3ra-699/16 — Anularea ordinului de repartiție

Dosarul nr. 3ra-699/16 Prima instanță: judecătoria Ialoveni (jud. A. Sandu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Traciuc, M.Anton, Iu. Cotruţă) DECIZIE 08 iunie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Mariana Pitic Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de Andrei Bulgarean şi avocatul Mihail Avram, în interesele lui Andrei Bulgarean şi Valentinei Bulgarean, împotriva deciziei din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean împotriva Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe a Consiliului raional Ialoveni, Primăria oraşului Ialoveni, Iurie Bulgarean cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, anularea dispoziţiei primarului, ordinului de repartiţie, hotărârii Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe, anularea contractului de vânzare-cumpărare transmitere-primire a apartamentului şi încasarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La data de 06 octombrie 2014, avocatul Mihail Avram, în interesele lui Andrei Bulgarean şi Valentinei Bulgarean, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe a Consiliului raional Ialoveni, Primăria oraşului Ialoveni, Iurie Bulgarean solicitînd repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată în procedura contenciosului administrativ;

anularea Dispoziţiei Primarului or. Ialoveni nr. 29 din 13 februarie 2007 „Cu privire la emiterea din nou al ordinului de repartiţie a spaţiului locativ”; anularea Ordinului la ocuparea spaţiului locativ în or. Ialoveni, pe numele lui Bulgarean Iurie Andrei, a apartamentului situat pe adresa or. Ialoveni str. Daniil Sihastru, nr. 7 ap. 31; anularea hotărârii Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe a Agenţiei Teritoriale Hînceşti nr. 20 din 05 iunie 2007 cu privire la privatizarea de către cet. Bulgarean Iurie Andrei a apartamentului situat pe adresa or. Ialoveni str. Daniil Sihastru, nr.7 ap. 31; anularea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei, încheiat la 13 iunie 2007 între Consiliul Raional Ialoveni şi Bulgarean Iurie Andrei asupra apartamentului nr.31 amplasat în or.

Ialoveni, str. Daniil Sihastru, nr. 7 prin declararea ilegalităţii contractului menţionat ca fiind nul din data încheierii lui; încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii s-a invocat că la data de 08 noiembrie 2011, Valentina 1 Bulgarean s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 13 iunie 2007 încheiat între Consiliul raional Ialoveni şi Iurie Bulgarean cu privire la vânzarea locuinţei nr. 31 de pe str. D. Sihastru, or. Ialoveni cu suprafaţa totală de 39,40 m.p.; anularea Dispoziţiei Primarului or. Ialoveni nr.29 din 13 februarie 2007 „Cu privire la emiterea din nou a ordinului de repartiţie a spaţiului locativ”; repunerea în termen.

Prin încheierea din 21 mai 2012 a judecătoriei Ialoveni s-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată, din motivul neprezenţei părţilor. La data de 07 martie 2014 a depus repetat aceiaşi cerere, care a fost restituită în legătură cu nerespectarea proceduri prealabile prin prisma Legii contenciosului administrativ. Menţionează că, prin hotărârea din 09 februarie 1996 a Judecătoriei Ialoveni Valentinei Bulgarean şi Andrei Bulgarean i le-a fost repartizat o odaie 18,2 m.p., iar pârâtului Iurie Bulgarean i-а fost repartizat o odaie cu suprafaţa 14,5 m.p. şi o odaie de 11,9 m.p. i-а fost repartizat bunicii pârâtului Lucheria Mihalachi, toate camerele amplasate în apartamentul nr. 31 de pe str. D. Sihastru, or.

