2rh-142/17 — repararea prejudiciului

Dosarul nr.2rh-142/17

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. D. Chistol)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: T. Vieru, N. Craiu, O. Sternioală)

ÎNCHEIERE

12 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței , judecător Tatiana Vieru

Judecători: Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând cererea de revizuire depusă de Vasile Haivaz,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „ApartHotel” împotriva lui Vasile Haivaz cu privire la repararea

prejudiciului, încasarea plății pentru serviciul prestat, a penalităților și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 26 aprilie 2017 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă :

La 14 martie 2016, SRL „ApartHotel”, prin intermediul avocatului Serghei

Cebotari, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Haivaz solicitând

încasarea penalităților în sumă de 105300 lei, a prejudiciului real cauzat în mărime de

8934 lei, încasarea plății pentru serviciul prestat în sumă de 250 lei și a cheltuielilor de

judecată constituite din cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 10000 lei, taxa

de stat în sumă de 3435 lei și cheltuielile poștale în sumă de 25,10 lei.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 05 iulie 2014 Vasile Haivaz a încheiat cu

SRL „ApartHotel”, în persoana lui Artur Broslav, contractul de locațiune a

automobilului de model „Volkswagen Golf5 2.0 GTI 16V FSI Turbo”, cu număr de

înmatriculare CVD 300, pentru perioada 05 iulie 2014-14 iulie 2014.

A susținut reclamantul că, în timpul exploatării autoturismului de către pârât,

ultimul a încălcat sistematic prevederile pct. 2.6.1. al contractului de locațiune din 05

iulie 2014 și anume nu a respectat regimul de viteză stabilit. Conform aceluiași punct

din contract, prin acordul părților a fost stabilit după cum urmează: viteza maximă pe

traseele naționale -125 km/h, iar prin localități - 85 km/h. Conform pct. 6.3.5. din

contract, încălcarea pct. 2.6.1. se sancționează cu 900 lei pentru fiecare depășire în

limitele de la 5 la 20 km/h și 1800 lei pentru fiecare depășire mai mare de 21 km/h.

A afirmat reclamantul că, Regulamentul Circulației Rutiere prevede limita de

viteză maxim 90 km/h pentru traseele naționale și maxim 50 km/h pentru localități.

Astfel, limita stabilită de părți în contractul de locațiune constituie o marjă maximă

1

permisă pentru exploatarea automobilului închiriat, iar depășirea respectivei marje

constituie o distrugere intenționată a bunului închiriat, care urmează să fie sancționat

în modul corespunzător.

A precizat reclamantul că, în pct. 6.3.5. al contractului de locațiune din 05 iulie

2014 părțile au convenit că „Respectiva penalitate este încasată din contul locatarului

în beneficiul locatorului din considerentul că aceștia din start evaluează un posibil

prejudiciu care se datorează utilizării necorespunzătoare a bunului de către locatar și

care prin depășirea limitei de viteză stabilite pune în pericol în mod conștient

integritatea bunului, din ce motiv locatarul depășind limitele de viteză conștient își

asumă riscul răspunderii materiale”. Concomitent, părțile au convenit conform pct.

6.3.5. al contractului asupra modului de constatare a încălcării punctului 2.6.1. și

anume că „...Părțile au convenit că faptul depășirii să fie constatat prin intermediul

sistemului GPS”. În speță, toate depășirile efectuate de către pârât sunt extrase din

sistemul GPS a automobilului conform bazei de date. Penalitatea constituie 105300 lei

ca rezultat al încălcărilor comise de Vasile Haivaz.

A declarat reclamantul că, pârâtul a deteriorat autovehiculul închiriat, care a fost

reparat la o stație de deservire tehnică contra sumei de 8934 lei, prejudiciu ce urmează

a fi recuperat de către pârât.

A indicat reclamantul că, pârâtul a încălcat condițiile stabilite la pct.2.5.6. din

contract, a transmis autovehicul murdar și urmează să compenseze costul serviciului în

acest sens, care constituie 250 lei.

Vasile Haivaz prin recipisele scrise și semnate personal la 14 iulie 2014, a

recunoscut faptele menționate și s-a obligat să compenseze prejudiciul cauzat,

penalitățile și alte cheltuieli rezultate din executarea necorespunzătoare a contractului

indicat, fiind de acord cu respectivele încălcări contractuale.

