2ra-952/17 — incasarea sumei

2ra-952/17 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță, Jud. Florești: S. Caraman Dosarul nr. 2ra-952/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți:

Al. Gheorghieș, A. Toderaș, A. Albu

D E C I Z I E

09 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

Maria Ghervas

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către compania ”Health Management Munich”, or.

Munchen, Germania,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a companiei ”Health Management

Munich”, or. Munchen, Germania împotriva lui Jenesco Anatolie cu privire la încasarea

sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2016, prin care a fost respins

apelul declarat de către compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania,

admis apelul declarat de către Jenesco Anatolie, casată hotărârea Judecătoriei Florești din

10 martie 2016, în partea admiterii acțiunii și emisă în această parte o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii, în rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 11 iunie 2014, compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Jenesco Anatolie cu privire la încasarea

sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta compania ”Health Management Munich”, or.

Munchen, Germania a indicat că la 14 februarie 2013 a încheiat cu Jenesco Anatolie

contractul nr. 140213d, potrivit căruia pârâtului i se acorda un complex de servicii privind

alegerea clinicii situate pe teritoriul Germaniei, pentru tratament (investigarea medicală),

reieșind din indicațiile medicale, starea sănătății clientului sau a altei persoane (pacient)

indicate de client.

Susține că toate serviciile rezultate din contractul nominalizat au fost oferite lui

Jenesco Anatolie conform cerințelor lui.

Declară că, întru executarea obligațiilor contractuale, compania a ales clinica și a

convenit costul tratamentului.

Totodată, o parte din serviciile medicale în clinica Starnberg, or. Munchen, Germania,

au fost acordate fiicei minore ale pârâtului XXXX, a.n. XXXX și soției acestuia XXXX,

precum și în alte clinici din Germania în perioada 29 aprilie 2013 – 30 mai 2013 – 01 iunie

2013.

1

Afirmă că costul tratamentului repetat urgent a fiicei clientului XXXX și investigării

medicale a soției acestuia XXXX în clinica Starnberg, or. Munchen, Germania, precum și a

altor servicii acordate în perioada nominalizată, a constituit suma totală de 34.436,58 Euro,

ce include: investigarea medicală și tratament – 20.205,16 Euro; organizarea tratamentului

și costul serviciilor – 12.770,54 Euro; alte cheltuieli, suportate pentru procurarea:

medicamentelor, cazarea în hotel, organizarea excursiilor, procurarea videoplayerului –

1.460,88 Euro.

Invocă că la 27 iunie 2013 a prezentat pârâtului factura nr.270613d privind costul

serviciilor prestate conform contractului nr. 140213d din 14 februarie 2013 în sumă de

34.436,58 Euro, însă până la momentul de față nu a fost achitată de către Jenesco Anatolie.

Menționează reclamanta că potrivit pct. 2.2.6 a contractului enunțat, clientul este

obligat să execute plata finală pentru serviciile acordate de către executor.

Mai mult ca atît, pârâtul a recunoscut obligațiile sale față de ea, obligându-se să achite

suma de 34.436,58 Euro pentru tratamentul efectuat, investigarea medicală și altor servicii

prestate, or, la 20 noiembrie 2013 Jenesco Anatolie a semnat Acordul nr. 140213d-1,

adițional la contractul nr. 140213d din 14 februarie 2013, conform căruia ultimul s-a obligat

să achite suma de 34.436,58 Euro în decursul a 120 de zile din momentul semnării acestuia,

adică până la 20 martie 2014, fapt care nu a fost realizat nici până în prezent.

Cere reclamanta compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania

încasarea din contul lui Jenesco Anatolie în beneficiul său sumei de 34.436,58 Euro cu titlu

de datorie și cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării pricinii, și anume în cadrul ședinței de judecată a primei

instanțe din 13 noiembrie 2014, reclamanta compania ”Health Management Munich”, or.

Munchen, Germania și-a concretizat pretențiile din acțiune în partea cheltuielilor de

judecată, solicitînd încasarea din contul pârâtului Jenesco Anatolie în beneficiul său sumei

de 18.433 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată,

3443,60 Euro cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, 2469 lei cu titlu de cheltuieli

pentru expedierea corespondenței, 300 lei cu titlu de cheltuieli pentru publicarea anunțurilor

în Monitorul Oficial, 700 lei cu titlu de cheltuieli legate de traducerea documentelor, 1050

lei cu titlu de cheltuieli legate de transport și 300 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

interpelărilor la ÎS ”CRIS ”Registru””.