Ialoveni. Precizează că, la data de 18 ianuarie 2000, Lucheria Mihalachi a decedat, iar Iurie Bulgarean, fără a-i înştiinţa, în lipsa a careva documente, a depus la Consiliul raional Ialoveni cerere de privatizare a odăii sale, odaia decedatei Lucheria Mihalachi şi bucătăria, veceul, baia şi antreul. Indică că, la data de 13 februarie 2007 de către Primăria Ialoveni a fost emisă dispoziţia nr. 29 „Cu privire la emiterea din nou a ordinului de repartiţie a spaţiului locativ”, prin care lui Iurie Bulgarean i-а fost repartizat odaia cu suprafaţa de 11,9 m.p. şi odaia cu suprafaţa de 14,5 m.p. din apartamentul nr.31 de pe str. D. Sihastru, 7, în legătură cu decesul chiriaşului de bază. La data de 13 iunie 2007, Consiliul raional Ialoveni a încheiat un contract de vânzare-cumpărare şi transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată cu Iurie Bulgarean, vânzându-i ultimului 2 odăi cu suprafaţa de 26,4 m.p.

şi accesoriile cu suprafaţa totală de 39,4 m.p. pe str. D. Sihastru 7, ap.31, ceea de contravine hotărârii din 09 februarie 1996 a Judecătoriei Ialoveni, prin care bucătăria, antreul, baia şi veceul au fost lăsate în posesia comună. Relatează că, locuiesc împreună cu feciorul Andrei, care suferă de o maladie psihică, iar Iurie Bulgarean intenţionat nu a arătat în cererea de privatizare că în acest apartament mai locuiesc persoane. Prin hotărîrea din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Ialoveni s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean împotriva Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe, a Consiliului raional Ialoveni, Primăria or.

Ialoveni şi Bulgarean Iurie cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, anularea dispoziţiei Primarului or. Ialoveni nr.29 din 13 februarie 2007 „Cu privire la emiterea din nou a ordinului de repartiţie”, a ordinului de repartiţie, hotărîrii Comisiei de privatizarea fondului de locuinţe a Agenţiei Teritoriale Hînceşti nr.20 din 05 iunie 2007 cu privire la privatizarea spaţiului locativ, anularea contractului din 13 iunie 2007 de vânzare-cumpărare transmitere-primire a apartamentului nr.31 din or. Ialoveni, str. Sihastrului,7, încheiat între Consiliul raional Ialoveni şi Iurie Bulgarean şi încasarea cheltuielilor de judecată. 2 Prin decizia din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean şi s-a menţinut hotărîrea din 16 aprilie 2015 a judecătoriei Ialoveni.

La data de 17 martie 2016, Andrei Bulgarean şi avocatul Mihail Avram, în interesele lui Andrei Bulgarean şi Valentinei Bulgarean, a declarat recurs împotriva deciziei din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu adoptarea unei noi hotărîri de admitere integrală a pretenţiilor. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care urma a fi aplicată, aplicînd o altă lege şi a interpretat în mod eronat normele de drept material. Consideră că, instanţa de apel nu a luat în considerare că actele administrative contestate au fost adoptate doar în scopul privatizării spaţiului locativ amplasat în or. Ialoveni, str. Daniil Sihastru, nr. 7 ap.31, cu ulterioară încheiere şi semnare a contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a apartamentului nr.31 amplasat în or.

Ialoveni, str. Daniil Sihastru, nr. 7. La încheierea contractului menţionat, efectele actelor administrative au fost consumate. Principalul act juridic care în prezent este în vigoare, este contractul de vânzare- cumpărare, transmitere- primire a apartamentului nr.31 din or. Ialoveni str. Sihastru, 7, încheiat între Consiliul raional Ialoveni şi Bulgarean Iurie. Opinează că, instanţele ierahic inferioare nu au aplicat legea materială în cazul examinat, care era obligatorie de aplicat şi au adoptat o hotărîre contrar legii. Indică că, instanţele ierarhic inferioare nu au luat în considerare prevederile art. art. 5 alin.(1), 6 alin.(1), 13, 17 al Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, conform cărora cumpărarea sau primirea cu titlul gratuit în proprietate privată a locuinţelor se face cu acordul tuturor membrilor adulţi ai familiei care locuiesc împreună.

