3rh-74/16 — contestarea actelor administrative, repunerea în funcție

3rh-74/16 — contestarea actelor administrative, repunerea în funcție (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Costin Dosar nr.3rh-74/16

instanța de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut

instanța de recurs: A. Cobăneanu, D. Mardari, V. Macinskaia

Î N C H E I E R E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând cererea de revizuire depusă de Ion Chitaru

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Chitaru

împotriva Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul Justiției privind

contestarea actelor administrative, repunerea în funcția publică, încasarea

despăgubirilor pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 24 mai 2014 prin care s-a

considerat inadmisibil recursul declarat de Ion Chitaru

a constatat

La 19 noiembrie 2012, Ion Chitaru a înaintat în instanța de judecată o acțiune

împotriva Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul Justiției privind

contestarea actelor administrative, repunerea în funcție publică, încasarea

despăgubirilor pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că a activat în calitate de șef-interimar al Secției

resocializare din cadrul Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul Justiției al

RM.

Prin ordinul nr. 713-p din 29 octombrie 2012 i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de avertisment pentru faptul că la 06 septembrie 2012 în

cadrul ședinței operative cu angajații aparatului central al Oficiului central de

probațiune și unii șefi, adjuncți, ai Birourilor de probațiune, a luat cuvântul,

menționând că în ultima perioadă este urmărit, persecutat, sancționat, presat și în

urma acestor acțiuni „va intra într-un birou și va da cuiva cu scaunul în cap”, la

ședință fiind prezenți Vladimir Grosu – vice ministrul Justiției și Igor Druță - Director

General adjunct al Departamentului Instituțiilor Penitenciare.

Consideră reclamantul că ordinul în cauză este ilegal și posibil de a fi anulat

din considerentul că expunerea punctului de vedere la o ședință colectivă și critica

1

adusă conducerii pentru admiterea unor ilegalități, nu poate fi considerată drept

abatere disciplinară.

Susține că conform ordinului nr. 730-p din 16 noiembrie 2012 au fost

suspendate raporturile de muncă până la rămânerea definitivă a hotărârii

judecătorești, în legătură cu recunoașterea în calitate de bănuit în cauza penală

nr. 2012928170, pornită în baza art. 177 Cod penal.

Reclamantul a menționat că ordinul în cauză este ilegal și necesită de a fi

anulat din considerentul că a fost emis cu încălcarea prevederilor Codului muncii și a

Codului de procedură penală.

A mai menționat că la 31 ianuarie 2013, prin ordinul nr. 75-p, ținându-se cont

de existența unei sancțiuni disciplinare care nu a fost stinsă (aplicată prin ordinul

nr. 713-p din 29 octombrie 2012), i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă

de mustrare aspră.

Astfel, reclamantul consideră că ordinul este ilegal și necesită a fi anulat

deoarece, expedierea din numele Oficiului central de probațiune în adresa

Ministerului Justiției a proiectului de Lege pentru modificarea și completarea unor

acte legislative și a Programului cu privire la reintegrarea socială a persoanelor

condamnate „Prosocial”, nefiind coordonate sau aprobate de către conducerea

Oficiului central de probațiune, nu este o abatere disciplinară din considerentul că

șeful Oficiului central de probațiune, Vladimir Popa, nu este cointeresat în

modificarea și completarea legislației și că, ancheta de serviciu în privința lui, s-a

efectuat cu încălcarea legislației în vigoare.

Indică că prin ordinul nr. 177-p din 04 martie 2013 emis de șeful Oficiului

central de probațiune a fost destituit din funcția de șef interimar al Secției

resocializare din cadrul Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul Justiției al

RM, începând cu 06 martie 2013.

Reclamantul este de părerea că ordinul vizat este ilegal, fișele de evaluare au

fost completate eronat, procentul de îndeplinire a obiectivelor și comentariile la

fiecare obiectiv nu sunt corecte, fiind efectuată evaluarea nu în conformitate cu

legislația în vigoare.

A mai specificat reclamantul că toate ordinele emise în privința sa sunt

acțiunile de răzbunare a șefului Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul

Justiției al RM, Vladimir Popa, pentru toate faptele de criticare a activității conducerii

Oficiului central de probațiune și Ministerului Justiției al RM.

