2ra-2436/16 — cu privire la încasarea compensației

2ra-2436/16 — cu privire la încasarea compensației (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Gh. Sratulat dosarul nr. 2ra-2436/16

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni ,,Moldtelecom”

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Storojuc

împotriva Societatății pe Acțiuni ,,Moldtelecom” cu privire la încasarea

compensației lunare viagere, încasarea datoriei, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Moldtelecom”, admis apelul

declarat de Ivan Storojuc, casată parțial hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 28 aprilie 2016 și pronunțată în partea dată o nouă hotărâre

constată:

La 17 august 2015 Ivan Storojuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societatății pe Acțiuni ,,Moldtelecom” cu privire la încasarea

compensației lunare viagere, încasarea datoriei, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 22 decembrie 2012, s-a produs un

accident de muncă, în urma cărui dânsul a răsmas invalid de gradul III -

dezabilitate cu pierderea capacității de muncă în proporție de 40 %.

Motivează că conform p. 8 din procesul-verbal privind cercetarea

accidentului de muncă nr. 2 din 21 ianuarie 2013, întocmit de către inspecția

muncii, care este unica autoritate competentă de a cerceta și constata accidentele de

muncă grave sau mortale, s-a constatat doar vinovăția pârâtului în producerea

accidentului de muncă.

Afirmă că la 30 iunie 2015, SA ,,Moldtelecom” a recepționat cererea

prealabilă din care s-a admis doar plata indemnizației unice pentru reducerea

capacității de muncă, conform art. 18 din Legea nr. 186 din 10 iulie 2008 privind

securitatea și sănătatea în muncă.

Indică, că conform extrasului din contul salariatului, salariul mediu constituie

suma de 3 914 lei, calculat pe o perioadă de 12 luni calendaristice premergătoare

lunii producerii accidentului de muncă. Conform certificatului de dezabilitate și

capacitate de muncă, Ivan Storojuc și-a pierdut 40 % din capacitatea de muncă,

ceea ce este egal cu 1 565 lei.

Menționează că conform prescripțiilor medicale ale Centrului Oftalmologie

,,MICROHIRURGIA OCHIULUI ”, pentru minimalizarea durerilor în ochiul drept

îi este indicat să urmeze încă o operație, costul căruia începe de la 73 000 ruble

rusești /echivalentul a 25 000 lei MD, care poate fi făcută, cel mai aproape, în

Federația Rusă, orașul Cebocsar.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1418 Cod civil, pct. 5 din

Hotărârea Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 cu privire la aprobarea modului

de calculare a salariului mediu,

Solicită încasarea compensației lunare viagere, a datoriei, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Ivan Storojuc a depus o cerere de concretizare a pretențiilor prin

care a solicitat repararea prejudiciului material prin încasarea din contul pârâtului a

compensației lunare viagere în sumă de 2 111,37 lei, ce corespunde celor 40 % din

venitul anterior asigurat, datoria formată din neplata lunară a compensației cerute

pentru perioada din data producerii accidentului până la emiterea hotărârii

judiciare, achitarea cheltuielilor necesare pentru tratamentul medical echivalent în

lei moldovenești a sumei de 130 700 ruble rusești și repararea prejudiciului moral

în sumă de 70 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 28 aprilie 2016, a fost

admisă parțial acțiunea lui Ivan Storojuc.

A fost încasat de la SA „Moldtelecom” în beneficiul lui Ivan Storojuc costul

tratamentului medical în sumă de 39 157,72 lei, valoarea prejudiciului moral în

sumă de 45000 lei. Pretențiile privind încasarea compensației lunare viagere în

sumă de 2 111,37 lei și încasarea datoriei formate pentru neplata compensației în

sumă de 39 157,72 lei, au fost respinse ca neîntemeiate. Totodată a fost încasat din

contul SA „Moldtelecom” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

1274,73 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016 a fost respins apelul

declarat de SA ,,Moldtelecom”, admis apelul declarat de Ivan Storojuc, casată

parțial hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 aprilie 2016 și emisă o

nouă hotărâre, prin care a fost admisă cerința privind încasarea venitului ratat din

salariu în mărime de 76009, 32 lei și a compensații lunare viagere în mărime

de 2111,37 lei. În rest, a fost menținută hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 28 aprilie 2016.