Remarcă că, probele prezentate de partea reclamantă ambelor instanţe de judecată demonstrează cu certitudine faptul că la privatizarea unei păţi a apartamentului nr. 31 din str. D. Sihastru, nr. 7, or. Ialoveni, beneficiarul Bulgarean Iurie nu a obţinut acordul membrilor adulţi ai familiei. În opinia recurenţilor, contractul de vînzare - cumpărare, transmitere - primire a locuinţei, încheiat la data de 13 iunie 2007 între Consiliul Raional Ialoveni şi Bulgarean Iurie Andrei asupra apartamentului nr. 31 amplasat în or. Ialoveni, str. Daniel Sihastru, nr. 7, menţinut de instanţele de judecată pînă în prezent rămîne a fi un act juridic ilegal, adoptat contrar legii, în mod special al Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993. Afirmă că, instanţele ierarhic inferioare incorect au concluzionat precum că au omis termenul de prescripţie la depunerea cererii de chemare în judecată.

Concluzie inadmisibilă la caz, deoarece Hotărîrea nr. 20 a Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe a Agenţiei Teritoriale Hînceşti cu privire la privatizare de către Bulgarean Iurie a părţii din apartamentul situat în or. Ialoveni, str. Daniel Sihastru, nr.7, ap. 31, cu suprafţa de 26,4 m.p., contractul de vânzare- cumpărare transmitere- primire, din 13 iunie 2007, a apartamentului nr.31 din or. Ialoveni, str. Daniil Sihastru, nr.7, încheiat între Consililu raional Ialoveni şi Iurie Bulgarean, au fost adoptate contrar Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993. Asemenea acte sunt nule din momentul adoptării lor, iar acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă.

Invocă că, în circumstanţele expuse, acţionează prevederile art. art. 12, 216, 217, 218, 219, 220, 764, 767 Cod civil, care, în esenţă, prevăd că actul, emis de o autoritate publică, ce încalcă drepturile şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice 3 sau juridice va fi declarat de către instanţa de judecată nul de la momentul adoptării lui, acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă şi actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede alfel.

Indică că, Valentina Bulgarean şi Andrei Bulgarean, ultimul fiind bolnav şi recunoscut invalid de gradul II, diagnosticul bolii este unul confidențial şi este menţionat în Lista nr. I a bolilor care acordă dreptul de a privatiza cu titlul gratuit spaţiul locativ suplimentar sub formă de cameră aparte, inclusă în anexa nr. 6 la Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, au dreptul la spaţiul locativ separat şi la privatizarea lui. Relevă că, prin actele de dispoziţie adoptate de instanţele ierarhic inferioare le-a fost încălcat dreptul la proprietate garantat de art. 17 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi art. 1 al Protocolului nr.1 la CEDO, în mod special dreptul la privatizarea fondului locativ, amplasat în apartamentul nr. 31 din str. D. Sihastrul, nr. 7, or.

Ialoveni. Opinează că, au fost privaţi de dreptul la un proces echitabil întru realizarea drepturilor garantate de Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993 şi constituie erori de drept comise la judecarea cauzei. În conformitate cu art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 26 noiembrie 2015, iar Andrei Bulgarean şi avocatul Mihail Avram, în interesele lui Andrei Bulgarean şi Valentinei Bulgarean, au declarat recurs la data de 17 martie 2016. Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată participanţilor la proces conform scrisorii de însoţire a instanţei de apel nedatată (f.d.199), însă date despre recepţionarea acesteia lipsesc.

Conform înscrisurilor anexate la cererea de recurs şi anume copia scrisorii de însoţire şi copia plicului poştal, se atestă că decizia a fost depusă la Oficiul Poştal la data de 21 ianuarie 2016 (f.d.211), iar recurenţii au recepţionat-o la data de 25 ianuarie 2016 (f.d.210), argument invocat şi de recurenţi. Careva înscrisuri care să ateste contrariul, la materialele pricinii, lipsesc. Astfel, Colegiul consideră că recursul declarat de Andrei Bulgarean şi avocatul Mihail Avram, în interesele lui Andrei Bulgarean şi Valentinei Bulgarean, la data de 17 martie 2016, este în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 18 mai 2016 a Curţii Supreme de Justiţie completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Verificînd legalitatea actului de dispoziţie contestat, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material şi procedural 4 aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de Andrei Bulgarean şi avocatul Mihail Avram, în interesele lui Andrei Bulgarean şi Valentinei Bulgarean şi va casa decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. În conformitate cu dispoziţiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii. Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1)-(5) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o analiză şi argumentare clară a tuturor circumstanțelor cauzei, iar instanţa de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea ei. Din materialele pricinii rezultă că Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe a Consiliului raional Ialoveni, Primăria oraşului Ialoveni, Iurie Bulgarean solicitînd repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată în procedura contenciosului administrativ, anularea Dispoziţiei Primarului or. Ialoveni nr. 29 din 13 februarie 2007 „Cu privire la emiterea din nou al ordinului de repartiţie a spaţiului 5 locativ”, anularea Ordinului la ocuparea spaţiului locativ în or.

