3ra-1675/16 — Anularea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-1675/16

prima instanță: Judecătoria Strășeni

Judecător: Dumitru Mîrzenco

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Domnica Manole

Ștefan Niță

Angela Bostan

D E C I Z I E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

Ion Druță, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Primăria Strășeni, casată integral hotărârea judecătoriei

Strășeni din 10 martie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea a

fost respinsă integral,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orășenesc Strășeni,

intervenienți accesorii Primăria Strășeni și Sîrcu Teodor, cu privire la anularea

deciziei Consiliului orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 10 februarie 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în împotriva Consiliului orășenesc Strășeni, intervenienți

accesorii Primăria Strășeni și Sîrcu Teodor, cu privire la anularea deciziei

Consiliului orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie 2015.

În motivarea acțiunii a indicat că, în urma efectuării controlului de legalitate a

deciziei Consiliului orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie 2015, cu privire la

stingerea dreptului de posesiune, a constatat că aceasta a fost adoptată cu încălcarea

legislației în vigoare.

1

Prin notificarea nr. 1304/OT4-2207 din 04 noiembrie 2015, în temeiul art. 68

alin. (2) din Legea cu privire la administrația publică locală, pct. 9 alin. (2) lit. a) și

pct. 13 lit. e) din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, a solicitat abrogarea deciziei nominalizate ca fiind

emisă contrar legislației, însă, aceasta nu a fost abrogată.

Astfel menționează că, decizia contestată contravine garanțiilor

constituționale de protecție a dreptului de proprietate și a principiului inviolabilității

proprietății, deoarece nu ține de competența autorităților administrației publice

locale de a decide în mod unilateral soarta terenurilor proprietate privată.

Stingerea dreptului de proprietate privată se realizează conform prevederilor

art. 337-343 din Codul civil. Nu au fost aplicate prevederile art. 338 alin. (1) și (3)

din Codul civil, care se referă la renunțarea dreptului de proprietate, proprietarul

poate renunța oricând la dreptul de proprietate printr-o declarație în acest sens sau în

alt mod care atestă cu certitudine că a renunțat la bun fără intenția de a păstra

dreptul de proprietate asupra lui. Renunțarea la dreptul de proprietate se face printr-

o declarație autentificată notarial și înscrisă în registrul bunurilor imobile.

Cererea anexată la decizia nr. 7/10 din 01 octombrie 2015 nu corespunde

criteriilor menționate, fiindcă nu este o declarație autentificată notarial și înregistrată

în registrul bunurilor imobile.

Totodată, dreptul de proprietate privată asupra terenului se dobândește în

momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile. Cetățeanul, poate renunța la

dreptul de proprietate asupra terenului înregistrat, fapt care va face posibilă

identificarea terenului, prin suprafață, plan geometric și număr cadastral.

În decizia contestată nu s-a menționat corect că se stinge dreptul de posesiune

asupra terenului cu suprafața de 0,25 ha, amplasat în extravilan, modul de folosință

grădini, în urma decesului deținătorului de teren și renunțării benevole a

succesorului de drept, fără atribuirea altui teren, fiind necesară identificarea

terenului prin număr cadastral.

Menționează reclamantul că, terenul rămâne fără stăpân și preluarea lui în

proprietate municipală poate avea loc doar prin depunerea acțiunii civile, în

procedură specială, în instanța de judecată în corespundere cu art. 279 alin. (1) lit. i)

și art. 327-330 din Codul civil, doar după respectarea procedurii de renunțare la

dreptul de proprietate asupra terenului.

Solicită reclamantul, admiterea acțiunii și anularea deciziei Consiliului

orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie 2015.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Strășeni din 03 februarie 2016, s-a

dispus atragerea lui Sîrcu Teodor și Primăria or. Strășeni, în calitate de intervenienți

accesorii.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 10 martie 2016, acțiunea a fost

admisă. S-a anulat decizia Consiliului orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie

2015, ca fiind ilegală în fond emisă contrar prevederilor legii.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, s-a admis apelul

declarat de Primăria orașului Strășeni, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Strășeni din 10 martie 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

respinsă integral ca neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 16 septembrie 2016,

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a contestat-o cu recurs prin

intermediul oficiului poștal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 19 iulie 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Strășeni din

10 martie 2016.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel eronat a făcut

trimitere la art. 320 alin. (1) și (3) din Codul civil, prin care dreptul de proprietate

asupra unui bun se poate dobândi prin ocupațiune, act juridic, succesiune,

uzucapiune, precum și prin hotărâre judecătorească. A fost aplicat eronat art. 321

alin. (2), care prevede că, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se

dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile

Socoate că instanța de apel eronat a concluzionat cum că decizia Consiliului

orășenesc Strășeni este una legală, cu trimitere la faptul că Consiliul orășenesc

Strășeni exercită din numele autorității publice locale drepturile proprietarului

asupra bunurilor acestei autorități. De fapt, dreptul de posesiune asupra bunului

imobil aparținea Tatianei Sîrcu. Stingerea dreptului de proprietate/posesiune urma a

fi efectuat în baza cererii de puse de Tatiana Sîrcu sau în cazul decesului acesteia, în

baza cererii succesorului legal. Succesorul legal urma să anexeze la cererea sa de

refuz de teren, certificatul de deces al Tatianei Sîrcu și certificatul de moștenitor

legal. Teodor Sîrcu, nu este succesor legal și nu este împuternicit de a stinge dreptul

de proprietate asupra terenului.

