2ra-1040/16 — Încasarea indemnizației de eliberare din serviciu

prima instanţă: E. Galuşceac nr. 2ra-1040/16 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu DECIZIE 09 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de către Inspectoratul de poliţie Botanica, municipiul Chişinău şi Natalia Laşco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Laşco împotriva Inspectoratului de poliţie Botanica municipiul Chişinău şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la încasarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu, a dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul de poliţie Botanica, mun.

Chişinău, admis apelul declarat de către Natalia Laşco, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 iulie 2015 în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acestor pretenţii, iar în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 30 aprilie 2015, Natalia Laşco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de poliţie Botanica municipiul Chişinău cu privire la încasarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu, a dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin ordinul şefului Inspectoratului General al Poliţiei nr. 21ef din 16 ianuarie 2015 a fost eliberată din funcţia de inspector principal al Serviciului statistic al Secţiei management operaţional al Inspectoratului de poliţie Botanica, mun.

Chişinău, cu încetarea serviciului în Poliţie din cauza stării de sănătate în urma recunoaşterii incapacităţii de a exercita serviciul în Poliţie, în conformitate cu decizia comisiei medicale speciale a Ministerului Afacerilor Interne. Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, ea beneficiază de o indemnizaţie unică de eliberare din serviciu în mărime de 10 salarii lunare, ce constituie suma de 62550 lei. Susţine că conform art. 186 alin. (4) din Codul muncii, plata indemnizaţiei de eliberare din serviciu se efectuează la locul de muncă precedent. Afirmă că pârâtul, încălcând prevederile legale citate, nu i-a achitat indemnizaţia până în prezent.

Relevă că la 02 aprilie 2015, s-a adresat pârâtului cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea în mod benevol a sumei indemnizaţiei în termen de până la 15 aprilie 2015, dar a fost respinsă din lipsa de mijloace financiare. Mai relevă că prin acţiunile ilegale ale pârâtului i-au fost cauzate pagube morale, dânsa aflându-se într-o stare psihologică tensionată, deoarece nu dispune de surse băneşti suficiente pentru tratamentul bolii constatate de către comisia Ministerului Afacerilor Interne, iar banii primiţi în calitate de indemnizaţie trebuia să-i folosească pentru primirea asistenţei medicale peste hotarele ţării. Solicită încasarea de la pârât a indemnizaţiei de eliberare din serviciu în sumă de 62550 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 0,01% din suma de 62550 lei calculată de la 15 aprilie 2015 până la data achitării ei, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 03 iunie 2015 a fost atras în proces Inspectoratul General al Poliţiei în calitate de copârât (f. d. 23). Ulterior, Natalia Laşco a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea de la pârât a indemnizaţiei de eliberare din serviciu în sumă de 11259 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 9382,50 lei (calculată în mărime de 0, 1% din suma de 62550 lei, pentru perioada 20 ianuarie 2015-18 iunie 2015), a dobânzii de întârziere în mărime de 0,1% din suma de 11259 lei calculată de la 18 iunie 2015 până la data achitării, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 iulie 2015 acţiunea a fost admisă parţial, au fost încasate de la Inspectoratul de poliţie Botanica mun. Chişinău în beneficiul Nataliei Laşco suma de 11259 lei cu titlu de indemnizaţie restantă de eliberare din serviciu şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul de poliţie Botanica mun. Chişinău, admis apelul declarat de către Natalia Laşco, casată hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu privire la încasarea dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care pretenţiile menţionate au fost admise parţial şi au fost încasate de la Inspectoratul de poliţie Botanica mun.

Chişinău în beneficiul Nataliei Laşco suma de 9382,50 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 10 martie 2016, Inspectoratul de poliţie Botanica mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece instanţele judecătoreşti nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Menţionează că instanţele judecătoreşti au dat apreciere numai argumentelor invocate de către intimată şi nu au luat în considerare argumentele şi probele invocate de către recurent.

Susţine că instanţa de apel eronat a interpretat prevederile art. 330 alin. (2) din Codul muncii şi neîntemeiat a încasat dobânda de întârziere în sumă de 9282,50 lei, deoarece vina angajatului nu a fost stabilită, or, lipsa mijloacelor financiare a fost creată de criza politică prin neadoptarea Legii bugetului de stat pentru anul 2015. Susţine că în luna mai 2015, au fost înaintate spre aprobare Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor planurile de finanţare, cu planificarea surselor financiare pentru plata indemnizaţiilor la concediere şi, ca urmare, după aprobarea acestora, în luna iunie 2015, au fost achitate datoriile acumulate la situaţia din 01 mai 2015. Consideră că la emiterea deciziei, instanţa de apel nu a analizat toate probele în cumul pentru a stabili presupusa vină, pe care o poartă recurentul şi nejustificat a dispus încasarea dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral.