Ialoveni, pe numele lui Bulgarean Iurie Andrei, a apartamentului situat pe adresa or. Ialoveni str. Daniil Sihastru, nr. 7 ap. 31, anularea hotărârii Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe a Agenţiei Teritoriale Hînceşti nr. 20 din 05 iunie 2007 cu privire la privatizarea de către cet. Bulgarean Iurie Andrei a apartamentului situat pe adresa or. Ialoveni str. Daniil Sihastru, nr.7 ap. 31, anularea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei, încheiat la 13 iunie 2007 între Consiliul Raional Ialoveni şi Bulgarean Iurie Andrei asupra a apartamentului nr.31 amplasat în or. Ialoveni, str. Daniil Sihastru, nr. 7 prin declararea ilegalităţii contractului menţionat ca fiind nul din data încheierii lui, încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.7-14).

Prin hotărîrea din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Ialoveni s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean împotriva Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe, a Consiliului raional Ialoveni, Primăria or. Ialoveni şi Bulgarean Iurie cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, anularea dispoziţiei Primarului or. Ialoveni nr.29 din 13 februarie 2007 „Cu privire la emiterea din nou a ordinului de repartiţie”, a ordinului de repartiţie, hotărîrii Comisiei de privatizarea fondului de locuinţe a Agenţiei Teritoriale Hînceşti nr.20 din 05 iunie 2007 cu privire la privatizarea spaţiului locativ, anularea contractului din 13 iunie 2007 de vânzare-cumpărare transmitere-primire a apartamentului nr.31 din or.

Ialoveni, str. Sihastrului,7, încheiat între Consiliul raional Ialoveni şi Iurie Bulgarean şi încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.145, 152-154). Prin decizia din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean şi s-a menţinut hotărîrea din 16 aprilie 2015 a judecătoriei Ialoveni (f.d.191-198). Colegiul remarcă că cerinţele înaintate conform cererii de chemare în judecată sunt cerinţe atît de ordinea contenciosului administrativ, cît şi de drept comun, care sunt guvernate de norme de drept material diferite. La acest capitol, Colegiul relevă că prima instanţă examinînd pretenţiile reclamanţilor, a ajuns la concluzia privind netemeinicia acestora per ansamblu.

În această ordine de idei, Colegiul decelează că prima cerinţa a reclamanţilor, conform cererii de chemare în judecată, este repunerea în termenul de adresare a acţiunii. Prima instanţă, prin actul său de dispoziţie, a respins cererea de repunere în termenul de prescripţie ca neîntemeiată. Concomitent, Colegiul reţine că cerinţele reclamanţilor ce ţin de anularea dispoziţiei Primarului or. Ialoveni nr.29 din 13 februarie 2007 „Cu privire la emiterea din nou a ordinului de repartiţie”, anularea ordinului de repartiţie, anularea hotărîrii Comisiei de privatizarea fondului de locuinţe a Agenţiei Teritoriale Hînceşti nr.20 din 05 iunie 2007 cu privire la privatizarea spaţiului locativ, anularea contractului din 13 iunie 2007 de vînzare-cumpărare transmitere-primire a apartamentului nr.31 din or.

Ialoveni, str. Sihastrului,7, încheiat între Consiliul raional Ialoveni şi Iurie Bulgarean şi încasarea cheltuielilor de judecată, de asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate. În contextul dat, Colegiul conchide că o astfel de soluţie în condiţiile legii este inadmisibilă, deoarece în cazul concluzionării asupra netemeiniciei cererii de repunere în termen la depunerea acţiunii în instanţa de judecată, cerinţele ulterioare pot fi respinse doar ca tardive, dar nicidecum ca neîntemeiate.

