2ra-929/17 — inlaturarea obstacolelor ce afecteaza dreptul de proprietate

Dosarul nr. 2ra-929/17

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Ciugureanu, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lidia

Postoronca,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Postoronca

împotriva lui Piotr Mihu, Ana Levinte cu privire la înlăturarea obstacolelor ce

afectează dreptul de proprietate comună prin delimitarea în natură a bunului imobil,

atribuirea loturilor și încasarea compensației,

împotriva deciziei din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 iunie 2015, Lidia Postoronca a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Piotr Mihu, Ana Levinte solicitând înlăturarea obstacolelor ce

afectează dreptul de proprietate prin delimitarea în natură a cotelor părți asupra

bunurilor imobile din str. Doina, nr. 125, mun.Chișinău, conform variantei nr. 2

expuse în concluzia expertizei și anexa la aceasta, realizată de Institutul Național de

Cercetări și Proiectări în Domeniul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și

Arhitecturii „Urbanproiect”, cu obligarea înregistrării acestora în Registrul bunurilor

imobile, atribuirea Lidiei Postoronca în proprietate lotul nr. 1 conform planului din

expertiză, lui Piotr Mihu - lotul nr. 2 conform planului din expertiză, Anei Levinte -

lotul nr. 3 conform planului din expertiză.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că este proprietara a ½ cotă-parte

din bunurile imobile amplasate pe str. Doina, nr. 125, mun. Chișinău, în baza

hotărârii din 18 martie 2008 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, conform căreia

s-a constatat faptul acceptării succesiunii rămase după decesul lui Piotr Mihu și

Liubov Mihu de către Ana Levinte, Vladimir Mihu, Lidia Postoronca și Liudmila

Mihu. Prin contractul de donație nr. 2255 din 08 iulie 2014 Liudmila Mihu i-а donat

¼ cotă-parte din imobilele indicate.

Susține că, dreptul de proprietate asupra imobilului este atribuit în proprietate

lui Piotr Mihu și Ana Levinte a câte ¼ cotă-parte, iar Lidiei Postoronca -½ cotă-

parte, nefiind delimitate în natură, deoarece proprietarii nu se înțeleg referitor la

granițele cotelor-părți.

1

Afirma reclamanta că, Piotr Mihu, proprietarul a ¼ cotă-parte, îi îngrădește

dreptul de folosință prin faptul că nu-i permite accesul în curte și în interiorul

imobilului, despre ce au fost sesizate de nenumărate ori organele abilitate.

Întru soluționarea amiabilă a problemei existente și asigurării dreptului de

folosință, la 10 iunie 2014 și 25 iunie 2014 s-a adresat Anei Levinte și lui Piotr Mihu

cu privire la propunerea de a-i procura partea sa, însă solicitările au rămas fără

răspuns.

Indică reclamanta că, din cauza acțiunilor pârâtului, este în imposibilitate de

a-și exercita dreptul de proprietatea asupra bunului imobil, motiv pentru care

solicită, în temeiul art. 357 Cod civil, încetarea proprietății comune.

Prin cererea de chemare în judecată concretizată depusă la 24 august 2015,

reclamanta Lidia Postoronca a solicitat înlăturarea obstacolelor ce afectează dreptul

de proprietate prin delimitarea în natură a cotelor-părți asupra imobilelor din str.

Doina, nr. 125, conform variantei nr. 2 a concluziei expertizei și obligarea

înregistrării acestora în Registrul bunurilor imobile, atribuirea Lidiei Postoronca a

lotului nr. 1 cu suprafața de 294 m.p., încasarea de la Piotr Mihu și Ana Levinte a

sumei de 278350 lei cu titlu de recompensă pentru cota-parte de casă cedată lui Piotr

Mihu și Anei Levinte, proporțional cotelor-părți atribuite, atribuirea în proprietate

lui Piotr Mihu lotul nr. 2 și Anei Levinte - lotul nr. 3.

În motivarea cererii concretizate, reclamanta a invocat că prin evaluarea

efectuată s-a stabilit că costul de piață al casei este de 556700 lei, iar ½ din casă –

respectiv ar costa 278350 lei.

Prin hotărârea din 03 decembrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Postoronca împotriva lui

Piotr Mihu, Ana Levinte cu privire la înlăturarea obstacolelor ce afectează dreptul

de proprietate comună prin delimitarea în natură a bunului imobil, atribuirea Lidiei

Postoronca a lotului nr. 1, lui Piotr Mihu - lotul nr. 2, Anei Levinte-lotul nr. 3,

încasarea sumei de 278350 lei cu titlu de compensație; s-a încasat de la Lidia

Postoronca în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 8350 lei.

Prin decizia din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Lidia Postoronca și s-a menținut hotărârea din 03 decembrie 2015 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La 01 martie 2017, Lidia Postoronca a declarat recurs împotriva deciziei din

10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu

restituirea pricinii la rejudecare în instanța de fond.

În susținerea recursului s-a invocat că coroborând circumstanțele de fapt cu

prevederile legale, hotărârea contestată este neîntemeiata, lipsită de consistență și

suport juridic, bazată pe aprecierea superficială a circumstanțelor, emisă ca urmare

a unei aprecieri incomplete a probelor administrate și interpretarea eronată a legii.

Consideră că, argumentarea instanței este una superficială și subiectivă, ori,

adresarea în instanța de judecată, deja, în opinia sa, servește ca dovadă a faptului că

conviețuirea în comun este imposibilă, acest lucru fiind accentuat și de tonul

discuțiilor între părți în cadrul examinării cauzei.

Declară recurenta că, instanța de apel greșit a interpretat solicitările sale,

indicând că în prima instanță a solicitat doar partajarea terenului, însă solicitarea este

2

una de compromis și vizează nu doar terenul, ci și construcția. Argumentele reținute

în motivarea deciziei sunt confuze, pe de o parte, se indică că reclamanta nu a

solicitat partajarea construcțiilor, iar pe de altă parte, se reține că reclamanta a

solicitat încasarea sumei de 278350 lei cu titlu de recompensă pentru cota-parte de

casă cedată în folosul celeilalte părți, ori, încasarea echivalentului bănesc a cotei-

părți deja este o partajare.

Menționează că, instanța de apel nu a examinat cerința privind partajul

construcțiilor, deoarece o astfel de cerință nu a fost examinată de instanța de fond.

Prin decizia pronunțată, instanța de apel neglijează rolul său de instanță de control

și odată ce fondul a omis examinarea unei cerințe, acest fapt urmează a fi corectat

de instanța ierarhic superioară, ceea ce nu s-a făcut.

Consideră că, atât instanța de fond, cât și cea de apel eronat au interpretat

prevederile art. 374, 376 Cod civil, ce reglementează circumstanțele de revendicare

a bunurilor și au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au audiat poziția

părților și au interpretat greșit cerințele și normele legale imperative.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 10 noiembrie 2016, iar Lidia

Postoronca a declarat recurs la 01 martie 2017.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data

de 09 ianuarie 2017, conform scrisorii de însoțire (Vol.I, f.d.232), iar recurenta a

recepționat-o la data de 12 ianuarie 2017, conform ștampilei oficiului poștal aplicată

pe plic (Vol.II, f.d.6).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Lidia Postoronca

la 01 martie 2017 împotriva deciziei din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Lidia Postoronca, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

3

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lidia Postoronca, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Lidia Postoronca.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Lidia Postoronca împotriva

deciziei din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5