Întru soluționarea amiabilă a litigiului, a fost expediată pârâtului o somație, care

nu a fost recepționată, din motivul absenței acestuia.

Prin hotărârea din 06 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de SRL „ApartHotel” și s-a încasat de la Vasile

Haivaz în beneficiul SRL „ApartHotel” penalitatea în mărime de 105300, 00 lei RM,

prejudiciul real cauzat în mărime de 8934, 00 lei RM, plata pentru serviciul prestat în

mărime de 250, 00 lei și cheltuielile de judecată constituite din taxa de stat în mărime

de 3435, 00 lei achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, cheltuieli poștale

în mărime de 25, 10 lei, pentru interpelarea ÎS „CRIS „Registru” suma de 120,00 lei și

cheltuielile de citare publică a pârâtului în mărime de 150, 00 lei, în total suma de

118214,10 lei.

La 06 octombrie 2016, Vasile Haivaz a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 06 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Prin încheierea din 02 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit ca

fiind depusă peste termenul legal cererea de apel depusă de Vasile Haivaz împotriva

hotărârii din 06 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

La 23 februarie 2017, Vasile Haivaz a declarat recurs împotriva încheierii din 02

februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termenul de declarare

a recursului, casarea încheierii din 02 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cu

remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel.

2

Prin decizia din 26 aprilie 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a respins recursul

declarat de Vasile Haivaz și s-a menținut încheierea din 02 februarie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „ApartHotel” împotriva lui Vasile Haivaz cu privire

la repararea prejudiciului, încasarea plății pentru serviciul prestat, a penalităților și a

cheltuielilor de judecată.

La 26 mai 2017 Vasile Haivaz a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din

26 aprilie 2017 a Curții Supreme de Justiție solicitând casarea deciziei din 26 aprilie

2017 a Curții Supreme de Justiție și a încheierii din 02 februarie 2017 a Curții de Apel

Chișinău cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cererii de revizuire s-a invocat că, la 02 martie 2017 de la

Departamentul Poliției de Frontieră a ridicat toată informația referitor la intrările și

ieșirile sale din țară în perioada anului 2016-2017. Astfel, despre ziua judecării cauzei

– 06.07.2016 nu a cunoscut și nici citația expediată de instanța de judecată în adresa sa

nu a primit.

Susține revizuentul că, despre ședințele de judecată stabilite pentru 30.05.2016 și

15.06.2016 nu a cunoscut, din motiv că nu s-a aflat în țară, iar despre a treia ședință de

judecată la fel nu a cunoscut, nu a primit nici o înștiințare. Concomitent, relatează că

nici despre avizul publicitar nu a cunoscut, întrucât s-a aflat peste hotarele țării.

Precizează că, într-adevăr, dispozitivul hotărârii primei instanțe a parvenit în

adresa sa la 08.08.2016, dar a aflat despre aceasta abia la 10.09.2016. Ca urmare,

consideră că apelul său a fost depus în termen.

Remarcă revizuentul că, soluțiile instanței de recurs și a instanței de apel au fost

adoptate contrar prevederilor art. art. 6, 13 CtEDO, art. art. 20, 26 din Constituția RM

și art. art. 5, 8 din Codul de procedură civilă.

Revizuentul ca temei de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b), h) Cod

de procedură civilă,.

Examinând motivele invocate de revizuent, Colegiul ajunge la concluzia că

cererea de revizuire depusă urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) și h) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazurile când au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale

pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește

că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a pricinii; dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat,

printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o

încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin

parțial, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Este de menționat că, pentru a invoca prevederile art. 449 lit. b) din Codul de

procedură civilă, este important ca circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de

revizuire trebuie să influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu

orice circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Pentru acest temei de revizuire, esențial este ca revizuentul să probeze că nu a

știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe

sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca

temei de revizuire.

3

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru

a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Astfel, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca

circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data pronunțării hotărârii, ele

urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărârii.

La caz, Colegiul reține că Vasile Haivaz a depus cerere de revizuire invocând ca

temei de revizuire prevederile art. 449 lit. b) CPC și anexând în acest sens copia

extrasului din Serviciul Informațional integrat al Poliției de Frontieră privind

traversarea frontierei de stat prin punctele de trecere controlate de autoritățile oficiale

ale RM de către Vasile Haivaz.