Solicită anularea ordinului nr. 713-p din 29 octombrie 2012 emis de șeful

Oficiului central de probațiune, anularea ordinului nr. 730-p din 16 noiembrie 2012

emis de șeful Oficiului central de probațiune și încasarea din contul Oficiului central

de probațiune a sumei de 25000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 08 februarie 2013, Ion Chitaru a înaintat o cerere prin care a solicitat citarea

în instanța de judecată a lui Vladimir Popa, scutirea de plata taxei de stat, anularea

ordinului nr. 75-p din 31 ianuarie 2013, prin care lui i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de mustrare aspră, încasarea prejudiciului moral în mărime de

50000 lei de la Vladimir Popa și din contul Oficiului central de probațiune – 50000

lei, iar în total în mărime de 100 000 lei.

Ulterior, la 11 martie 2013 Ion Chitaru a mai înaintat în instanța de judecată o

acțiune prin care a solicitat citarea în instanța de judecată a lui Vladimir Popa,

2

scutirea de plata taxei de stat, anularea ordinului nr. 177-p din 04 martie 2013 emis de

șeful Oficiului central de probațiune, repunerea în funcția publică, încasarea din

contul Oficiului central de probațiune a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă în mărime 50000 lei din contul dlui Vladimir Popa și în

mărime de 50000 lei din contul Oficiului central de probațiune, iar în total în mărime

de 100000 lei

Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 04 aprilie 2013 toate pretențiile lui

Ion Chitara, au fost conexate într-o singură procedură.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 05 iulie 2013 a fost respinsă cererea

de chemare în judecată înaintată de Ion Chitaru împotriva Oficiului central de

probațiune pe lângă Ministerul Justiției cu privire la anularea actelor emise de șeful

Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul Justiției, repunerea în funcție

publică, încasarea din contul Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul

Justiției a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și

recuperarea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013, apelul declarat de

Ion Chitaru a fost respins, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din

05 iulie 2013.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014 recursul depus de

Ion Chitaru a declarat inadmisibil.

La 18 mai 2016 Ion Chitaru a depus cerere de revizuire, prin care a solicitat

casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014, rejudecarea recursului

cu admiterea acestuia.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că în urma examinării cauzei și

emiterii unei hotărâri irevocabile pe cauza respectivă, Curtea Constituțională a

Republicii Moldova a declarat neconstituțional art. 53 lit. c) din Legea nr. 158-XVI

din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Respectiv, Curtea Constituțională a efectuat unele constatări care au relevanță

atât pentru revizuirea încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014, cât și

pentru examinarea cauzei în fond.

În principal Curtea Constituțională a statuat că la suspendarea raportului de

serviciu, conducătorul instituției nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției

funcționarului public și nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a

căror soluționare intră în sfera de activitate a organelor judiciare.

În speță, șeful Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul Justiției,

Vladimir Popa a depus sesizarea prin care a fost pornită cauza penală pe numele lui

Ion Chitaru.

De asemenea, Șeful Oficiului central de probațiune pe lângă Ministerul

Justiției, Vladimir Popa l-a suspendat pe Ion Chitaru din funcția de șef interimar al

secției resocializare în cadrul aceleiași instituții, motivând faptul că revizuentul a fost

recunoscut în calitate de bănuit.

Prin urmare, în lipsa unei decizii judecătorești, conducătorul Oficiului central

de probațiune pe lângă Ministerul Justiției, Vladimir Popa, a limitat în mod

discreționar dreptul la muncă al revizuentului.

Revizuentul în cererea de revizuire mai indică că Curtea Constituțională prin

hotărârea respectivă a mai atenționat că prin restrângerea dreptului la muncă urmează

3

să se asigure caracterul proporțional și să se ofere garanții suficiente care să excludă

acțiunile arbitrare sau abuzive ale angajatorului.

Curtea a declarat neconstituțională prevederea art. 53 lit. c) din Legea nr. 158-

XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

motivând că articolul respectiv oferă dreptul angajatorului de a suspenda raporturile

de muncă până la remiterea cauzei în instanța de judecată și în lipsa unei legături

intrinseci a presupusei fapte penale comise cu funcția deținută, încălcând principiul

proporționalității, măsura fiind excesivă în raport cu obiectul ce trebuie atins, fapt

contrar art. 43 combinat cu art. 54 din Constituție.