Prin hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 13 noiembrie 2014, acțiunea a fost admisă în

parte, fiind încasată din contul lui Jenesco Anatolie în beneficiul companiei ”Health

Management Munich”, or. Munchen, Germania cu titlu de datorie suma de 34.436,58 Euro,

convertiți în lei MD la momentul executării hotărârii; 3442 Euro cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică, convertiți în lei MD la momentul executării hotărârii; 18.433 lei taxa de

stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată; 700 lei cu titlu de cheltuieli pentru

traducerea documentelor; 300 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea interpelărilor la ÎS

”CRIS ”Registru””; 750 lei cu titlu de cheltuieli de transport; 218 lei cu titlu de cheltuieli

pentru citarea publică; 2469 lei cu titlu de cheltuieli poștale, în total 37.878,58 Euro și

22.870 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 septembrie 2015, a fost admis apelul declarat

de către Jenesco Anatolie, casată integral hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 13

noiembrie 2014, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 27 octombrie 2015, prezenta cauză civilă a fost

strămutată la Judecătoria Florești pentru examinarea cererii de chemare în judecată.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 10 martie 2016, acțiunea a fost admisă în parte,

fiind încasată din contul lui Jenesco Anatolie în beneficiul companiei ”Health Management

Munich”, or. Munchen, Germania cu titlu de datorie suma de 12.770, 54 Euro, convertiți în

lei MD la momentul executării hotărârii, 7210,24 lei taxa de stat proporțional părții admise

din acțiune, 3000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, 2010 lei cu titlu de

cheltuieli de transport, pentru corespondență și traducerea documentelor. În rest, acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2016, a fost respins apelul declarat

de către compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania, admis apelul

declarat de către Jenesco Anatolie, casată hotărârea Judecătoriei Florești din 10 martie 2016

în partea admiterii acțiunii și emisă în acestă parte o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

în rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 20 februarie 2017, compania ”Health Management Munich”, or. Munchen,

Germania, prin intermediul reprezentantului său – avocatul Arabadji Mariana în baza

mandatului seria MA nr. 0882611 din 16 iulie 2015, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 02

decembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului compania ”Health Management Munich”, or. Munchen,

Germania a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel la emiterea căreia

au fost interpretate și aplicate eronat normele de drept material.

Declară că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că contractul nr. 140213d din 14

februarie 2013, Acordul adițional nr. 140213d-1 din 20 noiembrie 2013 și procura din 14

octombrie 2013 eliberată pe numele avocatului Arabadji Constantin, care au fost întocmite

pe teritoriul Germaniei, urmau a fi supralegalizate, acestea neconstituind acte oficiale emise

de către autoritățile germane.

Afirmă că a prezentat instanței de apel extrasul eliberat de către Camera de Industrie și

Comerț Munchen și Bavaria de Sus din 03 iulie 2015, supralegalizat la 31 iulie 2015 de

către Consulatul General al Republicii Moldova în Frankfurt pe Main, potrivit căruia se

confirmă că compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania în persoana

directorului Marina Toulskaia face parte din grupul profesioniștilor înregistrați în domeniul

prestării altor servicii economice pentru întreprinderi și persoane private Relocation Service

și traduceri.

Mai mult ca atît, instanța de apel a ignorat prevederile art. 466 alin. (4) CPC, care

stipulează că actele oficiale eliberate pe teritoriul unui stat participant la tratatul

internațional la care Republica Moldova este parte sunt recunoscute fără supralegalizare ca

înscrisuri în instanțele judecătorești ale Republicii Moldova.

Susține că este greșită concluzia instanței de apel formulată întru argumentarea

respingerii acțiunii precum că compania ”Health Management Munich”, or. Munchen,

Germania nu a prestat lui Jenesco Anatolie servicii de investigare medicală și tratament,

precum și nici nu era în drept să presteze astfel de servicii, or, dânsa nu a invocat vreo dată

că a acordat servicii medicale intimatului, ci doar era obligată conform pct. 2.4.6 din

contractul nr. 140213d din 14 februarie 2013 să achite costul serviciilor acordate de către

clinica Starnberg, Germania lui Jenesco Anatolie, ceea ce a și făcut.