La 05 august 2016 SA ,,Moldtelecom” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 21 iulie 2016 prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerându-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și nu a

aplicat normele dreptului material care ar trebui să fie aplicate.

Invocă că prima instanța corect a apreciat și a respins întemeiat cerința lui

Ivan Storojuc privind încasarea de la SA ,,Moldtelecom” a venitului ratat din

salariu nerealizat sub formă de compensație lunară viageră în sumă de 2111, 37 lei

și datoria formată pentru neachitarea acestei în suma de 76009 lei 32 bani. La fel

prima instanță corect a reținut prevederile Legii asigurării pentru accidente de

muncă și boli profesionale nr 756-XIV din 24 decembrie 1999, care la rândul său

în art. 2 al.5) indică că: asigurător pentru accidente de muncă și boli profesionale

este Casa Națională de Asigurări Sociale și structurile teritoriale ale acesteia în

sarcină căreia este pusă achitarea indemnizațiilor de invaliditate, pensiilor și altor

plăți pe această linie, respectiv și indemnizația viageră pretinsă de intimat, urma să

fie achitată de către CNAS.

Precizează că după producerea accidentului de muncă în cauză

SA ,,Moldtelecom” a reacționat prompt asupra situației create și a acordat lui

Ivan Storojuc două ajutoare materiale pentru efectuarea operației chirurgicale

necesare și tratamentului în sumă totală de 9.000,00 lei.

Explică că urmează a se ține cont de prescripția medicală din 09 iulie 2013 a

Centrului oftalmologie ,,Microchirurgia Ochiului” anexate de către intimat la

materialele dosarului.

Indică că în prescripția dată, la capitolul „ Diagnoză și Recomandări ” vizavi

de textul tipărit pe calculator, sunt implicate înscrieri făcute cu pixul prin care este

scris „Cmouмocmь onepaцuu 75 000 pyб ”, iar cu un rând mai

jos „ Cmouмocmь onepaцuu 73 000 pyб”.

Afirmă că nu este clar de către cine sunt efectuate respectivele înscrisuri și de

ce lipsesc numele, prenumele și prenumele tatălui ale persoanei care a aplicat,

asupra lor și ștampila medicului.

Suplimentar celor relevate, indică că nu este clar când au fost efectuate

înscrisurile în cauză, odată cu întocmirea prescripției de către medic sau ulterior,

de către altă persoană.

Menționează că la capitolul „Recomandări”, medicul a indicat doar

,,Консультацuя peфpaкцuoново xupypгa” și nu scrie nimic despre necesitatea

operației.

Consideră că documentele prezentate instanțelor ierarhic inferioare în

susținerea pretențiilor înaintate, sunt dubioase și nu probează corespunzător

cuantumul și prețul tratamentului real necesar intimatului. La fel, indică că din

materialele dosarului nu rezultă că cel mai potrivit loc și preț pentru efectuarea

operației este orașul Ceboksarî din Federația Rusă.

Subliniază că este exagerat și nu este probat corespunzător prejudiciul moral

admis de către instanțele ierarhic inferioare, conform prevederilor art. 1422,1423

Cod civil.

Consideră că la determinarea cuantumului prejudiciului moral, atât prima

instanță cât și instanța de apel s-a limitat doar la anumite circumstanțele formale

fără că să pătrunde în esența problemei și fără a se baza pe careva dovezi și probe

concrete, care rezonabil ar confirma cuantumul prejudiciului moral admis.

La 26 octombrie 2016 SA ,, Moldtelecom ” a depus cerere de precizare a

cererii de recurs.

Susține că instanța de apel a evitat să se expune vizavi de argumentele

importante aduse de către reprezentatul SA ,, Moldtelecom ” în susținerea poziției

sale, după cum prevede art. 130 CPC.

Indică că reprezentantul SA ,, Moldtelecom ” a atras atenția instanței de apel

asupra faptului că modalitatea aplicării de către Ivan Storojuc a calculului

indemnizației viagere cu titlu de salariul nerealizat, practic coincide cu formula din

p. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1101 din 17 octombrie 2001 privind aprobarea

Regulamentului privind stabilirea indemnizației de invaliditate pentru accidentele

de muncă sau boli profesionale.