Totodată, accentuează că cererea de apel a fost depusă de reprezentantul

Primăriei Strășeni, care nu are calitatea procesuală de apelant, deoarece actul

administrativ contestat este emis de Consiliul orășenesc Strășeni, dar nu de Primăria

Strășeni. Reprezentantul Primăriei Strășeni nu deține împuternicirile legale de a

reprezenta Consiliul orășenesc Strășeni în instanțele de judecată. Procura anexată la

materialele cauzei îi permite reprezentantului Vitalie Moroșanu de a reprezenta doar

interesele Primăriei Strășeni, dar nu și a Consiliului orășenesc Strășeni.

Examinând recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție indică

următoarele.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, recursul împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 19 iulie 2016, a fost depus prin intermediul oficiului poștal la data de

16 septembrie 2016 (f.d.79). Prin urmare instanța de recurs consideră că recurentul

3

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în interiorul termenului de

două luni.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acestuia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 17 octombrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs declarată de Oficiul Teritorial Chișinău, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.82).

Până la examinarea pricinii, intimații nu au depus referință prin care să-și

exprime opinia asupra cererii de recurs.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 decembrie 2016, recursul

declarat de Oficiul Teritorial Chișinău împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 19 iulie 2016, s-a considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Potrivit art. 241 alin. (1) și alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în numele legii. În motivare se indică

circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

După cum urmează din actele cauzei, reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău

a solicitat anularea deciziei Consiliului orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie

2015 cu privire la stingerea dreptului de posesiune asupra terenului cu suprafața de

4

0,25 ha, în urma decesului deținătorului de teren Sîrcu Tatiana Ion și renunțării

benevole a succesorului de drept fără atribuirea altui teren.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție menționează că, concluzia instanței de apel despre necesitatea

casării hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a respins

acțiunea, este justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, în

conformitate cu prevederile art.130 din Codul de procedură civilă. Actul de

dispoziție a instanței de apel a fost adoptat cu respectarea normelor de procedură și

cu aplicarea corectă a normelor de drept material.

Conform art. 314 alin. (1) din Codul civil, posesiunea încetează dacă

posesorul a renunțat definitiv și expres la stăpânirea de fapt a bunului sau pierde în

alt mod stăpânirea de fapt asupra lui.

În acest sens instanța de recurs relevă faptul că, prin decizia Consiliului

orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie 2015 s-a dispus stingerea dreptului de

posesiune pe care îl avea Sîrcu Tatiana asupra terenului cu suprafața de 0,25 ha., dar

nu s-a dispus stingerea dreptului său de proprietate.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele recursului cu referire la ignorarea

de către instanța de apel a prevederilor art. 388 din Codul civil, deoarece această

normă de drept care reglementează stingerea dreptului de proprietate, este irelevantă

cazului dat. La fel nu pot fi reținute nici argumentele referitor la încălcarea

garanțiilor dreptului de proprietate și principiul inviolabilității proprietății. Or, la

materialele cauzei lipsesc acte confirmative prin care s-ar dovedi că acest teren

aparține cu drept de proprietate Tatianei Sîrcu.

Cât privește argumentul recursului precum că, reprezentantul Primăriei or.

Strășeni Vitalie Moroșanu nu deține împuterniciri legale pentru a reprezenta

interesele Consiliului orășenesc Strășeni în instanțele de judecată, deoarece procura

anexată la materialele cauzei îi acordă dreptul de a reprezenta doar interesele

Primăriei Strășeni, dar nu și a Consiliului orășenesc Strășeni, nu poate fi reținut și

urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat.

În acest sens Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă faptul că, Vitalie Moroșan a depus cererea de apel

din numele Primăriei Strășeni, care prin încheierea protocolară a Judecătoriei

Strășeni din 03 februarie 2016 a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu

(f.d.31).

Aici sunt relevante prevederile art. 68 din Codul de procedură civilă care

stipulează că, intervenientul accesoriu are drepturile și obligațiile procedurale ale

părții căreia i se alătură, cu excepția dreptului de a modifica temeiul și obiectul

acțiunii, de a majora sau reduce cuantumul pretențiilor din acțiune, precum și de a

renunța la acțiune, de a recunoaște acțiunea sau de a încheia tranzacție, de a înainta

5

acțiune reconvențională sau de a cere executarea silită a hotărârii, încheierii sau

deciziei judecătorești.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de

apel este legală și întemeiată, iar cererea de recurs este una neîntemeiată, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Oficiul Teritorial

Chișinău cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 19 iulie 2016, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului orășenesc Strășeni, intervenienți accesorii

Primăria Strășeni și Sîrcu Teodor, cu privire la anularea deciziei Consiliului

orășenesc Strășeni nr. 7/10 din 01 octombrie 2015.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

6