CASE OF KUZNETSOV v. RUSSIA

În cazul lui Kuznetsov c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președinte, Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradudina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 6 octombrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 5 decembrie 2017. Reclamantul a fost reprezentat de doamna O. Preobrazhenskaya, avocat admis la practică la Moscova, Rusia. Guvernul rus („Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de restricțiile privind vizitele familiale în centrele de detenție anterioară. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 8 din Convenție Reclamantul s-a plâns în principal de restricțiile privind vizitele familiale în centrele de detenție anterioară. El s-a bazat, în mod expres sau în substanță, pe art. 8 din Convenție, care se citește după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul de a respecta ... viața sa de familie .... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea a stabilit deja în cazuri anterioare împotriva Rusiei că, în lipsa unor elemente factuale care să arate pericolul pe care îl prezintă prizonierul sau existența unui risc de securitate, aplicarea automată a restricțiilor privind vizitele familiale, inclusiv, dar nu limitată la, refuzul vizitelor pe termen lung la prizonierii condamnați reținuți în centrele de detenție anterioară, separarea unui deținut de la vizitatorii săi care împiedică orice contact fizic între ei sau prezența unui gardian de închisoare în timpul vizitelor, nu poate fi justificată ca fiind „necesar într-o societate democratică” și constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție (a se vedea Andrey Smirnov c. Rusia, nr. 43149/10, 13 februarie 2018, Resin c. Rusia, nr. 9348/14, 18 decembrie 2018, Chaldayev c. Rusia , nr. 33172/16, 28 mai 2019, și Pshibiev și Berov v. Rusia, nr. 63748/13, 9 iunie 2020). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Acesta nu dispune de niciun element de fapt care să justifice refuzul autorităților de vizite pe termen lung la solicitant, separarea sa fizică de către vizitatori sau prezența unui gardian de închisoare în timpul vizitelor familiale pe termen scurt. În consecință, autoritățile ruse au depășit marja de apreciere și nu au justificat ingerința în drepturile reclamantului în temeiul articolului 8 ca fiind „necesari într-o societate democratică”. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 8 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BINE ESTABLIZATE-LAW 10. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, o încălcare a Convenției în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Idalov c. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§§ 103 08, 22 mai 2012, privind condițiile de transport a deținuților, și Pavlova c. Rusia , nr. 8578/12, §§ 29-33, 18 februarie 2020, privind lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerea privind restricțiile privind vizitele familiale . APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEII 11. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 12. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Mukhametov și alții c. Rusia, nr. 53404/18 și altele 3 și 14 decembrie 2021, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție. 13. Curtea consideră, de asemenea, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 8 din Convenție privind restricțiile privind vizitele familiale în centrele de detenție anterioară; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (restricții privind vizitele familiale în centrele de detenție anterioară) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea reprezentantului și locația Instalația de detenție Tip de restricție Alte informații relevante Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Suportul acordat pentru daune și costuri morale și cheltuieli pentru reclamant (în euro) [1] 3079/18 05/12/2017 Anton Gennadyevich KUZNETSOV 1980 Preobrazenskaya Oksana Vladimirovna Strasbourg SIZO-3 Vologda regiune, SIZO-2 Vologda regiune refuzul vizitelor familiale pe termen lung, separarea fizică și supravegherea în timpul vizitelor familiale pe termen scurt Pe 17/10/2016, reclamantul a fost condamnat pentru o infracțiune penală. În aceeași zi a fost în custodie. De la 17/10/2016 la 14/06/2017, reclamantul a fost reținut în regiunea SIZO-3, Vologda. De la 14/06/2017 la 28/03/2018 a fost reținut în regiunea SIZO-2 Vologda. Art. 3 - condiții de detenție inadecvate în timpul transportului - furgoneta, 14/06/2017, călătorie de 4 ore, 0,35 mp, lipsa aerului proaspăt, lipsa accesului sau limitat la toaletă, nici acces limitat la apă potabilă, art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește refuzul vizitelor familiale pe termen lung în detenție. 4.500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

THIRD SECTION

CASE OF

KUZNETSOV v. RUSSIA

(Application no. 3079/18)

JUDGMENT

STRASBOURG

27 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kuznetsov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 6 October 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 5 December 2017.

2.

The applicant was represented by Ms O. Preobrazhenskaya, a lawyer admitted to practice in Moscow, Russia.

3.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

4.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

5.

The applicant complained of the restrictions on family visits in pre-trial detention facilities. He also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

6.

The applicant complained principally of the restrictions on family visits in pre-trial detention facilities. He relied, expressly or in substance, on Article

8 of the Convention, which reads as follows:

“1.

Everyone has the right to respect for his ... family life ....

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

7.

The Court has already established in earlier cases against Russia that, in the absence of any factual elements pointing to the danger posed by the prisoner or to the existence of a security risk, the automatic application of restrictions on family visits, including, but not limited to, refusal of long-term visits to convicted prisoners detained in pre-trial detention facilities, separation of a detainee from his visitors preventing any physical contact between them or presence of a prison guard during visits, cannot be justified as being “necessary in a democratic society” and amounted to a violation of Article

8 of the Convention (see

Andrey Smirnov v. Russia,

no. 43149/10, 13

February 2018,

Resin v. Russia,

no. 9348/14, 18 December 2018,

Chaldayev v. Russia

, no. 33172/16, 28 May 2019, and

Pshibiyev and Berov v.

Russia,

no. 63748/13, 9 June 2020).

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. It discerns no factual elements justifying the authorities’ refusal of long-term visits to the applicant, his physical separation from the visitors or presence of a prison guard during short-term family visits. Accordingly, the Russian authorities overstepped their margin of appreciation and failed to justify the interference with the applicant’s rights under Article

8 as having been “necessary in a democratic society”.

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see the appended table). These complaints are not manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose a violation of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Idalov v. Russia

[GC], no. 5826/03, §§

103

‑

08, 22

May 2012, concerning conditions of transport of detainees, and

Pavlova v. Russia

, no. 8578/12, §§

29-33, 18 February 2020, concerning the lack of an effective remedy in respect of the complaint about restrictions on family visits).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Mukhametov and Others v. Russia,

nos. 53404/18 and 3 others, 14 December 2021), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction.

13.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 8 of the Convention concerning the restrictions on family visits in pre-trial detention facilities;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Dismisses

the remainder of the applicant

’s

claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 27 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention

(restrictions on family visits in pre-trial detention facilities)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Detention facility

Type of restriction

Other relevant information

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

3079/18

05/12/2017

Anton Gennadyevich KUZNETSOV

1980

Preobrazhenskaya Oksana Vladimirovna

Strasbourg

SIZO-3 Vologda Region,

SIZO-2 Vologda Region

refusal of long-term family visits, physical separation and supervision during short-term family visits

On 17/10/2016 the applicant was convicted of a criminal offence. On the same day he was placed in custody. From 17/10/2016 to 14/06/2017 the applicant was detained in SIZO-3, Vologda Region. From 14/06/2017 to 28/03/2018 he was detained in SIZO-2 Vologda Region.

Art. 3 - inadequate conditions of detention during transport - van, 14/06/2017, 4 hours’ journey, 0.35 sq. m, lack of fresh air, no or restricted access to toilet, no or restricted access to potable water,

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of refusals of long-term family visits in detention.

4,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.