Precizează că unica diferența este că Ivan Storojuc califică aceasta

indemnizație ca venit ratat cu titlu de salariu nerealizat și pretinde achitarea ei din

contul SA ,,Moldtelecom” . Totodată p. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1101 din

17 octombrie 2001 stabilește că mărimea indemnizației pentru gradul III de

invaliditate se stabilește după formulă: MI = (2/3 Sm-P) x R%, unde: R% este

procentul pierderii capacității de muncă, Mi - reprezintă mărimea indemnizației de

invaliditate, Sm salariul mediu asigurat pe ultimele 6 luni, premergătoare lunii în

care s-a produs accidentul de muncă și P - mărimea pensiei de invaliditate stabilită

de organele de asigurării sociale de stat.

Relevă că art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 1101 din 17 octombrie 2001

prevede că indemnizația se stabilește la cererea solicitantului, în baza

documentelor din dosarul lui de pensionare, prin decizia conducerii organelor

teritoriale ale CNAS și se achită pe toată perioada în care asiguratul beneficiază de

pensie de invaliditate, din data depunerii cererii, și se plătește cumulativ cu pensia.

Susține că nu este clar din care motiv SA ,,Moldtelecom” trebuie să fie

obligată la achitarea acestei indemnizații, pretinse de Ivan Storojuc, întrucât p. 9

din Hotărârea Guvernului nr. 1101 din 17 octombrie 2001 impune această sarcină

organelor teritoriale ale CNAS. În acest sens ce tine de încasarea indemnizației

pretinse, rezultă că Ivan Storojuc a invocat instanței diferite titluri, care de fapt

constituie una și aceeași indemnizație, care de altfel, poate fi pretinsă atât de la

SA ,,Moldtelecom” cât și de la CNAS.

Analizând situația creată, reiese că Ivan Storojuc după accidentul de muncă,

pe care l-a avut de suferit, a primit indemnizația unică în mărime de 144 860 lei,

achitată de către SA ,,Moldtelecom”, primește pensie de invaliditate și suplimentar

pretinde la încasarea indemnizației viagere cu titlu de salariul nerealizat de la

SA ,,Moldtelecom”, ajungând în total la un venit, care depășește salariul pe care l-a

avut până la accidentul de muncă.

Consideră că pretenția lui Ivan Storojuc privind încasarea de la

SA ,,Moldtelecom” a indemnizației viagere cu titlu de salariul nerealizat,

reprezintă încercarea îmbogățirii fără just temei, care a fost acceptată de către

instanța de apel.

Precizează că un alt moment important invocat de către reprezentatul

SA ,,Moldtelecom” și pe care instanța de apel a omis să-l aprecieze la adoptarea

deciziei sunt prevederile art. 1418 alin. (3) Cod civil, care indică că la determinarea

salariului (venitului) ratat nu se iau în considerație pensia de invaliditate, stabilită

persoanei vătămate în cu vătămarea sănătății și nici alte indemnizații sau sume,

plătite pe linia asigurărilor sociale de stat.

În acest context, relevă că chiar dacă SA ,,Moldtelecom” ar fi trebuit să

plătească indemnizația viageră solicitată de Ivan Storojuc, consideră că instanța

urma să micșoreze suma totală dispusă încasării de la SA ,,Moldtelecom” și

anume, suma de 144 860 lei 00 bani, achitată benevol de către SA ,,Moldtelecom”

la 05 august 2015 cu titlu de indemnizație unică, la cererea reclamantului.

Menționează că suma de 144 860 lei 00 bani, ar trebui să fie luată în

considerație de către instanța de apel cât la determinarea cuantumului

indemnizației viagere atât și la depunerea altor încasări de la SA ,,Moldtelecom”.

La 25 octombrie 2016 intimatul Ivan Storojuc, a depus referință la cererea de

recurs declarată de SA ,, Moldtelecom ” prin care a solicitat respingerea recursului

cu menținerea deciziei recurate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 15 august 2016, careva date despre recepționarea acesteia de

către recurent, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iulie 2016, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ,,Moldtelecom” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de SA ,,Moldtelecom”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA ,,Moldtelecom” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Moldtelecom” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu