2ra-782/17 — Calcularea și achitarea contribuțiilor sociale

2ra-782/17 — Calcularea și achitarea contribuțiilor sociale (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-782/17

Prima instanță: Jud. Centru

Jud. Gh. Stratulat

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

D.Manole, Gr. Dașchevici, I.Cotruță

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Svetoslav Moldovan

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinînd recursul declarat de Cîrpala Vladimir în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Cîrpala Vladimir către Întreprinderea de Stat „Calea

Ferată din Moldova", intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale

privind obligarea calculării și achitării contribuțiilor sociale, eliberarea certificatului

și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, prin care s-

a respins cererea de apel declarată de Cîrpala Vladimir, s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 03 decembrie 2015,

C O N S T A T Ă :

La 16 decembrie 2014, Cîrpala Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova", intervenient accesoriu Casa Națională de

Asigurări Sociale privind obligarea calculării și achitării contribuțiilor sociale,

eliberarea certificatului și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, începând cu 16 aprilie 1984 până la 30

decembrie 1998 a activat la Depoul de vagoane frigorifice Basarabeasca. În această

perioadă de două ori a fost concediat ilegal și restabilit în funcție, iar pentru absența

forțată de la serviciu de două ori a fost încasat salariu și anume prin încheierea

Tribunalului or. Comrat din 12 februarie 1998 pe perioada 23 februarie 1997 -12

februarie 1998 a fost încasată suma de 5142 lei pentru absența forțată de la serviciu,

1

prin încheierea Tribunalului or. Comrat din 22 decembrie 1998 în perioada 17 martie

1998-14 mai 1998 a fost încasată suma de 879 lei pentru absența forțată de la

serviciu, iar după eliberarea de la serviciu la cererea personală prin încheierea

Tribunalului Comrat din 30.11.2000 a fost încasată suma de 9108 lei pentru perioada

31 decembrie 1998 – 25 aprilie 2000.

Reclamantul consideră că, după eliberarea s-a din funcție la cererea personală

prin încheierea Tribunalului Comrat din 30 noiembrie 2000 din contul ÎS „Calea

Ferată" a fost încasată suma pentru absența forțată de la serviciu pentru zilele lipsite

în legătură cu reținerea carnetului de muncă în perioada 31 decembrie 1998 - 25

aprilie 2000 în sumă de 9108 lei.

Cîrpala Vladimir a mai indicat că, începând cu 24 aprilie 2014, i-a fost stabilită

pensia pentru limită de vârstă în mărime de 1743,09 lei, pentru activitatea de muncă

de 17 ani și 11 luni, dar necesare 31 de ani și 6 luni.

A afirmat că, la stabilirea pensiei nu au fost incluse sumele de 5142 lei, 879 lei

și 9108 lei, deoarece nu sunt confirmate ca salariu, la fel nu este inclusă perioada de

muncă 19 iulie 1997 – 11 februarie 1998 la Depoul de vagoane frigorifice

Basarabeasca, perioadă de lipsă forțată de la serviciu.

A indicat că, la 27 octombrie 2014, de la ÎS „Calea Ferată din Moldova" a

primit răspunsul prin care menționează că ÎS „Calea Ferată din Moldova" s-a adresat

către Casa Națională de Asigurări Sociale pentru a explica situația creată.

A menționat că, la 27 noiembrie 2014, a primit răspuns de la Depoul de vagoane

frigorifice Basarabeasca prin care i s-a adus la cunoștință că conform răspunsului

Casei Naționale de Asigurări Sociale suma încasată de la depoul de vagoane nu se

include în certificatul de salariu și pensii.

Prin urmare, Cîrpala Vladimir a solicitat obligarea ÎS „Calea Ferată din

Moldova" de a calcula și achita în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat a

contribuțiilor sociale din salariu încasat în temeiul încheierilor Tribunalului Comrat

din 12 februarie 1998, din 12 decembrie 1998 și 30 noiembrie 2000, precum și pentru

perioada 19 iulie 1997 până la 11 februarie 1998, eliberarea certificatului referitor la

salariu, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei.

