3ra-503/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: L. Barbos dosarul nr.3ra-503/17

instanța de apel: M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

Î N C H E I E R E

04 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Tatiana Danuța,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Zosim

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 08 august 2016 Alexandru Zosim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, exercitînd pînă la momentul concedierii funcția de conferențiar universitar al

catedrei Științe penale a facultății Științe polițienești a Academiei Ministerului

Afacerilor Interne „Ștefan cel Mare”.

Susține că prin ordinul MAI nr. 37 ef din 26 februarie 2016 s-a încetat serviciul și

s-a reziliat contractul individual de muncă, în legătură cu depunerea cererii persoanele

la împlinirea vechimii în muncă.

Menționează că în luna aprilie 2016 i-a fost înmînată legitimația de pensionar și i

s-a adus la cunoștință avizul privind stabilirea pensiei în mărime de 3814,59 de lei

lunar, începând cu data de 02 martie 2016.

Consideră că la calcularea pensiei nu au fost luate în considerare plățile efectuate

în legătură cu deținerea prin cumul a 0,5 salarii din funcția de conferențiar universitar

al catedrei „Științe penale” și „Științe juridice” a facultății Științe polițienești a

Academiei „Ștefan cel Mare”, reieșind din prevederile pct. 1 și pct. 3 ale Hotărîrii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și urmau a fi luate în considerare la calcularea

pensiei.

1

La data de 28 iunie 2016, s-a adresat cu cerere prealabilă către Ministerul

Afacerilor Interne, solicitând revizuirea materialelor dosarului de pensionare cu

efectuarea calculelor sumelor achitate în baza certificatului de întreținere bănească,

însă prin răspunsul din 19 iulie 2016, s-a refuzat satisfacerea cererii.

Solicită admiterea cererii de chemare în judecată, a recunoaște ilegal răspunsul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/3-Z-177/16 din 19 iulie 2016 și obligarea

Ministerului Afacerilor Interne să recalculeze mărimea pensiei stabilite, începînd cu

data stabilirii ei din 02 martie 2016, prin includerea în calculul pensiei a plăților de

care a beneficiat în legătură cu deținerea prin cumul a 0,5 salarii, din funcția de

conferențiar universitar al catedrelor „Științe penale” și „Științe juridice” a facultății

Științe Polițienești a Academiei MAI „Ștefan cel Mare” incluse în poziția 6 din

certificatul despre întreținerea bănească nr. 4.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 octombrie 2016 s-a

admis acțiunea, s-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Ministerului Afacerilor Interne

nr. 15/3-Z-177/16 din 19 iulie 2016 și s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne de a

recalcula lui Alexandru Zosim mărimea pensiei stabilite începînd cu data stabilirii ei

din 02 martie 2016, prin includerea în calculul pensiei a plăților de care a beneficiat în

legătură cu deținerea prin cumul a 0,5 salarii din funcția de conferențiar universitar al

catedrelor „Științe penale” și „Științe juridice” a facultății Științe Polițienești a

Academiei MAI „Ștefan cel Mare”, incluse în poziția 6 din certificatul despre

întreținerea bănească nr. 4.

Prima instanță a constatat că, art.44 din Legea cu privire la asigurarea cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne garantează calcularea pensiei din remunerația obținută, indiferent de faptul dacă

este achitată la munca de bază sau prin cumul.

La fel, prima instanță a conchis că răspunsul Ministerului Afacerilor Interne nr.

15/3-Z-177/16 din 19 iulie 2016 este ilegal și urmează a fi anulat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2017 s-a respins apelul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

La data de 06 martie 2017 reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Tatiana

Danuța a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08

februarie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, nu pot fi incluse în calculul pensiei plățile

efectuate reclamantului în legătură cu exercitarea în cumul a funcției de conferențiar

universitar al catedrelor „Științe penale” și „Științe juridice” a facultății Științe

Polițienești a Academiei MAI „Ștefan cel Mare” sunt plăți achitate pentru orele

suplimentare pentru munca exercitată în afara atribuțiilor funcționale și care nu sunt

acordate permanent.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

2

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră că, recursul a fost declarat în termen, deoarece decizia

recurată datează cu 08 februarie 2017 (f.d.59-62), iar cererea de recurs a fost depusă la

data de 06 martie 2017 (f.d.67-68), prin urmare calea de atac se consideră ca fiind

exercitată în termen.

Argumentele recurentului precum că, nu pot fi incluse în calculul pensiei plățile

efectuate reclamantului în legătură cu exercitarea în cumul a funcției de conferențiar

universitar al catedrelor „Științe penale” și „Științe juridice” a facultății Științe

Polițienești a Academiei MAI „Ștefan cel Mare” sunt plăți achitate pentru orele

3

suplimentare pentru munca exercitată în afara atribuțiilor funcționale și care nu sunt

acordate permanent, nu pot fi acceptate, deoarece potrivit pct.1 din Hotărîrea

Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și sistemului penitenciar, se stabilește că pensiile militarilor care

au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri al Poliției de Frontieră,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar se calculează

din salariul funcției, salariul pentru gradul militar sau special, sporul procentual pentru

vechime în muncă, primite înainte de concediere, precum și din media lunară a altor

recompense, plăți, sporuri și suplimente, primite în ultimul an de serviciu, iar celor

eliberați din serviciu pînă la punerea în aplicare a Legii nr.1426-XIII din 23 decembrie

1997 – din toate tipurile de plăți prevăzute pentru calcularea pensiei categoriilor

respective de militari, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri al Poliției de Frontieră,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, care

îndeplinesc serviciul.

Mai mult, potrivit art. 44 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, pensia pentru persoanele menționate se calculează din: salariul funcției,

salariul pentru gradul militar sau special, sporul procentual pentru vechime în serviciu

primite înainte de concediere, precum și din media lunară a altor recompense, plăți,

sporuri și suplimente primite în ultimul an de serviciu, cu excepția plăților

compensatorii și a indemnizației bănești unice în mărimea sumei mijloacelor bănești

de întreținere pe un an.

În consolidarea poziției respective, instanța de recurs menționează dispozițiile

art.267 alin.(1) și (6) din Codul muncii care prevede că, munca prin cumul reprezintă

îndeplinirea de către salariat, pe lîngă munca de bază, a unei alte munci, permanente

sau temporare, în afara orelor de program, în temeiul unui contract individual de

muncă distinct. Salariații angajați prin cumul beneficiază de aceleași drepturi și

garanții ca și ceilalți salariați din unitatea respectivă.

Instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de recurs

constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de reprezentantul recurentului

ce nu pot fi puse la baza recursului, însă acestea au fost deja interpretate elocvent de

instanțele inferioare și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Prin urmare, instanța de apel a elucidat circumstanțele importante ale pricinii,

oferind răspuns la toate solicitările invocate de recurent în cererea de apel.

Astfel, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat

niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

4

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează exclusiv

circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate

și au interpretat elocvent normele de drept incident speței, iar argumentele invocate în

recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Tatiana Danuța în baza art. 433 lit. a)

din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne, Tatiana

Danuța se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

5