2rac-164/17 — încasarea datoriei

Judecătoria Rezina Dosarul nr. 2rac-164/17

Judecător: Gangal Olga

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Ion Druță și Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea Individuală ,,Șevciuc Olga”, în pricina civilă la cererea de chemare

în judecată înaintată de către Inspectoratul Fiscal de Stat împotriva Întreprinderii

Individuale ,,Șevciuc Olga”, cu privire la încasarea datoriei și a taxei de stat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin care

s-a respins cererea de apel declarată de Întreprinderea Individuală ,,Șevciuc Olga”

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rezina din 29 ianuarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La data de 02 iunie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat Rezina (IFS Rezina) s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Șevciuc Olga”, cu privire la

încasarea datoriilor față de Bugetul Public Național în sumă de 86 846,53 lei și a

onorariului executorului judecătoresc în sumă de 9 163 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 02 iunie 2015 restanțierul ÎI

„Șevciuc Olga”, are creanțe fiscale creditoriale față de Bugetul Public Național în

sumă totală de 86 846,53 lei, inclusiv: impozitul pe venit din activitatea de

întreprinzător - 5 664,78 lei; penalitatea - 498,94 lei; contribuții asigurare socială

de stat obligatorii - 5 269,00 lei; majorarea de întârziere pentru neachitarea în

termen a contribuțiilor individuale de asigurare socială de stat obiigatorii - 611,81

lei; amenzi serviciul fiscal - 74 802,00 lei.

Menționează că, prin cererea nr. 76-2/2-1151 din 18 septembrie 2014, IFS

Rezina a solicitat instanței de judecată eliberarea ordonanței judecătorești asupra

creanței vizate.

1

Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 23 septembrie 2014 s-a dispus refuzul

în primirea cererii de eliberare a ordonanței judecătorești.

În scopul asigurării achitării restanței la bugetul public național, la 25 august

2014 prin dispozițiile nr. 762014082505, 762014082506 au fost suspendate

operațiunile la conturile bancare.

Conform informației din Banca centrală de date a cadastralui, ÎI „Șevciuc

Olga” nu înregistrează bunuri imobile, care ar putea fi sechestrate în contul

stingerii restantei.

Prin Notificarea nr. 76-2/2-1049 din 25 august 2014, IFS Rezina a informat

conducătorul ÎI „Șevciuc Olga” despre necesitatea achitării restanței admise la

BPN și despre consecințele în cazul neachitării și în cazul stării incapacității de

piață.

Susține că, la 24 aprilie 2015, IFS Rezina a înaintat cerere cu privire la

încasarea datoriei în sumă de 86 638,99 de la ÎI „Șevciuc Olga”.

La 28 aprilie 2015, a fost emisă ordonanța judecătorească nr. 2 p/o -

100/2015, prin care s-a dispus încasarea sumei de la debitoral ÎI „Șevciuc Olga”.

La 12 mai 2015, IFS Rezina a expediat copia ordonanței judecătorești nr. 2p/o

-100/2015 pentru executare executorului judecătoresc Corcescu Aurel.

Prin încheierea Judecătoriei Rezina nr. 2p/o-100/2015 din 14 mai 2015, s-a

dispus anularea ordonanței Judecătorești din 28 aprilie 2015.

Totodată, la data de 22 mai 2015 executorul judecătoresc Corcescu Aurel a

prezentat IFS Rezina încheierile cu nr. 121-260/15 și 121-861/15 din 22 mai 2015,

prin care s-a dispus perceperea onorariului de la cred în sumă totală de 9 163 lei.

Solicită reclamantul, încasarea de la ÎI „Șevciuc Olga” a creanței fiscale

creditoriale față de Bugetul Public Național în sumă de 86 846,53 lei și a

onorariului executorului judecătoresc în sumă de 9 163,00 lei în beneficiul IFS

Rezina.

Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 29 ianuarie 2016, a fost admisă partial

acțiunea IFS Rezina împotriva ÎI „Șevciuc Olga”, cu privire la încasarea datoriilor

față de BPN în sumă de 86 846,33 lei și a onorariului executorului judecătoresc în

sumă de 9 163 lei. S-a încasat de la debitorul ÎI „Șevciuc Olga”, în beneficiul BPN

suma totală a datoriei în mărime de 86 846,52 lei, a taxei de stat în mărime de

2 605,40 lei. S-a respins, ca neîntemeiate, cerințele IFS Rezina cu privire la

încasarea de la ÎI „Șevciuc Olga” a onorariului executorului judecătoresc în sumă

de 9 163 lei.

La 26 februarie 2016, ÎI „Șevciuc Olga” a declarat apel nemotivat (f.d. 60) și

la 30 mai 2016 - apel motivat (f.d. 84-87) împotriva hotărârii Judecătoriei Rezina

din 29 ianuarie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în

2

judecată înaintată de IFS să fie respinsă.

În motivarea apelului a indicat că, pe lângă modalitatea de executare silită a

obligației fiscal prevăzute de art. 197 Cod fiscal, organul fiscal mai are un șir de

modalități de executare conform art. 193 – 213 Cod fiscal, prin ridicarea de la

contribuabil a mijloacelor bănești în numerar, sechestrarea bunurilor, sechestrarea

bunurilor ca modalitate de asigurare a executării silite a obligației fiscal,

sechestrarea bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane, executarea

silită a producției agricole nerecoltate (viitoare), comercializarea bunurilor

sechestrate, ridicarea bunurilor, urmărirea datoriei debitoare, organizarea evaluării

bunurilor sechestrate, organizarea licitațiilor.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de către ÎI „Șevciuc Olga” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rezina

din 29 ianuarie 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că, motivele invocate de

apelantă nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 27 februarie 2017, ÎI

„Șevciuc Olga” a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 și a hotărârii

Judecătoriei Rezina din 29 ianuarie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii înaintate cu privire la încasarea în beneficiul BPN a sumei de

86 846,53 lei și încasarea în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 2 605,40

lei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, acesta a indicat că, instanța de apel și prima instanță

superficial au examinat argumentele și probele din cererea de apel în raport cu

corectitudinea soluției date prin prisma prevederilor legale.

Consideră că, decizia instanței de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a

normelor de drept material și cu încălcarea normelor de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că, decizia Curții de Apel Chișinău din 06

decembrie 2016, a fost contestată cu recurs de către ÎI „Șevciuc Olga” la 27

februarie 2017. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul depus în termen.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un

complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului

se va decide în lipsa acesteia.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs declarată de către

ÎI „Șevciuc Olga”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție atestă că, acesta nu indică nici un

argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanței de apel.

Drept urmare, se reține că, argumentele invocate în cererea de recurs

declarată de ÎI „Șevciuc Olga”, nu pot constitui temei de admitere a acestuia,

deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei și prin prisma celor menționate, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul depus de ÎI „Șevciuc Olga” ca fiind inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Mai mult de cât atât, cauza a fost

judecată cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar recursul fiind

vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume la lit. a), care

expres prevede că, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

4

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440 alin. (1) CPC,

în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433

CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 CPC și nu conține nici o referire cu privire la fondul

recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „ ... art.6 parag. 1 al Convenției, nu impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material și respectând normele

de drept procedural, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către ÎI „Șevciuc Olga” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală ,,Șevciuc Olga” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Iuliana Oprea

5