Reclamantul a menționat că își întemeiază cerințele pe norma legală evidențiată

în Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XVI din 10 octombrie

1998 și Codul Muncii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 03 decembrie 2015 s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Cîrpala Vladimir împotriva ÎS

„Calea Ferată din Moldova", intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări

Sociale privind obligarea ÎS „Calea Ferată din Moldova" calculării și achitării în

Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat a contribuțiilor sociale din salariul încasat în

temeiul încheierilor Tribunalului Comrat din 12 februarie 1998, din 22 decembrie

1998 și 30 noiembrie 2000, precum și pentru perioada 19 iulie 1997 până la 11

2

februarie1998, eliberarea certificatului referitor la salariu, încasarea prejudiciului

moral în mărime de 100000 lei (o sută mii lei), ca tardivă (f.d.89; 92- 94).

La 29 decembrie 2015 Cîrpala Vladimir a înaintat cerere de apel, solicitînd

casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 03 decembrie 2015, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d.96; 108-

109).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016 s-a respins cererea

de apel înaintată de Cîrpala Vladimir, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru

mun.Chișinău din 03 decembrie 2015 (f.d. 151-155).

În motivarea soluției s-a reținut că, instanța de fond legal și întemeiat a constatat

și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a

interpretat și aplicat corect normele de drept material asupra circumstanțelor de fapt

constatate cu privire la respingerea acțiunii ca fiind tardivă.

În speță, s-a constatat omiterea termenului de prescripție extintivă la depunerea

acțiunii date, or, potrivit art.74 Cod civil, în redacția din 26 decembrie 1964, în

vigoare la data raportului juridic, termenul general pentru apărarea printr-o acțiune

a drepturilor încălcate ale unei persoane (prescripția) este de trei ani, iar în litigiile

organizațiile de stat, colhozuri și alte organizații cooperatiste și celelalte organizații

obștești - de un an.

Astfel, conform art. 77 al Legii citate, în vigoare la data apariției raportului

juridic, instanța judecătorească competentă sau arbitrii aleși primesc spre examinare

cererea de apărare a dreptului încălcat, independent de expirarea termenului de

prescripție.

Totodată, a constatat că eventuala și posibila obligație de calculare și achitare

în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat a contribuțiilor sociale din salariu încasat în

temeiul încheierilor Tribunalului Comrat din 12.02.1998, din 22.12.1998 și

30.11.2000, precum și pentru perioada 19.07.1997 până la 11.02.1998, este una

prescriptibilă și la data depunerii cererii de chemare în judecată prescrisă.

Prin urmare, a menționat că Cîrpala Vladimir a depus cererea de chemare în

judecată la 16 decembrie 2014, depășind termenul de prescripție.

La 09 februarie 2017 Cîrpala Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 17 noiembrie 2016 și a hotărîrii primei instanțe din 03

decembrie 2015 (f.d. 158-159).

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a interpretat eronat legea materială,

ca rezultat al neconstatării și neelucidării corecte a circumstanțelor pricini, care au o

importanță pentru soluționarea justă a pricinii în fond.

Consideră că, instanța de apel a adoptat o decizie neîntemeiată, deoarece

concluziile expuse în actul emis sunt în contradicție cu probele prezentate și anexate

3

la materialele pricinii, care demonstrează cu certitudine că s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată în termenul prevăzut de legislația în vigoare.

Precizează recurentul că, o altă încălcare procedurală a instanței de apel este

faptul că în motivarea deciziei nu s-a dezvăluit toate circumstanțele și argumentele

prezentate pe parcursul examinării cauzei, fapt ce a dus la aprecierea arbitrară a

probelor prezentate.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă

că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 17 noiembrie 2016 și a fost

expediată părților la 18 noiembrie 2016 (f.d. 156), însă careva probe ce ar confirma

receptionarea deciziei contestate la materialele cauzei lipsesc. Ca urmare, recursul

depus la 09 februarie 2017, este depus în termen.

La 19 aprilie 2017 ÎS „Calea Ferată din Moldova" a depus referință la cererea

de recurs înaintată de Cîrpala Vladimir, solicitînd respingerea acestuia ca

inadmisibil.

Prin încheierea din 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție s-au considerat

admisibil recursul declarat de Cîrpala Vladimir împotriva deciziei din 17 noiembrie

2016 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Analizând legalitatea actelor de dispoziție atacate, prin prisma argumentelor

invocate de participanții la proces și a materialelor din dosar, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele pricinii rezultă că, în perioada de 16 aprilie 1984 – 30

decembrie 1998, Cîrpala Vladimir a activat la Depoul de vagoane frigorifice

Basarabeasca al ÎS „Calea Ferată din Moldova". În interiorul perioadei 16 aprilie

