2ra-557/17 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-557/17

Instanța de fond: Judecătoria Bălți – D. Gherasim

Instanța de apel: CA Bălți – S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Svetlana Filincova,

judecători Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către

avocatul Valentina Moruz în interesele Tatianei Stahorscaia, în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de către Tatiana Stahorscaia împotriva Ministerului

Justiției, Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, Direcția municipală Bălți,

agentul constatator Valeriu Vîrtosu privind repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 08 aprilie 2016 Tatiana Stahorscaia s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, Agenției Naționale pentru Siguranța

Alimentelor Direcția municipală Bălți, agentul constatator Valeriu Vîrtosu privind

repararea prejudiciului material în sumă de 5.000 lei, obligarea agentului constatator

de a-i aduce scuze în formă scrisă.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că la 23 iulie 2015 agentul constatator

Valeriu Vîrtosu, inspector principal al Direcției municipale pentru Siguranța

Alimentelor Bălți, a întocmit în privința ei un proces – verbal cu privire la contravenție

în domeniul sanitar veterinar în baza art. 158 alin. (1) Cod Contravențional. Procesul –

verbal menționat a fost contestat și transmis spre examinare în instanța de judecată.

Tatiana Stahorscaia a menționat că la 27 octombrie 2015 prin decizia Judecătoriei

Bălți a fost declarată culpabilă de comiterea contravenției prevăzute de art. 158 alin.

(1) Cod Contravențional, fiindu-i aplicată sancțiune în mărime de 10 unități

convenționale. Nefiind de acord cu decizia instanței de fond, a contestat-o. Prin decizia

Curții de Apel Bălți din 20 ianuarie 2016 a fost admis recursul, s-a casat decizia

1

instanței de fond din 27 octombrie 2015, cu remiterea cauzei la rejudecare. Rejudecînd

cauza, Judecătoria Bălți prin decizia din 03 martie 2016 a declarat nul procesul –

verbal și a încetat procesul contravențional pornit în privința ei în baza art. 158 alin.

(1) Cod Contravențional. Decizia dată a intrat în vigoare la 18 martie 2016.

Reclamanta a reținut că pentru apărarea drepturilor sale încălcate a fost nevoită

să-și angajeze un avocat, suportînd cheltuieli pentru achitarea onorariului, fapt

confirmat prin bonul de plată pentru serviciile de asistență juridică nr. 906814 din 26

februarie 2016 în sumă de 5.000 lei, anexat la dosarul contravențional.

Tatiana Stahorscaia a susținut că statul urmează să-i repare prejudiciul material

cauzat prin acțiunile ilicite ale inspectorului principal Valeriu Vîrtosu al Direcției

municipale pentru siguranța alimentelor Bălți și ale instanței de judecată prin adoptarea

hotărîrii din 27 octombrie 2015, potrivit art. 3 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Reclamantul a solicitat de a a încasa din contul Ministerului Justiției prejudiciul

material în sumă de 5.000 lei, obligarea agentului constatator Valeriu Vîrtosu al

Direcției municipale pentru siguranța alimentelor Bălți de a aduce scuze în formă

scrisă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 31 mai 2016 s-a respins cererea de chemare

în judecată înaintată de către Tatiana Stahorscaia. În motivarea soluției s-a reținut că

conform art. 6 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și

irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau

încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanța

judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură cu

reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în

condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate

sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau

acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială

de investigații. Astfel, actele cauzei nu atestă existența la cazul dat a prevederilor

legale menționate la art. 6, pentru ca Tatiana Stahorscaia să beneficieze de despăgubiri

conform Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, or, aceasta nu a fost recunoscută

vinovată în comiterea faptei ce i se incriminează, iar procesul contravențional a fost

încetat nu pentru motive de reabilitare, ci pe motiv că procesul – verbal

contravențional a fost întocmit cu derogări de procedură (f.d. 41, 44 - 46).

La 31 mai 2016 Tatiana Stahorscaia a înaintat cerere de apel împotriva hotărîrii

Judecătoriei Bălți din 31 mai 2016, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă (f.d. 43, 58 - 59).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de către avocatul Valentina Moruz în interesele Tatianei Stahorscaia. S-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Bălți din 31 mai 2016 (f.d. 76 - 80).

La 16 ianuarie 2017 avocatul Valentina Moruz în interesele Tatianei Stahorscaia

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2016 și

2

hotărîrii Judecătoriei Bălți din 31 mai 2016, solicitînd casarea acestora, cu pronunțarea

unei noi hotărîri prin care să se admită acțiunea (f.d. 87 - 88).

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare

au dat o apreciere eronată a normelor de drept material și anume a art. 3 și 6 al Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998. Tatiana Stahorscaia a fost supusă răspunderii

contravenționale prin aplicarea amenzii de către instanța de judecată și ulterior această

decizie a fost anulată, iar procesul contravențional pornit în privința Tatianei

Stahorscaia a fost încetat prin decizia instanței de judecată din 03 martie 2016, care a

devenit irevocabilă la data de 21 martie 2016.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale

.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 01

noiembrie 2016 și a fost expediată părților la data de 23 noiembrie 2016 (f.d. 81),

fiind recepționată de avocat la data de 25 noiembrie 2016 (f.d. 82). Recurentul a depus

recurs la 16 ianuarie 2017 și se consideră a fi depus în termen.

Analizînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de

recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge la

concluzia că recursul declarat de avocatul Valentina Moruz în interesele Tatianei

Stahorscaia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Recurenta a invocat în recursul său că instanțele ierarhic inferioare au dat o

apreciere eronată a normelor de drept material și anume a art. 3 și 6 al Legii nr. 1545

din 25 februarie 1998. Tatiana Stahorscaia a fost supusă răspunderii contravenționale

prin aplicarea amenzii de către instanța de judecată și ulterior această decizie a fost

anulată, iar procesul contravențional pornit în privința Tatianei Stahorscaia a fost

încetat prin decizia instanței de judecată din 03 martie 2016, care a devenit irevocabilă

la data de 21 martie 2016.

În speță, Colegiul menționează că recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de

drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

recurentul și respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de

recurs, determinînd cazurile concrete în prezența cărora se consideră că normele de

drept material și procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul

exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

3

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaș articol stipulează că săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433

CPC și anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin

prisma normelor legale ce reglementează relațiile dintre părți, ținînd cont de actele

anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de avocatul Valentina Moruz în

interesele Tatianei Stahorscaia împotriva deciziei instanței de apel nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Valentina Moruz în

interesele Tatianei Stahorscaia împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01

noiembrie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Tatiana Stahorscaia împotriva Ministerului Justiției, Agenției Naționale pentru

Siguranța Alimentelor Direcția municipală Bălți, agentul constatator Valeriu Vîrtosu

privind repararea prejudiciului material.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

4