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea prin reorganizarea Filialei Electrocentrale Govora din cadrul Regiei Autonome de Electricitate „Renel”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 2 decembrie 1997, cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 759/1997).

Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 759/1997, s-a aprobat „înfiinţarea Societăţii Comerciale «CET Govora» – S.A. Râmnicu Vâlcea prin reorganizarea Filialei Electrocentrale Govora din cadrul Regiei Autonome de Electricitate «Renel», persoană juridică cu capital social integral de stat, societate pe acţiuni”, iar prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2002 privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni al Societăţii Comerciale „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea în proprietatea privată a judeţului Vâlcea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vâlcea (Hotărârea Guvernului nr. 1.005/2002) s-a aprobat „transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni al Societăţii Comerciale «CET Govora» – S.A. Râmnicu Vâlcea, (…), din proprietatea privată a statului şi din administrarea Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în proprietatea privată a judeţului Vâlcea şi în administrarea Consiliului Judeţean Vâlcea”.

Articolul 22 din Statutul Societăţii „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea, referitor la personalul societăţii, prevede că „(…) Plata salariilor, a impozitelor pe acestea şi a cotei pentru asigurări sociale se va face potrivit legii. Drepturile şi obligaţiile personalului societăţii comerciale sunt stabilite de către consiliul de administraţie prin contractul colectiv de muncă.”

Se observă că personalul Societăţii „CET Govora” – S.A. Râmnicu Vâlcea, de asemenea, nu este plătit din fonduri publice.

Din considerentele anterior expuse rezultă că pretenţiile deduse judecăţii în cauza aflată în curs de soluţionare nu se circumscriu stabilirii şi/sau plăţii drepturilor la pensie ale personalului prevăzut la alin. (1) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi 3 din acest act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,