2ra-1260/17 — obligarea restituirii contravalorii bunului, inasarea penalitatii

Dosarul nr. 2ra-1260/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud: O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Nicolae Craiu

Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire al admisibilitatea recursului declarat de Țaran

Dumitru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Țaran Dumitru

împotriva SRL „Cifrotech”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorilor, privind obligarea restituirii contravalorii bunului, încasarea

penalității și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 februarie 2016 Țaran Dumitru s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Cifrotech”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorilor, privind obligarea restituirii contravalorii bunului, încasarea

penalității și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la data de 27-28 decembrie 2014,

intenționând de a cumpăra un telefon, a apelat la managerul comercial al companiei

„Darwin” pe nume Caraman Alexandru, căruia i-а transmis suma de 180 euro în

vederea procurării telefonului mobil de model „Philips W6610”.

Susține reclamantul că, după procurarea telefonului mobil de model „Philips

W6610”, peste aproximativ o lună acesta s-a defectat.

Declară reclamantul că, în vederea înlăturării defectului s-a adresat de mai

multe ori companiei „Darwin” - 13 ianuarie 2015, 20 februarie 2015, 28 aprilie

2015, 08 iunie 2015 și 15 iulie 2015.

Afirma reclamantul că, deoarece pârâtul „Darwin” nu poate înlătura defectul,

aceasta urmează să-i restituie contravaloarea telefonului mobil de model „Philips

W6610” sau să-l înlocuiască cu unul nou și să repare prejudiciul, menționând

dispozițiile art. art. 9 lit. e), f), i) și 18 alin. (1) și (2) din Legea privind protecția

consumatorilor.

Consideră reclamantul că, în temeiul art. 27 alin. (1) al Legii privind protecția

consumatorilor, pentru încălcarea termenelor prevăzute la art. 18 alin. (1),

vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a

fost stabilit în ore) depășită o penalitate în mărime de 5% din prețul produsului,

serviciului în vigoarea la data examinării reclamației consumatorului.

1

Solicita reclamantul Țaran Dumitru obligarea pârâtului SRL „Cifrotech” să-i

restituie contravaloarea telefonului mobil de model „Philips W6610” ce constituie

suma de 180 euro, încasarea penalității în sumă de 828 euro pentru 93 zile de

nesoluționare în termen a cererii și repararea prejudiciului moral în sumă de 10000

lei.

Prin hotărârea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău cererea

de chemare în judecată depusă de Țaran Dumitru a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Țaran Dumitru și s-a menținut hotărârea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău.

La 01 februarie 2017, conform sigiliului oficiului poștal, (f.d. 131), Țaran

Dumitru a declarat recurs împotriva deciziei din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

Indică recurentul că, instanțele ierarhic inferioare eronat au reținut că cerințele

recurentului privind încasarea prejudiciului moral și a penalității de întârziere,

calculate în temeiul Legii privind protecția consumatorului, sunt neîntemeiate, or,

conform materialelor dosarului a fost anexat talonul de garanție al telefonului pe

care sunt aplicate ștampilele privind preluarea telefonului mobil pentru reparație de

către compania cu care SRL „Cifroteh” are contract.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 16 noiembrie 2016, iar Țaran

Dumitru a declarat recurs la 01 februarie 2017.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data

de 22 februarie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d. 125), iar la materialele

pricinii lipsesc date ce ar confirma recepționarea de către recurent a deciziei

contestate.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Țaran Dumitru

împotriva deciziei din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Țaran Dumitru, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

2

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Țaran Dumitru nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Țaran Dumitru.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

3

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Țaran Dumitru împotriva

deciziei din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Nicolae Craiu

Luiza Gafton

4