Astfel, instanţa de apel fiind obligată în condiţiile legii de a verifica legalitatea şi 6 temeinicia hotărîrii primei instanţe, în limitele cererii de apel (art. 373 alin.(5) Cod de procedură civilă), chiar şi în întregul ei, indiferent de motivele apelului (art. 373 alin.(4) Cod de procedură civilă), ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, a eludat acest aspect, limitîndu-se la menţinerea hotărîrii primei instanţe. Mai mult, instanţa de apel în decizia adoptată a concluzionat că instanţa de fond just a respins acţiunea înaintată ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, pe cînd prima instanţa a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Colegiul reiterează că reclamanţii în pretenţiile înaintate, solicită anularea dispoziţiei Primarului or. Ialoveni nr.29 din 13 februarie 2007 „Cu privire la emiterea din nou a ordinului de repartiţie”, hotărîrii Comisiei de privatizarea fondului de locuinţe a Agenţiei Teritoriale Hînceşti nr.20 din 05 iunie 2007 cu privire la privatizarea spaţiului locativ, anularea contractului de vînzare-cumpărare transmitere-primire, din 13 iunie 2007, a apartamentului nr.31 din or. Ialoveni, str. Sihastrului, nr. 7, încheiat între Consiliul raional Ialoveni şi Iurie Bulgarean, ca fiind nul din momentul încheierii acestuia. Cerinţele invocate sunt guvernate de diferite norme materiale. Recurenţii, în cererea de chemare în judecată, în cererea de apel şi recurs şi-au întemeiat pretenţiile atît pe normele Legii contenciosului administrativ, cît şi ale Codului Civil.

Colegiul notează că instanţa ierarhic inferioară la examinarea pricinii în ordine de apel, nu a luat în considerare acest aspect şi nu a ţinut cont de aceste delimitări legale, constatînd în partea motivatoare a actelor de dispoziţie privind omiterea termenului de prescripţie a cerinţelor per general, fără a le distinge. Mai mult, instanţa de apel a constatat că Primăria or. Ialoveni a invocat în referinţa sa omiterea de către reclamanţi a termenului de prescripţie extinctivă, rezultînd din prevederile art. art. 271, 272 alin.(1) Cod civil, în consecinţă constatînd că prima instanţă just a respins acţiunea înaintată ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La acest capitol, Colegiul remarcă că instanţa de apel nu a luat în considerare că acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă, rezultînd din prevederile art. 217 alin.(3) Cod civil, argument invocat şi de recurent.

Totodată, Colegiul reţine că acest argument a fost invocat şi în cererea de apel, însă instanţa de apel a omis de a se expune asupra acestui aspect, or, din textul deciziei contestate nu se profilează careva ipoteze în acest sens, ceea ce urmează a fi luat în considerare şi la rejudecarea pricinii. Astfel, rezultînd din poziţia recurenţilor, atît conform recursului înaintat, cît şi cererii de apel depuse, se pretinde că contractul de vînzare-cumpărare transmitere- primire, din 13 iunie 2007, a apartamentului nr.31 din or. Ialoveni, str. Sihastrului,7, încheiat între Consiliul raional Ialoveni şi Iurie Bulgarean, urmează a fi anulat ca fiind nul din momentul încheierii acestuia, conform art. 220 alin.(1) Cod civil.

Prin urmare, instanţa de apel la examinarea pricinii în ordine de apel, rezultînd din prevederile art. 373 alin.(5) Cod de procedură civilă, avea obligaţia de a se expune asupra cerinţei date şi prin prisma argumentelor invocate de reclamanţi, ceea ce la caz nu s-a respectat. Colegiul reliefă că instanţa de apel nu a supus aprecierii nici argumentul reclamanţilor Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean, invocat în cererea de apel, privind lipsa acordului membrilor adulţi ai familiei care locuiesc împreună la cumpărarea 7 sau primire în proprietate privată a locuinţelor, rezultînd din prevederile Legii privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, în vigoare la momentul încheierii acestora.