Indică că instanța de apel a ignorat Acordul nr. 140213d-1 din 20 noiembrie 2013,

adițional la contractul nr. 140213d din 14 februarie 2013, în special acel fapt că intimatul a

fost de acord cu clauzele lui, iar prin semnarea acestuia și-a asumat în mod automat

3

obligațiile sale față de compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania

privind achitarea costului serviciilor în mărime de 34.436,58 Euro.

De asemenea, declară recurenta că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că

avocatul Constantin Arabadji nu dispune de împuterniciri de a semna careva acte juridice

din numele ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania, având în vedere faptul

că procura din 14 februarie 2013 a fost eliberată pe numele acestuia nu de către compania

dată, ci de către persoana fizică Marina Toulskaia, lipsind, în acest sens, ștampila și

rechizitele persoanei juridice.

Afară de acesta, instanța de apel nu s-a expus în privința faptului că anterior în baza

contractului nr. 140213d din 14 februarie 2013 lui Jenesco Anatolie i s-a mai acordat astfel

de servicii, legate de tratamentul fiicei și investigarea medicală a soției acestuia, pe care

ultimul le-a achitat fără careva obiecții.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Bălți din 02 decembrie

2016 a fost expediată în adresa reprezentantului recurentei compania ”Health Management

Munich”, or. Munchen, Germania - avocatul Mariana Arabadji la 12 ianuarie 2017 (f.d. 25,

vol. III) și recepționată de către ultima la 17 ianuarie 2017 (f.d. 55, vol. III).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către compania ”Health Management

Munich”, or. Munchen, Germania prin intermediul avocatului său Mariana Arabadji la 20

februarie 2017, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La 10 aprilie 2017, în adresa lui Jenesco Anatolie a fost expediată copia recursului

declarat de către compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 24 mai 2017, intimatul Jenesco Anatolie, prin intermediul reprezentantului său

avocatul Matușenco Ion în baza mandatului seria MA nr. 0546117 din 22 decembrie 2014, a

depus referință, solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de către compania

”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania sau după caz respingerea acestuia,

cu menținerea deciziei Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2016, pe care o consideră

legală și întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, dând o apreciere corectă suportului

probatoriu al pricinii.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2017, recursul declarat de către

compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania a fost considerat

admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces. Completul din 5 judecători poate decide invitarea unor participanți

sau reprezentanți ai acestora pentru a se pronunța asupra problemelor de legalitate invocate

în cererea de recurs.

Astfel, pentru elucidarea problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs depusă

de către compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania, precum și

pentru stabilirea unor circumstanțe importante ale pricinii, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a invitat părțile în proces să se

prezinte în ședința de judecată.

La ședința de judecată s-au prezentat reprezentantul recurentei compania ”Health

Management Munich”, or. Munchen, Germania – avocatul Mariana Arabadji și

reprezentantul intimatului Jenesco Anatolie – avocatul Matușenco Ion.

4

În cadrul ședinței de judecată a instanței de recurs avocatul recurentei compania

”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania - Mariana Arabadji a susținut

recursul în sensul declarat, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Bălți din 02 decembrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La rândul său, avocatul intimatului Jenesco Anatolie – Matușenco Ion în ședința de

judecată a instanței de recurs a solicitat respingerea recursului declarat de către compania

”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania, cu menținerea deciziei Curții de

Apel Bălți din 02 decembrie 2016, pe care o consideră legală și întemeiată.

Audiind declarațiile părților prezente la proces, studiind materialele dosarului în raport

cu argumentele invocate în recurs și obiecțiile din referința depusă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Bălți, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța după ce judecă recursul, este

în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina

spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță

și pe probele cercetate în ședința de judecată.