Afirmă că raporturile de muncă între recurent şi intimată au fost încetate în baza art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi anume, din cauza stării de sănătate în cazul recunoaşterii incapacităţii de a exercita serviciul în poliţie în conformitate cu decizia comisiei medicale centrale a Ministerului Afacerilor Interne şi nu ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci. Consideră că, instanţa neîntemeiat a încasat suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Relevă că conform art. 90 alin. (3) din Codul muncii, legiuitorul prevede doar în cazul transferului sau eliberării nelegitime din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

Mai indică că intimata a încetat raporturile de muncă cu recurentul în baza art. 47 alin. (1) lit. e) din Legea enunţată, dar nu a fost eliberată nelegitim din serviciu, astfel, nu există temei legal privind obligarea angajatorului la repararea prejudiciului moral. Invocă că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 1422 şi 1423 din Codul civil şi de Hotărârea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din 09 octombrie 2006 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei care reglementează repararea prejudiciului moral.

Menţionează că în legătură cu modificările operate în Codul fiscal prin Legea nr. 71 din 12 aprilie 2015, începând cu 01 mai 2015, au fost abrogate prevederile lit. g) a art. 20 din Codul fiscal, care stabileau ca tip de venit neimpozabil indemnizaţia de concediere stabilită de legislaţia în vigoare, însă actualmente, acest tip de venit cade sub incidenţa prevederilor art. 18 lit. o) din Codul fiscal ca sursă de venit impozabilă, ce urmează a fi inclusă în venitul brut al contribuabilului. Susţine că instanţele judecătoreşti, încasând cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei, au apreciat această sumă ca rezonabilă, însă aceste cheltuieli nu au fost apreciate conform pct. 211 din Hotărârea explicativă a Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 25 din 28 iunie 2004 cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei despre încasarea cheltuielilor de judecată în cauzele civile.

Afirmă că instanţele judecătoreşti nu au argumentat dacă aceste cheltuieli au fost reale, necesare şi într-un cuantum rezonabil, nefiind anexată nicio listă detaliată a tuturor cheltuielilor invocate, a orelor de program petrecute de către reprezentantul intimatei asupra cauzei, a complexităţii cauzei, a aportului avocatului. La 04 aprilie 2016, Inspectoratul de poliţie Botanica, mun. Chişinău a depus cerere de recurs suplimentară, în care a invocat că instanţele judecătoreşti eronat au dispus încasarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu şi a dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral din contul Inspectoratului de poliţie Botanica mun. Chişinău, or, aceste pretenţii urmau a fi înaintate împotriva angajatorului, Inspectoratul General al Poliţiei şi nu împotriva Inspectoratului de poliţie Botanica mun.

Chişinău, deoarece ultimul nu este o persoană juridică şi nu dispune de un buget de finanţare. La 15 aprilie 2016, Natalia Laşco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe prin indicarea în dispozitivul acestora a Inspectoratului General al Poliţiei în loc de Inspectoratul de poliţie Botanica mun. Chişinău, iar în rest menţinerea hotărârilor judecătoreşti. În motivarea recursului a indicat că încasarea de către instanţele judecătoreşti a indemnizaţiei de eliberare din serviciu, a dobânzii de întârziere, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică din contul Inspectoratului de poliţie Botanica mun.

Chişinău contravine Recomandării Curţii Supreme de Justiţie nr. 80 din 21 octombrie 2015 cu privire la subiectul responsabil de achitarea sumelor băneşti izvorâte din litigiile intentate de angajaţii Ministerului Afacerilor Interne şi subdiviziunilor subordonate acestuia. La 17 mai 2016, Inspectoratul General al Poliţiei a depus referinţă la cererea de recurs declarată de Natalia Laşco, solicitând respingerea recursului ca tardiv şi neîntemeiat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 29 decembrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 115 a), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurenţi, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenţii Inspectoratul de poliţie Botanica, mun. Chişinău şi Natalia Laşco s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 în termenul legal. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere parţială a acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

