2ra-1193/17 — cu privire la eliberarea terenului, obligarea pârâtului să suporte costul materialelor și lucrărilor de instalare a unui gard pe linia de hotar ce delimitează cotele părți ale proprietrilor terenurilor, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la eliberarea terenului, obligarea pârâtului să suporte costul materialelor şi lucrărilor de instalare a unui gard pe linia de hotar ce delimitează cotele părţi ale proprietrilor terenurilor, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1193/17 — cu privire la eliberarea terenului, obligarea pârâtului să suporte costul materialelor și lucrărilor de instalare a unui gard pe linia de hotar ce delimitează cotele părți ale proprietrilor terenurilor, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: G. Bivol nr. 2ra-1193/17
instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc
ÎNCHEIERE
28 iunie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componentă:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de
Dumitru Stratan și Victor Meleșco
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Meleșco împotriva
lui Dumitru Stratan cu privire la eliberarea terenului, obligarea pârâtului să suporte
1/2 din costul materialelor și lucrărilor de instalare a unui gard pe linia de hotar ce
delimitează cotele – părți ale proprietarilor terenurilor, încasarea prejudiciului moral
și a cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, prin care au
fost respinse apelurile declarate de Victor Meleșco și Dumitru Stratan și menținută
hotărârea primei instanțe
constată:
La 07 octombrie 2013, Victor Meleșco a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Dumitru Stratan cu privire la eliberarea terenului, obligarea pârâtului
să suporte 1/2 din costul materialelor și lucrărilor de instalare a unui gard pe linia de
hotar ce delimitează cotele – părți ale proprietarilor terenurilor, încasarea
prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la 10 februarie 2001, în temeiul contractului
de vânzare – cumpărare a dobândit dreptul de proprietate asupra lotului de teren și a
construcției situate în mun. Chișinău, șoș. Hâncești nr. 214, cu suprafața de 0,103 ha.
Indică că în anul 2010, vecinul său Dumitru Stratan a ocupat abuziv о parte din
teren ce-i aparține cu drept de proprietate.
Afirmă că l-a informat pe Dumitru Stratan că nu este în drept sa-i ocupe terenul
din care motiv între ei de mai multe ori au avut loc conflicte.
Relatează că la 8 septembrie 2010, a fost informat de Comisariatul de Polițe
sectorul Centru că plângerea sa pe marginea neînțelegerilor cu vecinul
Dumitru Stratan a fost examinată, ultimul fiind avertizat să nu mai admită astfel de
cazuri.
1
Mai mult, consideră că în urma acțiunilor nelegitime ale pârâtului, el este privat
de posesiune asupra unei porțiuni din propriul teren.
Afirmă că încercările de soluționare pe cale amiabilă a litigiului au eșuat.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 374 alin. (1), 393 alin. (1),
1389 alin. (1) Cod civil, art. 166 – 167 CPC.
Solicită admiterea acțiunii, obligarea lui Dumitru Stratan de a elibera terenul
situat în mun. Chișinău, șos. Hâncești nr. 214 cu numărul cadastral 0100218.094,
obligarea pârâtului să suporte 1/2 din costul materialelor și lucrărilor de instalare a
unui gard pe linia de hotar ce delimitează cotele – părți ale proprietarilor terenurilor,
încasarea din contul lui Dumitru Stratan în beneficiul său a tuturor cheltuielilor de
judecată suportate în legătură cu acest proces.
La 16 iulie 2015, Victor Meleșco a depus o cerere de chemare în judecată de
concretizare a cerințelor prin care a solicitat obligarea pârâtului Dumitru Stratan de
a elibera porțiunea de teren cu suprafața de 30,5 m. p. din mun. Chișinău,
șos. Hâncești nr. 214 cu numărul cadastral 0100218.094, identificat prin raportul de
expertiză nr. 073 din 10 februarie 2015, obligarea pârâtului să suporte 1/2 din costul
materialelor și lucrărilor de instalare a unui gard pe linia de hotar ce delimitează
cotele – părți ale proprietarilor terenurilor, încasarea din contul lui Dumitru Stratan
în beneficiul său prejudiciul moral în sumă de 2000 lei și încasarea cheltuielilor de
judecată 250 lei taxa de stat, 6000 lei onorariul avocatului și 2500 lei cheltuieli
pentru efectuarea expertizei judiciare.
În motivarea acesteia a invocat că la 10 februarie 2015 a fost întocmit raportul
de expertiză nr. 073 prin care s-a constatat că conform măsurărilor de facto a
terenurilor cu numerele cadastrale 0100218.194 și 0100218094 din mun. Chișinău
str. V. Coftun și șos. Hâncești 214, consecutiv proprietarul terenului învecinat cu
numărul cadastral 0100218194 Dumitru Stratan ocupă o porțiune din terenul străin
a vecinului Victor Meleșco cu nr. cadastral 0100218094 cu suprafața de 30,5 m. p..
Relatează că pârâtul posedă cu rea credință porțiunea de teren ce-i aparține lui
și refuză să elibereze porțiunea de teren pe care o posedă nelegitim în pofida faptului
că în registrul bunurilor imobile este indicată suprafața terenului, iar în planul
geografic și planul topografic este indicat perimetrul exact al terenului.
Invocând prevederile art. 393 alin. (1) Cod civil susține că la moment nu există
un gard capital ce ar delimita corect terenul, astfel, consideră necesar instalarea unui
gard pe linia de hotar a cotei - părți de teren cu suportarea plăților în mod egal de
către părți.