1984 – 30 decembrie 1998, Cîrpala Vladimir a fost concediat de la Depoul de

vagoane frigorifice Basarabeasca VCD-2 și restabilit în funcție, iar pentru absența

4

forțată de la serviciu de două ori a fost încasat salariu și anume prin încheierea

Tribunalului or.Comrat din 12 februarie 1998 pe perioada 23 februarie 1997 – 12

februarie 1998 a fost încasată suma de 5 142 lei pentru absența forțată de la serviciu

și prin încheierea Tribunalului or.Comrat din 22 decembrie 1998 în perioada 17

martie 1998 – 14 mai 1998 a fost încasată suma de 879 lei pentru absența forțată de

la serviciu, iar după eliberarea de la serviciu la cererea personală prin încheierea

Tribunalului or.Comrat din 30 noiembrie 2000 a fost încasată suma de 9108 lei

pentru perioada 31 decembrie 1998 – 25 aprilie 2000, ( f.d 10-18).

Concomitent, se constată că ÎS "Calea Ferată din Moldova" nu a calculat și

achitat în Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat contribuțiile sociale din salariu încasat

în temeiul încheierilor Tribunalului Comrat din 12.02.1998, din 22.12.1998 și

30.11.2000, precum și pentru perioada 19.07.1997 până la 11.02.1998.

Judecând cauza, atât instanța de fond, prin hotărârea din 03 decembrie 2015,

cât și instanța de apel, prin decizia din 17 noiembrie 2016, au ajuns la concluzia că

cererea de chemare în judecată depusă de Cîrpala Vladimir la 16 decembrie 2014,

este depusă cu omiterea termenului general de prescripție extintivă.

Întru susținerea concluziilor sale, instanțele judecătorești au reținut că raportul

juridic dintre ÎS "Calea Ferată din Moldova" și Cîrpala Vladimir au apărut în

perioada 1997- 2000, iar ultimul a depus cererea de chemare în judecată la 16

decembrie 2014, cu omiterea prevederilor art.74 Cod Civil, în redacția din 26

decembrie 1964.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția dată de către

instanțele de judecată sunt incorecte, deoarece instanțele au admis o examinare

superficială și arbitrară a litigiului dedus judecății și interpretării eronate a

probatoriului administrat în cauză.

Colegiul relevă că instanța de apel expunând în decizia sa dispozițiile

prevederilor art.74 -77 Cod civil în redacția din 26 decembrie 1964 a conchis

precum că eventuala și posibila obligație de calculare și achitare în Bugetul

Asigurărilor Sociale de Stat a contribuțiilor sociale din salariu încasat în temeiul

încheierilor Tribunalului Comrat din 12.02.1998, din 22.12.1998 și 30.11.2000,

precum și pentru perioada 19.07.1997 până la 11.02.1998, este una prescriptibilă.

Astfel, considerând că cererea de chemare în judecată depusă de Cîrpala Vladimir

la data de 16 decembrie 2014, este depusă cu depășirea termenului de prescripție.

Cu referire la ipoteza dată, Colegiul notează că, instanța de apel nu a luat în

considerație faptul că începînd cu 24 aprilie 2014 lui Cîrpala Vladimir i-a fost

stabilită pensia pentru limita de vîrstă în mărime de 1743,09 lei, pentru activitatea

de muncă de 17 ani și 11 luni, dar necesare fiind 31 de ani și 6 luni.

5

Mai mult ca atît, la 27 noiembrie 2014 prin răspunsul Depoului de vagoane

frigorifice Basarabeasca al ÎS „Calea Ferată din Moldova", i-a adus la cunoștință

lui Cîrpala Vladimir despre răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale în care

expres a fost menționat faptul că suma încasată de la depoul de vagoane nu se include

în certificatul de salariu și pensii.

Conform art. 17 alin. (1) lit. a) și (4) a Legii contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000, cererea prin care se solicită anularea unui act

administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30

de zile de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării

termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia. Termenul de 30 de zile

specificat la alin.(1) este termen de prescripție.

Reieșind din situația de fapt stabilită și conform normelor de drept material

enunțate Cîrpala Vladimir s-a adresat cu prezenta acțiune în instanța de judecată la

16 decembrie 2014, or, termenele de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune este

intervalul de timp stabilit de lege înauntrul căruia trebuie sesizate instanțele

judecătorești competente sub sancțiunea pierderii în întregul ei a posibilității de a

mai putea obține protecție judiciară a drepturilor civile încălcate sau nerecunoscute.