În speță, prin ordinul nr. 730-p din 16 noiembrie 2013, emis de către Șeful

Oficiului central de probațiune, s-a dispus suspendarea lui Ion Chitaru din funcția

deținută de șef interimar al Secției de resocializare din cadrul aceleiași instituții, din

motiv că revizuentul a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală

nr. 2012928170.

Acest ordin a fost întocmit în temeiul art. 53 lit. c) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public.

Își întemeiază cererea de revizuire în baza prevederilor art. 449 alin. (1) lit. e1)

din Codul procedură civilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

La caz se constată că în susținerea cererii de revizuire, Ion Chitaru, cu referire

la prevederile art. 449 alin. (1) lit. e1) CPC, a invocat hotărârea Curții Constituționale

a Republicii Moldova, prin care a fost declarat neconstituțional art. 53 lit. c) din

Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public.

Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 449 alin. e1) CPC, revizuirea se

declară în cazul în care fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,

iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind

sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea Curții Constituționale rezultă că

prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale

în domeniul drepturilor omului;

Ca urmare, în interpretarea corectă a normei enunțate este de înțeles că temeiul

dat, poate constitui motiv de revizuire doar în cazul în care la judecarea cauzei a fost

ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă

de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărârea

Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de

Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului, iar ulterior

legea aplicată la judecarea pricinii în privința cărei a fost solicitată ridicarea excepției

de neconstituționalitate a fost declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională.

4

În speță, însă, nu suntem în prezența situației, când la judecarea pricinii a fost

ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă

de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale.

La fel, Colegiul remarcă că, deși prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 6

din 03 martie 2016 a fost declarat neconstituțional articolul 53 lit. c) din Legea

nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, relevant pricinei în cauză, or, ordinul nr. 730-p din 16 noiembrie 2012 cu

privire la suspendarea raporturilor de serviciu, contestat de Ion Chitaru, a fost adoptat

în baza articolul 53 lit. c) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, din textul Hotărârii Curții Constituționale

rezultă că aceasta intră în vigoare la data adoptării.

Ca consecință, hotărârea dată nu are putere retroactivă și nu este relevantă

situației apărute la 16 noiembrie 2012, odată cu adoptarea ordinul nr. 730-p din

16 noiembrie 2012 cu privire la suspendarea raporturilor de serviciu a lui Ion Chitaru,

dar are putere juridică pentru viitor.

Astfel fiind, este evident că temeiul invocate în cererea de revizuire de către

revizuentul Ion Chitaru nu poate fi reținute ca unul prevăzute la art. 449 lit. e1) CPC,

în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție remarcă că admiterea cererii de revizuire, în sensul formulat, ar contravine

principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o violare a art. 6 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu reformare prin intermediul

căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea

judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a

hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor

juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Cu referire la raționamentele generale expus pe marginea revizuirii, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, unul din aspectele fundamentale a

supremației legii este principiul securității raporturilor juridice, care instituie, printre

altele, în cazul în care instanțele judecătorești au stabilit definitiv o chestiune,

hotărârea lor nu ar trebui pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu versus România

[MC], nr. 28342/95, para. 61, CEDO 1999- VII, și Roșca versus Moldova,

nr. 6267/02, para. 24, 22 martie 2005).

Relevant cazului este și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 03

martie 2009 în cazul Eugenia și Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice

presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, care instituie că nici o

parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii întru

obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză. Competența de revizuire a

instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și

omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui

apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată

5

doar atunci când este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și

obligatorii.

Distinct de cele menționate mai sus, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că principiul

securității raporturilor juridice este un principiu fundamental în procesul civil, iar

redeschiderea procedurii este justificată când este determinată de circumstanțe cu

caracterele substanțiale și obligatorii.

În speță, instanța de revizuire nu a constatat astfel de circumstanțe, care să

justifice redeschiderea procedurilor și reexaminarea legalității actelor administrative,

fapt ce impune respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Ion Chitaru

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 28 mai 2014 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată intentată de Chitaru Ion împotriva Oficiului Central

de Probațiune pe lângă Ministerul Justiției privind contestarea actelor administrative,

repunerea în funcția publică, încasarea despăgubirilor pentru întreagă perioadă de

absență forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

6