Colegiul remarcă că motivele expuse în prezenta cerere de revizuire nu corespund

temeiurilor prevăzute de art. 449 lit. b) CPC.

La capitolul dat, Colegiul reține că, circumstanțele noi – descoperite, sunt

totalitatea de fapte juridice (obiect al probației) care duc la apariția, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor civile, care au o importanță esențială pentru

soluționarea justă a cauzei civile, totodată, având putere decisivă asupra concluziei

instanței de judecată, care nu au fost cunoscute revizuenților anterior, dar existau până

la momentul pronunțării hotărârii și au fost descoperite după ce hotărârea

judecătorească a devenit irevocabilă.

Colegiul conchide că pentru a invoca temeiul indicat este necesar ca circumstanța

nouă să îndeplinească o condiție esențială, adică să existe anterior pronunțării hotărârii,

dar revizuentului să-i devină cunoscută ulterior.

În această ordine de idei, Colegiul constată cu certitudine că toate faptele invocate

de revizuent ca circumstanțe pe care nu le-a cunoscut, dar care sunt determinante pentru

revizuirea soluției, erau cunoscute la momentul examinării și adoptării deciziei

revizuirea cărei se solicită.

Or, copia extrasului din Sistemul Informațional integrat al Poliției de Frontieră,

anexat de către revizuent se referă la persoana revizuentului, locul aflării acestuia și

respectiv erau cunoscute revizuentului ori este alogică declarația persoanei că nu a

cunoscut locul aflării sale la o anumită dată, într-o anumită perioadă.

Chiar și în condițiile când acest extras ar justifica omiterea termenului de

contestare a hotărârii instanței de fond, repunerea în termen trebuie să fie solicitată de

parte, instanța neputând, în lipsa unei dispoziții legale exprese, să o pronunțe din oficiu,

cu încălcarea dreptului de dispoziție a părților, chiar și în ipoteza în care în ansamblul

materialului administrat în dosar ar rezulta că partea a fost împiedicată de un motiv

justificativ în a-și îndeplini actul de procedură în termen.

Astfel, Colegiul constată că revizuentul Vasile Haivaz nu a prezentat înscrisuri

care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată supra.

Cu referire la prevederile art. 449 lit. h) CPC, ce la fel au fost invocate ca temei

de revizuire, Colegiul reține următoarele.

În conformitate cu art. 449 lit. h) CPC, revizuirea se declară în cazul în care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii

Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărârii

pronunțate de o instanță de judecată națională.

4

La caz, Colegiul menționează că deși revizuentul indică în cererea sa prevederile

art.449 lit. h) din CPC, argumentele în susținerea acesteia nu pot fi raportate la

temeiurile stabilite de art.449 lit. h).

Referitor la acest temei se menționează că existența unei constatări a Curții

Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea unui drept sau a unei libertăți

fundamentale ale omului, în pricina a cărei act judecătoresc se solicită a fi revizuit,

constituie drept temei de admitere a cererii de revizuire.

Astfel, în conformitate cu aceste prevederi legale, revizuirea poate fi declarată în

cazul în care, după rămânerea hotărârii irevocabile, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a constatat printr-o hotărâre o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărârii

pronunțate de o instanță de judecată națională.

Prin urmare, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate, Colegiul

Curții Supreme de Justiție consideră că acestea nu pot fi reținute și nu pot servi ca temei

de revizuire a hotărârii contestate, în sensul art. 449 lit. h) din CPC, din motiv că

revizuentul nu a prezentat careva probe ce ar confirma existența unei hotărâri definitive

a Curții Europene a Drepturilor Omului în privința sa, prin care să fie stabilit faptul că

în cadrul examinării recursului declarat împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău,

acestuia i-ar fi fost încălcate drepturile prevăzute de Convenția Europeană.

Deci, cu certitudine s-a stabilit că simpla referire la jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului nu poate suplini lipsa unei argumentări logico-juridice a cererii

de revizuire, care în mod imperativ urma să fie expusă în cererea de revizuire.

Rezultând din cele menționate, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge cererea

de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. 449 lit. b), h), art. 453 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vasile

Haivaz împotriva deciziei din 26 aprilie 2017 a Curții Supreme de Justiție.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5