3ra-1207/16 — contestarea actului administrativ

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: S. Lazari dosarul nr. 3ra-1207/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

I. Cimpoi, N. Craiu, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinînd, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Filip Leonora,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Leonorei Filip împotriva

Serviciului Arhivă al Ministerului Justiției cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Ministerul Justiției, casată hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 02 aprilie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 25 februarie 2015, Filip Leonora a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Arhivă al Ministerului Justiției cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta Filip Leonora a indicat că la 29 decembrie 1990

a încheiat căsătoria cu Momotiuc Valerii, din viața în comun s-a născut fiica-

Momotiuc Liudmila, a.n. 24 mai 1989. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 22 aprilie 2009 casătoria a fost desfăcută.

Susține reclamanta că în timpul căsătoriei în urma procesului de privatizare a

dobîndit în proprietate apartamentul nr. 111 din mun. Chișinău, str. P. Zadnipru 7,

împreună cu soțul și fiica. La 27 iulie 1995 a fost încheiat contractul de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului nr. 111 din

mun. Chișinău, str. P. Zadnipru 7. La privatizarea locuinței au participat toți membrii

familiei, inclusiv dînsa-Leonora Filip (soție) și Momotiuc Liudmila (fiică).

Declară că potrivit datelor din registrul bunurilor imobile al ÎS „Cadastru”, cu

drept de proprietate asupra bunului imobil nr. 111 din mun. Chișinău, str. P. Zadnipru

7, sunt înregistrate doar două persoane Momotiuc Valerii și Momotiuc Liudmila,

dînsa din motive neîntemeiate nefiind inclusă ca proprietar al bunul imobil

susmenționat.

Menționează că prin răspunsul Oficiului Cadastral din 05 februarie 2014 a fost

informată că pentru a fi inclusă în Registrul bunurilor imobile este necesar să solicite

de la Serviciul Arhivă al Ministerului Justiției eliberarea duplicatului certificat

1

corespunzător al contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 111, str.

Petru Zadnipru 7, mun. Chișinău.

La 19 februarie 2015 prin răspunsul la cererea prealabilă adresată Serviciului

Arhivă al Ministerului Justiției i-a fost comunicat că dreptul de a primi informații din

arhiva notarială îl au persoanele în numele cărora au fost îndeplinite actele notariale

respective.

Cere Filip Leonora obligarea Serviciului Arhivă al Ministerului Justiției să-i

elibereze duplicatul contractului de vînzare-cumpărare nr. 5-5855 din 27 iulie 1995.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 aprilie 2015, acțiunea

a fost admisă și obligat serviciul Arhivă al Ministerului Justiției să elibereze Leonorei

Filip duplicatul - certificat corespunzător al contractului din 27 iulie 1995 de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, perfectat pe numele

lui Momotiuc Valerii, înregistrat cu nr. 5-5855.

Constată prima instanță că deoarece petiționara este lipsită de posibilitatea de a

obține pe altă cale duplicatul documentului necesar pentru a-și apăra interesele și

drepturile sale legitime, lezate prin acțiunile lui Momotiuc Valerii, cererea urmează a

fi admisă și pîrîtul urmează a fi obligat la eliberarea necondiționată a duplicatului

contractului de vînzare-cumpărare solicitat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Ministerul Justiției, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 02 aprilie 2015 și pronunțată o nouă hotărîre de respingere a acțiunii.

Curtea de Apel Chișinău a ajuns la concluzia că prima instanță neîntemeiat a

admis acțiunea și a dispus obligarea Serviciului Arhivă al Ministerului Justiției să-i

elibereze actul solicitat, deoarece potrivit art. 7 alin. (4) al Legii cu privire la notariat

dreptul de a primi informații din arhiva notarială îl au persoanele în numele cărora au

fost îndeplinite actele notariale, reclamanta nefiind lipsită de dreptul de a se adresa la

Agenția de privatizare pentru a primi extrasul din hotărîrea de privatizare ori lista

persoanelor care au participat la acest proces, în caz de necesitate de a demonstra

dreptul pretins.

La 15 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Filip Leonora a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2016 cu menținerea hotărîrii

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 02 aprilie 2015.

În susținerea recursului Filip Leonora a invocat legalitatea și temeinicia hotărîrii

instanței de fond care se întemeiază numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanța de judecată și pe probele cercetate în cadrul ședințelor judiciare în strictă

conformitate cu legea.

Mai menționează că conducîndu-se de indicațiile instanței de apel, prin

intermediul reprezentantului său, avocatul Bulgaru Anatol, s-a adresat cu o

interpelare către Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale a

Consiliul municipal Chișinău și la 31 martie 2016 a primit extrasul din hotărîrea nr.

75 din 14 iunie 1995 a Comisiei pentru privatizarea fondului de locuințe prin care se

confirmă participarea sa la privatizarea apartamentului nr. 111 din str. Petru Zadnipru

7 mun. Chișinău.

La 06 iulie 2016, în adresa intimatului Ministerul Justiției a fost expediată copia

recursului declarat de către Filip Leonora cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței.

2

Intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit de lege.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul declarat de către Filip Leonora este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Filip Leonora nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca motiv al admisibilității recursului argumentul Leonorei

Filip precum că hotărîrea primei instanțe este legală și întemeiată fiind bazată pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanța de judecată și probele cercetate, or

circumstanțele și probele pricinii urmează a fi cercetate prin prisma legii aplicabile

fără a depăși cadrul legal.

3

Mai mult ca atît, recurenta invocă ca argument al recursului faptul că a urmat

indicațiile sugerate în decizia instanței de apel, și anume în vederea demonstrării

dreptului pretins a solicitat și a primit de la Consiliul mun. Chișinău, Direcția

generală, economie, reforme și relații patrimoniale extrasul din hotărîrea nr. 75 din 14

iunie 1995 a Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ și lista persoanelor

care au participat la acest proces, respectiv, prin aceste acțiuni recurenta a recunoscut

legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Filip Leonora

ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433

lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Filip Leonora se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4