Potrivit art. 241 alin. alin. (1) și (5) CPC, instanța judecătorească adoptă hotărârea în

numele legii. În motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele

pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate

de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Din suportul probatoriu prezent la materialele dosarului rezultă că la 11 iunie 2014,

compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Jenesco Anatolie, solicitînd, cu concretizările ulterioare,

încasarea din contul ultimului în beneficiul său sumei de 34.436,58 Euro cu titlu de datorie,

18.433 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată,

3443,60 Euro cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, 2469 lei cu titlu de cheltuieli

pentru expedierea corespondenței, 300 lei cu titlu de cheltuieli pentru publicarea anunțurilor

în Monitorul Oficial, 700 lei cu titlu de cheltuieli legate de traducerea documentelor, 1050

lei cu titlu de cheltuieli legate de transport și 300 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

interpelărilor la ÎS ”CRIS ”Registru””.

Prin hotărârea Judecătoriei Florești din 10 martie 2016, acțiunea a fost admisă în parte,

fiind încasată din contul lui Jenesco Anatolie în beneficiul companiei ”Health Management

Munich”, or. Munchen, Germania cu titlu de datorie suma de 12.770, 54 Euro, convertiți în

lei MD la momentul executării hotărârii, 7210,24 lei taxa de stat proporțional părții admise

din acțiune, 3000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, 2010 lei cu titlu de

cheltuieli de transport, pentru corespondență și traducerea documentelor. În rest, acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2016, a fost respins apelul declarat

de către companiei ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania, admis apelul

declarat de către Jenesco Anatolie, casată hotărârea Judecătoriei Florești din 10 martie 2016

în partea admiterii acțiunii și emisă în acestă parte o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

în rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

5

Instanța de apel și-a motivat soluția făcând referire la faptul că atît contractul nr.

140213d din 14 februarie 2013, cât și Acordul adițional nr. 140213d-1 din 20 noiembrie

2013, nu au fost prezentate în forma supralegalizată, cerință obligatorie ce derivă din

Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată

la Haga la 05 octombrie 1961, iar până la retragerea obiecției Germaniei față de aderarea

Republicii Moldova la această Convenție, prevederile acestei Convenții nu se aplică în

relațiile dintre Republica Moldova și Republica Federală Germania.

A concluzionat instanța de apel că recurenta-reclamantă compania ”Health

Management Munich”, or. Munchen, Germania nu a prezentat licența eliberată de către

Statul german și supralegalizată în modul cuvenit, care să ateste dreptul legal al primei de

acordare a serviciilor legate de organizarea tratamentului fiicei intimatului Jenesco Anatolie

– XXXX și de investigare medicală a soției acestuia XXXX.

La fel, a constatat instanța de apel că recurenta-reclamantă nu a probat legătura cauzală

dintre serviciile medicale prestate de către clinica Starnberg din Germania și dreptul

companiei ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania de a cere încasarea

costului acestor servicii din numele clinicii respective.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că recurenta-reclamantă nu a prezentat

probe în ce privește suportarea cheltuielilor suplimentare, cum ar fi: procurarea

medicamentelor, videoplayerului, de cazare în hotel și organizarea excursiilor.

Referitor la procura din 14 octombrie 2013 eliberată pe numele avocatului Constantin

Arabadji, instanța de apel a indicat că locul întocmirii respectivei procuri a fost în or.

Munchen, Germania, adică în afara teritoriului Republicii Moldova, care, la fel, nu a fost

supralegalizată în ordinea stabilită de legislația în vigoare.

Cu atît mai mult, că prin procura enunțată lui Constantin Arabadji îi sunt acordate

împuterniciri de a efectua careva acțiuni din numele persoanei fizice Marina Toulskaia și nu

din numele companiei ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră soluția dată în prezentul litigiu drept una arbitrară, or, instanța de apel s-a

expus în privința raționamentului respingerii acțiunii companiei ”Health Management

Munich”, or. Munchen, Germania, fără a elucida următoarele aspecte.

După cum s-a stabilit supra la 14 februarie 2013 între recurenta-reclamantă compania

”Health Management Munich” în persoana directorului Marina Toulskaia, în calitate de

executor, și Jenesco Anatolie, în calitate de beneficiar, a fost încheiat în or. Munchen,

Germania contractul nr. 140213d, potrivit căruia executorul s-a obligat să presteze

beneficiarului un complex de servicii de alegere a clinicii amplasate pe teritoriul Germaniei,

pentru tratament (investigare), reieșind din indicațiile medicale, starea sănătății

beneficiarului sau a altei persoane (pacientului) indicate de către beneficiar, de asemenea,

servicii de organizare a consultației medicilor specialiști la distanță, alte servicii conexe

conform comenzii beneficiarului, iar beneficiarul, la rândul său, s-a obligat să primească și

să achite serviciile indicate în conformitate cu prezentul contract (f.d. 12-19, vol. I).

Totodată, la 20 noiembrie 2013 între părțile litigioase compania ”Health Management

Munich” în persoana directorului Marina Toulskaia, în calitate de executor, prin intermediul

avocatului Arabadji Constantin, în baza procurii din 14 octombrie 2013, și Jenesco

Anatolie, în calitate de beneficiar, a fost încheiat în or. Munchen, Germania, Acordul

adițional nr. 140213d-1 la contractul nr. 140213d din 14 februarie 2013, potrivit căruia

ultimul s-a obligat să achite recurentei-reclamante costul serviciilor legate de tratamentul

suplimentar al fiicei XXXX în clinica Starnberg, or. Munchen, Germania, costul serviciilor

6

prestate, în baza prezentului Acord, constituind 34.436,58 Euro, pe care beneficiarul s-a

obligat să-l achite în decursul a 120 de zile din momentul semnării Acordului cu posibilitate

prelungirii acestui termen prin acordul comun al părților (f.d. 10-11, 20-22, vol. I).

Se reține că conform art. 1 din Convenția cu privire la suprimarea cerinței

supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la Haga la 05 octombrie 1961, la care

Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 42 din 02 martie 2006, iar începând cu 16 martie

2007 a devenit parte a acesteia, fapt ce rezultă din pct. 3 din Regulamentul privind aplicarea

apostilei aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 163 din 15 februarie 2007, prezenta

convenție se aplică actelor oficiale care au fost întocmite pe teritoriul unui stat contractant și

care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant.

Sunt considerate acte oficiale în sensul prezentei convenții: a) documentele care

emană de la autoritate sau de la un funcționar al unei jurisdicții a statului, inclusiv cele care

emană de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc; b)

documentele administrative; c) actele notariale; d) declarațiile oficiale, cum ar fi: cele

privind mențiuni de înregistrare, viza de investire cu data certă și legalizare de semnături,

depuse pe un act sub semnătura privată. Totuși, prezenta convenție nu se aplică: a)

documentelor întocmite de agenți diplomatici sau consulari și b) documentelor

administrative care au legături directă cu o operațiune comercială sau vamală.

Totodată, potrivit pct. 4 din Regulamentul privind aplicarea apostilei aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 163 din 15 februarie 2007, prin act oficial se înțelege – actul

original, întocmit în forma stabilită de lege, emis de către o autoritate publică sau de către

persoana autorizată de stat să presteze servicii publice în numele acestuia, precum și

duplicatul sau copia scanată a actului original, semnat electronic de către solicitant.

Afară de aceasta, din pct. 9 al Regulamentului nominalizat, Ministerul Justiției este

responsabil pentru aplicarea apostilei pe următoarele acte oficiale eliberate pe numele și în

interesul persoanelor fizice și juridice: a) documentele de stare civilă eliberate după 24

februarie 1998; d) actele de studii, eliberate de instituțiile de învățământ acreditate în modul

stabilit de legislație, care se vor prezenta însoțite de confirmarea de la instituția de

învățământ care a eliberat actul de studii sau de la Ministrul Educației; e) actele notariale; f)

actele care emană de la instanțele judecătorești, organele procuraturii sau executorii

judecătorești; g) documentele eliberate de Casa Națională de Asigurări Sociale care atestă

vechimea în muncă; h) adeverințele și certificatele medicale eliberate de comisia centrală și

regională pentru examinarea medicală a migranților și Centrul național de sănătate

publică/Centrul de profilaxie și combatere SIDA; i) acte oficiale, eliberate la cererea și pe

numele persoanelor fizice și juridice, care cad sub incidența art. 1 al Convenției cu privire la

suprimarea cerinței supralegalizării actelor străine, încheiată la Haga la 05 octombrie 1961;

j) copiile și traducerile legalizate notarial ale actelor apostilate indicate la prezentul punct,

cu excepția lit. e).

Prin urmare, atît Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor

oficiale străine, încheiată la Haga la 05 octombrie 1961, cât și Regulamentul privind

aplicarea apostilei aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 163 din 15

februarie 2007, stipulează cert că sunt supuse procedurii supralegalizării doar actele oficiale

eliberate de către autoritățile publice sau de către o persoană autorizată de stat să presteze

servicii publice, pentru restul actelor această procedură nu este prevăzută, respectiv nu este

necesară.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră arbitrară concluzia instanței de apel, precum că atît

7

contractul nr. 140213d din 14 februarie 2013, cât și Acordul adițional nr. 140213d-1 din 20

noiembrie 2013, nu au fost prezentate în forma supralegalizată, or, actele juridice enunțate

nu reprezintă prin sine niște acte oficiale eliberate de către autoritățile publice sau de către o

persoană autorizată de stat să presteze servicii publice pentru a fi necesară supralegalizarea

acestora în ordinea stabilită de lege, fapt ce se răsfrânge inclusiv și asupra procurii din 14

octombrie 2013 întocmită pe numele avocatului Arabadji Constantin de către persoana

juridică compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania în persoana

directorului Marina Toulskaia.

Instanța de recurs denotă că în principiu Curtea de Apel Bălți a desconsiderat esența

pretenției înaintate de către recurenta-reclamantă compania ”Health Management Munich”,

or. Munchen, Germania și nu s-au expus în general asupra fondului cauzei, bazându-se în

exclusivitate doar pe faptul că a fost încălcată procedura de supralegalizare a tranzacțiilor

încheiate între părțile aflate în litigiu.

Afară de aceasta, instanța de apel nu s-a expus nici în privința faptului că atît la

momentul încheierii contractului nr. 140213d din 14 februarie 2013, cât și a Acordului

adițional nr. 140213d-1 din 20 noiembrie 2013, intimatul-pârât Jenesco Anatolie, fiind

cunoscut cu condițiile contractuale, a semnat fără careva obiecții actele juridice enunțate și

nici ulterior nu și-a realizat dreptul de a le contesta corespunzător în ordinea prevăzută de

legislația în vigoare, în situația în care dânsul nu le recunoaște, precum și, după cum susține

că nu i s-au prestat serviciile prevăzute de actele juridice nominalizate.

Distinct de aceasta, materialele dosarului nu conțin date despre faptul achitării de către

recurenta-reclamantă compania ”Health Management Munich”, or. Munchen, Germania

serviciilor medicale prestate de către clinica Starnberg, Germania precum și de către alte

clinici din or. Munchen, Germania, și în general au fost sau nu achitate aceste servicii, or, la

cazul speței, acest moment nu a fost elucidat de către instanța de apel.

La fel, instanța de apel a ignorat să se expună și asupra argumentului recurentei-

reclamante precum că anterior în baza contractului nr. 140213d din 14 februarie 2013, lui

Jenesco Anatolie i-au mai fost acordate servicii legate de tratamentul fiicei și investigarea

medicală a soției XXXX, costul cărora intimatul le-a achitat anume companiei ”Health

Management Munich”, or. Munchen, Germania.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră decizia Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2016, ca fiind

una arbitrară, nefiind în acest sens examinat fondul prezentei cauze, întru elucidarea tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit

la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat acțiunea posibilitatea de

a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a dreptului la un proces echitabil (speța Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea din 09

decembrie 1994).

Se reține că în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale, să precizeze noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și

motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt

supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile unei dintre

părți.

8

În temeiul celor precitate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază drept arbitrară decizia instanței de apel, care

nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, pronunțând în acest sens o decizie

neîntemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

pronunțată nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la examinarea

pricinii în ordine de recurs, și reiterând lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre

rejudecare în prima instanță (art. 432 alin. 3 lit. d) și f) CPC), Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către compania ”Health Management Munich”, or. Munchen,

Germania, casa decizia Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2016 și remiterii pricinii spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată, cu respectarea dreptului

părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către compania ”Health Management Munich”, or.

Munchen, Germania.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 02 decembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a companiei ”Health Management Munich”, or.

Munchen, Germania împotriva lui Jenesco Anatolie cu privire la încasarea sumei, cu

remiterea pricinii civile spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Ion Druță

Maria Ghervas

Mariana Pitic

9