3ra-346/17 — anularea dispoziției

dosarul nr. 3ra-346/17

prima instanță - (Judecătoria Centru, mun. Chișinău) G. Stratulat

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul

Primăriei municipiului Chișinău, Cristina Damian,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva Primarului General al municipiului Chișinău cu privire la

anularea dispoziției,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care a fost

respins apelul Primăriei municipiului Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

municipiul Chișinău din 19 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La 12 februarie 2016 SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primarului General al mun. Chișinău, solicitând anularea dispoziției nr. 948-d

din 11 noiembrie 2015 cu privire la implementarea Legii nr. 37 din 19.03.2015 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative.

În motivarea acțiunii a indicat că la 11 noiembrie 2015 Primarul General al mun.

Chișinău a emis dispoziția nr. 948-d cu privire la implementarea Legii nr. 37 din

19.03.2015 pentru modificare și completarea unor acte legislative.

Consideră această dispoziție ca fiind una ilegală și emisă cu încălcarea competenței

și a normelor de drept.

Menționează că prin răspunsul la cererea prealabilă, administrația publică locală a

informat că Direcția Generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului municipal

Chișinău va elabora și înainta spre aprobare proiectul dispoziției prin care vor fi eliminate

neconformitățile enunțate în cererea prealabilă.

Afirmă, că Primarul General nu este în drept să emită dispoziții de implementare a

legii, deoarece, conform art. 29 al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația public locală, atribuțiile de bază ale primarului sunt indicate expres,

respectiv Primarul General nu deține o asemenea atribuție.

Indică că în preambulul dispoziției sunt făcute referiri la un șir de articole din actele

legislative care reglementează dreptul furnizorilor de a calcula penalități pentru întârzierea

la plata serviciilor locative-comunale, respectiv, administrația publică locală nu este în

drept, printr-un act inferior actelor legislative, să interzică calcularea penalităților la

neachitarea în termen a plăților pentru serviciile comunale.

1

Susține că dispoziția în cauză contravine prevederilor art. 629 al Codului civil care

prevede că, penalitatea prevăzută de lege nu poate fi exclusă și nici micșorată anticipat

prin acordul părților.

Iar potrivit art. 21 alin. (1) lit. e) al Legii nr. 92 din 29 mai 2014 cu privire la

energia termică și promovarea cogenerării, titularii de licență au dreptul să perceapă

penalități pentru întârzierea la plata energiei termice facturate în mărimea și în modul

stabilit prin contract în urma negocierilor. Cuantumul penalității este negociabil, dar nu

poate depăși rata medie anuală ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în moneda

națională de băncile comerciale, pentru un an, înregistrată în anul precedent și publicată în

raportul Băncii Naționale a Moldovei.

Indică că dispoziția Primarului General nr. 948-d din 11 noiembrie 2015 contravine

prevederilor actelor și prin acest act administrativ sunt lezate drepturile furnizorului de

energie termică de a încasa penalități pentru neachitarea în termen a plăților pentru

furnizarea agentului termic.

Astfel, furnizorul de energie termică suportă pierderi pentru neonorarea de către

consumatori a obligațiilor de plată a energiei termice.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica”.

S-a anulat dispoziția nr. 948-d din 11 noiembrie 2015 cu privire la implementarea

Legii nr. 37 din 19.03.2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, reprezentantul Primăriei mun.

Chișinău la 08 iunie 2016 a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă integral ca fiind nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 s-a respins apelul

Primăriei mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

19 mai 2016.

La 10 februarie 2017 reprezentantul Primăriei mun. Chișinău, Cristina Damian, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 19 mai 2016, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea de

chemare în judecată să fie respinsă.

În motivarea recursului recurentul a exprimat dezacordul cu decizia instanței de

apel, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate în cererea de apel.

Totodată, a invocată că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material.

Astfel, consideră că dispoziția contestată este legală, deoarece a fost emisă de către

un organ competent, conform legislației în vigoare și cu respectarea procedurii stabilite.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, având în vedere că recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

14 decembrie 2016 a fost depus la 10 februarie 2017, în conformitate cu art. 434 Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

2

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CtEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

3

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

reprezentantul Primăriei mun. Chișinău, Cristina Damian, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul Primăriei municipiului Chișinău, Cristina

Damian, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4