2rh-109/16 — Restabilirea în funcție, repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: V. Vişanu dosar nr.2rh-109/16 instanţa de apel: A. Minciuna, V. Pruteanu, A. Nogai instanţa de recurs: Iu. Sîrcu, V. Cşlevadî, I. Corolevschi, T. Vieru, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu Mariana Pitic Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Popescu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Popescu Vitalie împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu privire la restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, prin care a for respins recursul declarat de Popescu Vasile şi admis recursul Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iulie 2009 şi emisă o nouă hotărîre cu privire la respingerea acţiunii, constată: La 03 aprilie 2009 Vasile Popescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei cu privire la restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat prin ordinul nr. 36-Pdin din 14 martie 2009 a fost concediat cu acordul Comitetului Sindical în baza art. 86 alin. (1) lit. k) pentru lucrul nesatisfăcător la lucrările de punere în valoare a masei lemnoase şi celei de exploatare a parchetelor, deşi, dânsul lucrează la întreprinderea pentru o perioadă mai mare de 30 ani şi avînd studii superioare în domeniul respectiv. Menţionează că în ultimii 5 ani de 3 ori a fost eliberat nelegitim din lucru şi de fiecare dată a fost restabilit în lucru prin hotărârile instanţelor judecătoreşti. Consideră că este o discriminarea a administraţiei întreprinderii faţă de el pentru critica adusă în adresa ultimei.

Invocă că temei pentru emiterea ordinului cu privire concedierea sa din serviciul, a servit actul din 31 ianuarie 2009, întocmit de reprezentanţii Agenţiei pentru Silvicultură „Moldsilva” şi în prezenţa şefului ocolului silvic Susleni Strechie Nicolae, pădurarul cantonului nr.14 ocolului silvic Susleni, Scripnic Valentina, conform căruia în cantonul nr. 14 s-au depistat tăiaţi ilicit 8 copaci de specie frasin, strejar, cu un volum total al masei lemnoase de 8,77 m3 şi în parcela 9, subparcela ,,k” 14 arbori cu volumul total de masă lemnoasă de 1,44 m3, 8 copaci tăiaţi sunt prăvăliţi într-o râpă foarte adâncă, unde se află şi până în prezent şi nu-s luaţi la balanţa contabilităţii.

Susţine că a fost efectuat un nou control cu reprezentanţii Agenţiei „Moldsilva”, în urma căruia a fost întocmit actul din 16 februarie 2009, în care s-a indicat că a fost controlat parchetul 71B din cantonul silvic nr. 14, unde s-au efectuat tăieri silvice, ce s-au efectuat în trimestrele IV 2008 şi I 2009, concluzionând că tăierea a fost efectuată pe 1.9 ha. cu 0.9 ha mai mult decât conform autorizaţiei. Solicită anularea ordinului nr. 36-P din 14 martie 2009 prin care a fost concediat, restabilirea în funcţia de maistru-pădurar, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 200000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iulie 2009 acţiunea a fost admisă parţial, restabilit Popescu Tudor în funcţia de maistru-pădurar la Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, ocolul silvic Susleni cu anularea ordinul nr. 36-p, p. 5 din 14 martie 2009 a Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei în partea concedierii în baza art. 86 (1) lit. k) Codului muncii, ca fiind ilegal. Dispunînd executarea imediată a hotărîrii în partea restabilirii la lucru.

Prin aceiaşi hotărîre s-a încasat din contul Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei în beneficiul lui Popescu Vasile salariul pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 5588 lei pentru perioada de 14 martie 2009 – 06 iulie 2009, dispunînd executarea imediată a hotărîrii în partea încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărimea unui salariu de 1500 lei, s-a încasat din contul Întreprinderii pentru Silvicultură Orhei în beneficiul lui Popescu Vasile suma de 80000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în mărime de 1000 lei, cît şi taxa de stat în folosul statului în mărime de 370 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2012 a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, modificată hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iulie 2009 în partea încasării prejudiciului moral, prin micşorarea acestuia de la 80000 lei până la 10000 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iulie 2012 au fost admise recursurile declarate de către Popescu Vasile şi Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina la rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei, modificată hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la 80000 lei până la 1500 lei, în rest hotărârea fiind menţinută.

La 15 martie 2013 Popescu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. La 12 aprilie 2013 Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Orhei, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.0 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013 a fost respins recursul declarat de către Popescu Vasile şi admis recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă.