La caz se constată că Natalia Laşco prin acţiunea înaintată în instanţa de judecată împotriva Inspectoratului de poliţie Botanica, mun. Chişinău a solicitat prin cererea de chemare în judecată suplimentară încasarea de la Inspectoratul de poliţie Botanica, mun. Chişinău a indemnizaţiei de eliberare din serviciu în sumă de 11259 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 9382,50 lei (calculată în mărime de 0, 1% din suma de 62550 lei, pentru perioada 20 ianuarie 2015-18 iunie 2015), a dobânzii de întârziere în mărime de 0,1% din suma de 11259 lei calculată de la 18 iunie 2015 până la data achitării, a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, a încasat de la Inspectoratul de poliţie Botanica mun. Chişinău în beneficiul Nataliei Laşco suma de 11259 lei cu titlu de indemnizaţiei restantă de eliberare din serviciu şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Judecând apelul declarat de Inspectoratul de poliţie Botanica, mun. Chişinău, instanţa de apel l-a considerat neîntemeiat pe care l-a respins, iar apelul declarat de Natalia Laşco l-a considerat întemeiat pe care l-a admis şi a casat hotărârea primei instanţe în partea respingerii cererii de încasare a dobânzii de întârziere şi a prejudiciului moral, şi a emis în această parte o nouă hotărâre prin care a fost încasat de la Inspectoratul de poliţie Botanica, mun.

Chişinău în beneficiul Nataliei Laşco suma de 9382, 50 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi prejudiciul moral în mărime de 3000 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 10 iulie 2015 a fost menţinută. Instanţa de recurs reţine că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare nu poate fi menţinută, aceasta rezultând din aplicarea greşită şi interpretarea eronată a normelor de drept material relevante la caz. Astfel, actele cauzei denotă că prin ordinul Inspectoratului General al Poliţiei nr. 21 ef din 16 ianuarie 2015, Natalia Laşco a fost eliberată din funcţia de inspector principal al serviciului statistic al secţiei management operaţional al Inspectoratului de Poliţie Botanica, mun.

Chişinău, în legătură cu starea sănătăţii în urma recunoaşterii incapacităţii de a exercita serviciul, în conformitate cu decizia comisiei medicale centrale a Ministerului Afacerilor Interne (f. d. 8). Conform art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, în cazul eliberării din serviciu în legătură cu pensionarea sau din cauza reducerii personalului ori a lichidării subdiviziunii, poliţistului i se acordă o indemnizaţie unică în corespundere cu vechimea calendaristică în serviciu în Poliţie, de la 15 la 20 de ani în mărime de 10 salarii lunare. Potrivit art. 20 lit. g) Cod fiscal în redacţia Legii din 08 februarie 2007, indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei, este o sursă de venit neimpozabilă.

Conform art. 143 alin. (1) lit. a) Codul muncii dacă nu se contestă cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să lucreze până în ziua eliberării din serviciu – în ziua eliberării. Având la bază prevederile enunţate, instanţa de recurs stabileşte corectitudinea concluziei instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la temeinicia cerinţei Nataliei Laşco cu privire la încasarea indemnizaţiei restante de eliberare din serviciu în sumă de 11259 lei. Asta deoarece materialele cauzei denotă cu certitudine că la momentul eliberării din serviciu la 16 ianuarie 2015, angajatorul nu i-a achitat Nataliei Laşco indemnizaţia de eliberare din serviciu, fapt ce se confirmă şi prin răspunsul Inspectoratului de poliţie Botanica, mun.

Chişinău nr. L 477/15 din 08 aprilie 2015, prin care i s-a comunicat recurentei Natalia Laşco că într-adevăr beneficiază de 10 salarii lunare la concediere, ceea ce constituie 62550 lei, însă din motivul că până la acel moment nu a fost aprobată Legea bugetului pe anul 2015, datoria acumulată nu a fost posibil de a fi achitată (f. d. 15). În acelaşi timp se mai constată că ulterior, prin ordinul de plată nr. 326 din 16 iunie 2015, angajatorul a transferat la contul cardului bancar al Nataliei Laşco, cu titlu de indemnizaţie, suma în mărime de 51291 lei, fiind reţinut impozitul pe venit în sumă de 11259 lei, ce se atestă şi prin certificatul Inspectoratului de poliţie Botanica, mun.