Or, instanţa de apel în actul de dispoziţie adoptat s-a limitat la menţinerea hotărîrii primei instanţe, care în final a hotărît respingerea cerinţelor per ansamblu ca neîntemeiate, pe cînd în motivarea acesteia s-a referit la prescrierea termenului acestora, poziţie preluată şi de instanţa de apel în decizia sa. În această ordine de idei, Colegiul conchide că în lipsa unei motivări corespunzătoare, Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean sunt lipsiţi de dreptul de a cunoaşte motivul respingerii argumentelor acestora, or, instanţa de apel are obligaţia de a reflecta concluziile sale privind respingerea unor pretenţii, probe, argumente, legile de care s-a călăuzit.

De asemenea, Colegiul decelează că rezultînd din prevederile art. 373 alin.(2) Cod de procedură civilă, enunţat supra, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Totodată, Colegiul menţionează că obligaţia instanţei de apel este de a verifica legalitatea hotărîrii în întregul ei, independent de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de procedură civilă. Totodată, Colegiul precizează că norma procedurală enunţată supra obligă instanţa de apel de a verifica legalitatea soluţiei adoptate de prima instanţa în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele de fapt şi de drept invocate.

Concomitent, Colegiul notează că instanţa de apel verificînd legalitatea hotărîrii din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Ialoveni, rezultînd din prevederile art. 373 alin.(4) Cod de procedură civilă, s-a limitat la menţinerea hotărîrii primei instanţe, doar că nu a luat în considerare că prima instanţă a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată, însă în partea motivatoare s-a referit la circumstanţele ce ţin în mare parte de tardivitatea acesteia. În consecinţă, raportînd speţa dată la normele de drept precitate, Colegiul decelează că hotărîrea instanţei de judecată trebuie să fie certă şi coerentă, iar între dispozitiv şi motivare nu se admit disconcordanţe. Prin urmare, verificînd legalitatea hotărîrii primei instanţe, instanţa de apel a omis acest aspect, ceea ce urmează a fi luat în considerare la rejudecarea pricinii.

Or, în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). CEDO reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,).

Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanţelor cauzei (Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27). În speţă, Colegiul remarcă că reclamanţii au solicitat anularea actului juridic ca fiind nul din momentul încheierii acestuia, ceea ce denotă că atît în contextul legislaţiei naţionale, cît şi internaţionale instanţele de judecată erau obligate de a răspunde la această 8 cerinţă invocată în cererea de chemare în judecată şi cererile ulterioare adresate în acest sens, ceea ce la caz a fost eludat, argument invocat şi de recurent.

În consecinţă, Colegiul reiterează că concluzia instanţei de judecată trebuie să fie certă pentru ca justiţiabilul să cunoască pentru care motiv i s-a respins argumentele ce vin în susţinerea cerinţelor înaintate. Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre. Instanţa de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată. Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare.

Conform unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi, ceea ce în speţă lipseşte.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Colegiul relevă că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele enunţate supra, rezultînd atît din pretenţiile înaintate de Valentina Bulgarean şi Iurie Bulgarean, obiecţiile/argumentele invocate în cererea de apel, obiecţiile părţii oponente şi probele prezentate în susţinerea poziţiei. Caracterul peremptoriu al probelor ce formează concluzia instanţei de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanţele pricinii şi normele de drept material aplicabile raportului litigios. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Andrei Bulgarean şi avocatul Mihail Avram, în interesele lui Andrei Bulgarean şi Valentinei Bulgarean.

9 Se casează integral decizia din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Bulgarean şi Valentina Bulgarean împotriva Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe a Consiliului raional Ialoveni, Primăria oraşului Ialoveni, Iurie Bulgarean cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, anularea dispoziţiei primarului, ordinului de repartiţie, hotărârii Comisiei de Privatizare a fondului de locuinţe, anularea contractului de vânzare-cumpărare transmitere-primire a apartamentului şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Mariana Pitic Oleg Sternioală 10