La 11 noiembrie 2013, Popescu Vasile a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cereri, casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea fără modificări hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2014, cererea de revizuire depusă de către Popescu Vasile a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. La 14 martie 2016, Popescu Vasile a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii casarea deciziei instanţei de recurs şi deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, susţinând că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute anterior şi anume date care denotă incorectitudinea concluziilor instanţei de recurs referitor la faptul că ar fi delimitat greşit suprafaţa parchetului tăieturii de conservare. Astfel, menţionează că după tăietură vizirul are 3-5 m lăţime, deoarece copacii au amplasarea de 3-5 m unul de altul, rezultă că după tăiere cînd comisiile au petrecut ridicarea în plan s-a primit pe Foia nr.1 - 579mx3m = 0,18ha. Pe schemă - 1,4001ha- 0,18 = 1,22ha, fiind dovedit că pe materialele primare ale lui e 1,20 ha suprafaţa, F. nr.2 cu S = 1,3914 ha - 566,5m x 3m lăţime = 1,39-0,17 = 1,22ha.

F.nr.3 cu S= l,48ha- 5 72,55m x 3m = 1,48 - 0,17 = 1,3ha. Afirmă că suprafaţa a măsurat-o corect - 1,20 ha. Toate materialele primare fiind corect prezentate de el cu 1,20 ha, în continuare masivul s-a lărgit conform vizirului şi configuraţii complicate a teritoriului. Remarcă că din 2009 pînă astăzi sau petrecut mai multe lucrări de îngrijire pe această parcelă 49B şi toate cu S=1,0 ha, dar în realitate şi de 1,2 ha. F.nr.4 = 1,0 ha. F.nr.5 = 1,0 ha. F.nr.6 = 1,0 ha. F.nr.7 = 1,0 ha. F.nr.8 = 1,0 ha. F.nr.9 = 1,0 ha. Aşa toate lucrările pînă astăzi merg cu 1,0 ha.

Relatează că din cele expuse rezultă că dînsul a delimitat chiar o suprafaţă mai mică decît avea dreptul, ceea ce atestă că era în drept să delimiteze o suprafaţă de pînă la 1,3 ha, adică era în drept în afară de suprafaţa delimitată, să mai delimiteze încă 0,10 ha, şi că nu a comis încălcări ale normelor de tăiere a pădurii – circumstanţă a pricinii, care în opinia sa este esenţială, nu a fost cunoscută şi nici nu a putut fi cunoscută instanţei şi lui pînă în prezent. Totodată, invocă că aceste circumstanţe au o importanţă cardinală pentru pronunţarea unei hotărîri legale şi întemeiate şi dacă erau să fie cunoscute, puteau să influenţeze hotărîrea pronunţată. La 07 iunie 2016, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a depus referinţă la cererea de revizuire depusă de către Popescu Vasile, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acesteia şi a solicitat respingerea ei ca fiind inadmisibilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. lit. b) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia cererii înaintată directorului Agenţiei de Stat „Moldsilva” din 31 martie 2015, răspunsul la cererea respectivă a Agenţiei „Moldsilva” nr. 01-07/716 din 23 aprilie 2015, copia planului-schiţă a parchetului din cadrul unităţii amenajistice 49B (71B), copia Autorizaţiei de exploatare a pădurii nr. 24 din 02 ianuarie 2013, copia formei de registru, copia bonului de lucru nr. 14 din 01 februarie 2015, copia ordinului C-01/114-1 din 17 august 2015, copia Fişei postului din 16 aprilie 2015, copia titlurilor executorii eliberate la 14 mai 2014 şi la 24 martie 2015. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În sensul normei enunţate este important de înţeles că circumstanţele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunţării hotărârii, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă. De altfel, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea actelor prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire.

Cu atît mai mult, circumstanţele şi faptele invocate, inclusiv şi înscrisurile prezentate ca temei de depunere a cererii de revizuire, în marea majoritate sunt noi, descoperite după pronunţarea hotărârii, care nu existau la momentul judecării prezentei cauze, fapt ce se demonstrează prin înscrisurile anexate la cererea de revizuire care sunt datate cu anul 2014 şi 2015, aspect ce direct indică la netemeinicia cererii de revizuire. Or, una din condiţiile esenţiale de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce acelea prezentate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată ori de natură să răstoarne o situaţie juridică deja stabilită. De altfel, nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu. Situaţia de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că revizuentul Popescu Vasile în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei. Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Popescu Vasile, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 04 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Popescu Vitalie împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” cu privire la restabilirea la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Nicolae Craiu Mariana Pitic Tamara Chişca-Doneva