Or, conform art. 272 alin. (1) Codul civil, termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la

data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Prin urmare, Colegiul menționează că, adresarea recurentului cu acțiunea civilă

în instanța de judecată, la 16 decembrie 2014, cu privire la raportul juridic apărut

între el și ÎS "Calea Ferată din Moldova" în perioada 1997- 2000, nu-i poate fi

imputată lui Cîrpala Vladimir, deoarece acesta a aflat despre încălcarea dreptului său

la momentul calculării pensiei pentru limita de vîrstă, adică la 24 aprilie 2014. Dar

mai exact cînd a primind răspunsul la 27 noiembrie 2014.

Sub aspectul dat, se va reține ca relevante și argumentele recurentului precum

că la baza emiterii deciziei instanța de apel incorect a cercetat probele administrate

la materialele pricinii în conformitate cu art. 130 CPC.

Concomitent, Colegiul conchide că, Cîrpala Vladimir înaintînd prezenta

acțiunea civilă la 16 decembrie 2014 a respectat prevederile legislației în vigoare

fapt confirmat prin prisma prevederilor art.33 alin.(1) lit.(a) din Legea cu privire la

sistemul public de pensii, care stipulează că, reexaminarea drepturilor la pensii se

efectuiază în cazul aparițiilor unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare,

venitul asigurat, ce au avut loc pînă la acordarea drepturilor la pensie.

Deci, este prematură ipoteza instanței de apel precum că a fost omis termenul

de prescripție în speța dată, iar drepturile garantate a recurentului au fost respectate.

În aceste ordine de idei, Colegiul notează că la rejudecarea pricinii urmează a

fi verificat și acest aspect prin prisma art. 119 Cod de procedură civilă în raport cu

argumentele recurentului.

6

Instanțele de judecată s-au referit în exclusivitate la încălcarea termenului de

prescripție extintivă, fără însă a lua în considerare că calcularea pensiei a fost

efectuată la 24 aprilie 2014, cînd Cîrpala Vladimir a împlinit limita de vîrstă și

ultimul nu a avut posibilitate să cunoască despre drepturile încălcate pînă la data

respectivă.

Prin urmare, Colegiul reține ca fiind relevante argumentele recurenților precum

că prin neexaminarea circumstanțelor formulate, instanța de apel a încălcat

drepturile și interesele procedural-fundamentale a recurentului, omisiuni care

conduc la nerespectarea principiului unui proces echitabil consacrat de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva motivării unei hotărâri

judecătorești, care este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod

obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre

soluționare.

De asemenea, Colegiul notează că din textul actelor de dispoziție ale instanțelor

ierarhic inferioare se distinge că ambele instanțe s-au expus doar asupra omiterii

termenului de prescripție extintivă, însă nu s-au expus asupra argumentelor

recurentului precum că despre încălcarea drepturilor sale a aflat abia în 2014.

Respectiv, Colegiul reține că în decizia instanței de apel nu se distinge o analiză

și asupra acestei circumstanțe, în condițiile când instanța avea obligația de a supune

aprecierii prin prisma argumentelor și probelor prezentate de părți a constatării

acțiunilor de fapt, dar nicidecum pe presupuneri.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul hotărârii contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, argumentele pîrîtului pe care se întemeiază concluziile sale, fără să

se expună asupra argumentelor reclamantului formulate în cadrul judecării pricinii.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

În confirmarea ipotezei date, are relevanță și cauza Suominen vs Finlanda, în

care s-a reținut că „... o funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților

că ele au fost auzite.

Mai mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste,

precum și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a

administrării justiției”.

7

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să verifice aspectele

menționate supra, să se expună asupra fiecărei pretenții din acțiune, prin prisma

temeiniciei acestora, să creeze condiții obiective pentru realizarea și exercitarea

drepturilor procedurale și în dependență de probele pertinente administrate,

rejudecînd pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

Având în vedere cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că lacunele indicate supra,

nu pot fi înlăturate la judecarea recursului, fapt pentru care recursul declarat de

Cîrpala Vladimir împotriva deciziei din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, urmează a fi admis, cu casarea deciziei contestate și remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Cîrpala Vladimir.

Se casează decizia din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cîrpala Vladimir către

Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova", intervenient accesoriu Casa

Națională de Asigurări Sociale privind obligarea calculării și achitării contribuțiilor

sociale, eliberarea certificatului și repararea prejudiciului moral, cu remiterea

pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători:

Svetoslav Moldovan

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8