Chişinău nr. 226 din 29 iunie 2015, care indică că la 16 iunie 2015 Natalia Laşco a primit conform dispoziţiei de plată nr. 326 indemnizaţia în mărime de 51291 lei, fiind indicat că suma de 62550 lei a fost impozitată conform codului fiscal pentru anul 2015, iar impozitul pe venit a constituit suma de 11259 lei (f. d. 41, 33). Instanţa de recurs relevă că instanţele de judecată ierarhic inferioare corect au reţinut şi faptul că angajatorul la achitarea indemnizaţiei Nataliei Laşco la 16 iunie 2015 incorect a aplicat instituţia impozitării prin prisma art. 20 lit. g) Cod fiscal în redacţia Legii din 15 aprilie 2015, în vigoare din 01 mai 2015. Or, legea fiscală nu are efect retroactiv, fapt ce direct rezultă din art. 3 alin. (4) Cod fiscal potrivit căruia impozitarea se efectuează în baza prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, şi care sunt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor.

Distinct de cele menţionate, instanţa de recurs relevă corectitudinea soluţiei instanţelor de judecată ierarhic inferioare în sensul că indemnizaţia de eliberare din serviciu nu a fost achitată Nataliei Laşco integral, neîntemeiat fiind reţinut impozitul în mărime de 11259 lei din suma de 62550 lei, astfel că în beneficiul ultimei urmează a fi încasată această sumă. Totodată, instanţa de recurs găseşte corectă şi soluţia primei instanţe cu privire la respingerea capătului de cerere cu privire la încasarea dobânzii de întârziere şi a prejudiciului moral. Astfel, potrivit art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizaţiei de concediu (art. 117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit. j), 228 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0, 1 la sută din suma neplătită în termen.

În speţă, prin prisma normei enunţate instanţa de recurs reţine că nu a fost probată vina angajatorului la întârzierea achitării plăţilor de concediere a reclamantei. În susţinerea acestei opinii se va reţine prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 320 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului stipulează că poliţia este finanţată de la bugetul de stat şi alte surse neinterzise de lege. Prin adoptarea Legii nr. 320 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutului poliţistului din 27 decembrie 2012 au fost puse în aplicare unele garanţii sociale, care necesită surse financiare suplimentare, fiind totodată majorate şi cuantumurile indemnizaţiei la încetarea raporturilor de muncă.

Cheltuielile efectuate la achitarea indemnizaţiei unice de concediere sunt de ordin neprevăzut şi nu pot fi planificate iniţial la repartizarea bugetului. Fiindcă, numărul de angajaţi, care urmează a fi eliberaţi pe parcursul anului nu poate fi estimat exact duce la formarea unei datorii care depăşesc sumele alocate în acest sens. În raport de această normă legală, în speţă se constată că recurenta Natalia Laşco a întrerupt raportul de muncă la 16 ianuarie 2015, când nu era aprobată Legea bugetului pentru anul 2015, ca urmare, fiind imposibil de identificat surse financiare suplimentare pentru a achita indemnizaţia unică de concediere.

Mai mult ca atât, la 01 martie 2015, potrivit informaţiei operative privind starea decontărilor formate din cheltuielile de bază în instituţiile finanţate din buget, de către Inspectoratul General al Poliţiei a fost solicitată alocarea surselor financiare suplimentare în scopul stingerii datoriilor, Legea bugetului pentru anul 2015 fiind aprobată la 28 aprilie 2015. Iar urmare a alocării surselor financiare suplimentare, angajatorul benevol, la 16 iunie 2015 a transferat la contul de card al Nataliei Laşco indemnizaţia de eliberare din serviciu în mărime de 51291 lei. Din aceste considerente, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel incorect a apreciat circumstanţele cauzei, constatând că în speţă au relevanţă sancţiunile prevăzute la art. 330 alin. (2) Codul muncii, pentru calcularea unei penalităţi în mărime de 0,01% din suma achitată cu întârziere.

De altfel, şi cerinţa recurentei Natalia Laşco cu privire la încasarea prejudiciului moral întemeiat a fost respinsă de prima instanţă. Or, potrivit art. 329 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Însă pentru angajarea răspunderii patrimoniale pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul şi legătura de cauzalitate. Deci, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă.

Astfel, în speţă după cum a fost menţionat mai sus, nu a fost probată vina angajatorului la întârzierea achitării plăţilor de concediere recurentei Natalia Laşco. Sub aspectul celor relatate se atestă netemeinicia concluziei instanţei de apel de încasare a dobânzii de întârziere în mărime de 9382, 50 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 3000 lei. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Conform art. 96 alin. (1) - (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin. (1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs apreciază ca fiind întemeiată concluzia primei instanţe de încasare în beneficiul Nataliei Laşco, a cheltuielilor de judecată în mărime de 1000 lei, formate din cheltuieli pentru asistenţă juridică acordată Nataliei Laşco de către avocatul Tatiana Lepădatu în baza mandatului seria MA nr. 0779551 (f. d. 4), cheltuieli ce se confirmă prin bonul de plată seria EP nr. 894164 din 27 aprilie 2015 (f. d. 5), care în opinia instanţei de recurs au fost reale, necesare şi au avut un cuantum rezonabil şi corespund prevederilor art. 96 CPC.