Mai indică că Dumitru Stratan a acționat ilicit și cu violență împotriva sa, acesta
cunoștea că depășește propriul teren și îngrădește accesul reclamantului la
bunul ce- i aparține folosindu-se de porțiunea de teren pe parcursul a 5 ani.
Notează că pârâtul este o persoană foarte scandalagioasă, deși el se face vinovat
de încălcarea dreptului reclamantului la respectarea proprietății, tot el este cel ce
provoacă conflictele și cheamă poliția.
Susține că în rezultatul acțiunilor ilicite din partea lui Dumitru Stratan a suferit
un prejudiciu moral sub formă de stări de neliniște, nervozitate, stres și insomnie.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 iunie 2016, a fost
admisă parțial acțiunea.
2
A fost obligat Dumitru Stratan de a elibera porțiunea de teren cu suprafața de
30,5 m. p. din mun. Chișinău șos. Hâncești nr. 214 cu numărul cadastral
0100218.094 identificat în raportul de expertiză nr. 073 din 01 februarie 2015
vopsită în culoare roz pe planșa anexă la raportul sus menționat ce-i aparține lui
Victor Meleșco.
A fost încasat de la Dumitru Stratan în beneficiul lui Victor Meleșco parțial
suma cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 3000 lei, 125 lei jumate din
suma taxei de stat și 1250 lei jumate din cheltuielile pentru efectuarea expertizei.
Cerințele privind obligarea lui Dumitru Stratan de a suporta jumătate din
cheltuielile pentru instalarea unui nou gard și încasarea prejudiciului moral au fost
respinse ca fiind neîntemeiate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, au fost respinse
apelurile declarate de Victor Meleșco și Dumitru Stratan și menținută hotărârea
primei instanțe.
La 10 aprilie 2017, Dumitru Stratan a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii ca vădit neîntemeiată.
Obiectează că prima instanță contrar normelor de drept procedural a examinat
pricina fără a se expune asupra tuturor probelor din dosar fără a-și motiva concluzia
în privința obiectivelor formulate de Dumitru Stratan și nu a dat răspunsuri la
întrebările care necesită un răspuns explicit, examinând astfel litigiul superficial, iar
nemotivarea soluțiilor judecătorești constituie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Remarcă că instanțele ierarhic inferioare și-au întemeiat soluțiile exclusiv
reieșind din concluzia raportului de expertiză, interpretându-le diferit, contrar
realității existente, ignorând alte acte cu titlu de probă.
Invocând prevederile art. 373 alin. (1), (2) și (4) CPC susține că instanțele nu
au dat nicio apreciere faptului că gardul capital de delimitare a terenului învecinat a
fost construit anume de familia intimatului fără acordul lui Dumitru Stratan și
neautorizat contrar legii fapt ce se confirmă prin răspunsul Inspecției de Stat în
Construcție nr. S-524 din 07 septembrie 2010, din care rezultă că în urma controlului
efectuat, a fost constatat că anume Vasile Meleșco, (tatăl intimatului), în locul
gardului ruinat, neautorizat a construit o poțiune de 20 metri de gard capital cu
înălțimea de 2 metri și prin răspunsul Procuraturii sector Centru nr. 07-96pet/11-17-
33 din 14 aprilie 2011 din care la fel rezultă că anume familia Meleșco a edificat
gardul.
Mai mult, indică că instanțele ierarhic inferioare vădit, neîntemeiat și în fond
ilegal au pus în sarcina recurentului să elibereze porțiunea de teren cu suprafața de
30,5 m. p., în lipsa probelor care să constate că anume recurentul se face vinovat de
depășirea hotarului.
Susține că atât prima instanță cât și instanța de apel au soluționat cauza fără a
cerceta probele multiaspectual și complet, pronunțând soluții care prejudiciază direct
drepturile și interesele fundamentale ale recurentului.
3
Indică că Ecaterina Stratan este proprietara a 1/2 cotă – parte din imobilul
litigios care contrar prevederilor art. 62 alin. (1) lit. (b), 183 alin. (2) lit. (c) CPC, nu
a fost atrasă în proces.
Remarcă că actele judecătorești contestate afectează direct drepturile și
libertățile fundamentale ale Ecaterinei Stratan în calitatea ei de coproprietar a
bunului în litigiu.
Astfel, instanțele ierarhic inferioare examinând cauza nu a stabilit cercul
participanților la proces, fapt ce impune o limitare de acces la justiție contrar
art. 6 § 1 CEDO.
La 12 mai 2017, Victor Meleșco a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel în
partea respingerii cererii de apel depusă de Victor Meleșco și a hotărârii primei
instanțe în partea prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată cu emiterea
unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat argumentele din cererea de chemare în
judecată.
Obiectează că instanța de judecată eronat a constatat că Victor Meleșco nu a
prezentat în instanța de judecată careva temeiuri legale în baza cărora ar putea
pretinde ca intimatul să suporte 1/2 din costul materialelor pentru construirea unui
gard pe linia de hotar ce delimitează cotele – părți ale proprietarilor. Or, fixarea
hotarului este în același timp un drept și o obligație pentru fiecare proprietar față de
vecinul său, reieșind din prevederile art. 393 Cod civil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților la 10 martie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 181), iar recurentul Victor Meleșco a recepționat copia deciziei la
20 martie 2017 (f. d. 211).
Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au
declarat recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
07 februarie 2017, în termenul legal.
Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt
inadmisibile din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
4
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Dumitru Stratan și
Victor Meleșco nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile
declarate de Dumitru Stratan și Victor Meleșco, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera
recursurile declarate de Dumitru Stratan și Victor Meleșco, ca inadmisibile.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursurile declarate de Dumitru Stratan și Victor Meleșco se consideră
inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
5