În acelaşi timp, instanţa de recurs remarcă că, deşi prima instanţă întemeiat a constatat că în beneficiul Nataliei Laşco urmează a fi încasată suma de 11259 lei cu titlu de indemnizaţie restantă la eliberarea din serviciu şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în rest acţiunea fiind respinsă, corectitudinea soluţiei primei instanţe în partea admiterii acţiunii fiind stabilită şi de instanţa de apel, menţinerea actelor judecătoreşti în acest sens este imposibilă, ori instanţele de judecată ierarhic inferioare incorect au încasat aceste sume de la Inspectoratul de poliţie Botanica, mun. Chişinău, corect suma solicitate urmând a fi încasate de la Inspectoratul General al Poliţiei.

În susţinerea concluziei enunţate se vor reţine prevederile art. 13 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului nr. 330 din 27 decembrie 2012, potrivit căruia Şeful Inspectoratului General al Poliţiei numeşte şi eliberează din funcţie personalul Inspectoratului General al Poliţiei, şefii şi personalul subdiviziunilor, cu excepţia celor specificaţi la art. 7 lit. d) şi e); Prin anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 986 din data de 24 decembrie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 273-279 la 28 decembrie 2012, cu privire la structura şi efectivul-limită ale Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, s-a stabilit lista subdiviziunilor subordonate Inspectoratului General al Poliţiei, printre care şi Inspectoratele de poliţie.

Astfel fiind, este indubitabil că inspectoratele de poliţie, inclusiv cel al sectorului Botanica, mun. Chişinău, fac parte din subdiviziunile subordonate Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. La acest segment este necesar de menţionat şi Recomandarea Curţii Supreme de Justiţie nr. 80 din 21 octombrie 2015 cu privire la subiectul responsabil de achitarea sumelor băneşti izvorâte din litigiile intentate de angajaţii Ministerului Afacerilor Interne şi subdiviziunilor subordonate acestuia, care explică că în contextul în care acţiunea având ca obiect plata sumelor salariale va fi înaintată de un angajat al Inspectoratului General al Poliţiei, instanţa de judecată va ţine cont de faptul că, sumele salariale şi aferente acestora vor putea fi solicitate de la instituţia în care activează acesta, concluzie ce rezidă din efectele principiilor acţiunii legii în timp şi asupra persoanelor.

Ca efect al principiilor enunţate, din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 320 cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului şi ca rezultat al constituirii Inspectoratului General al Poliţei, soluţionarea diferendelor izvorâte din raporturile de muncă iscate între angajaţii din subordinea acestuia va viza anume Inspectoratul General al Poliţiei cu care salariaţii au încheiat nemijlocit contracte individuale de muncă. Din perspectiva celor expuse, având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de Inspectoratul de poliţie Botanica, mun.

Chişinău şi Natalia Laşco, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o hotărâre nouă cu privire la admiterea parţială a acţiunii prin care a încasa de la Inspectoratul General al Poliţiei în beneficiul Nataliei Laşco indemnizaţia restantă de eliberare din serviciu în mărime de 11259 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1000 lei, iar în rest cerinţele Nataliei Laşco se resping, ca neîntemeiate. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de Inspectoratul de poliţie Botanica municipiul Chişinău.

Se admite recursul declarat de Natalia Laşco. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 10 iulie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Laşco împotriva Inspectoratului de poliţie Botanica municipiul Chişinău şi Inspectoratului General al Poliţiei cu privire la încasarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu, a dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral şi se emite o hotărâre nouă prin care: Se admite parţial acţiunea Nataliei Laşco. Se încasează de la Inspectoratul General al Poliţiei în beneficiul Nataliei Laşco indemnizaţia restantă de eliberare din serviciu în mărime de 11259 (unsprezece mii două sute cincizeci şi nouă) lei.

Se încasează de la Inspectoratul General al Poliţiei în beneficiul Nataliei Laşco cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1000 (una mie) lei. În rest, cerinţele Nataliei Laşco se resping, ca neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat Oleg Sternioală Ala Cobăneanu