2ra-1257/16 — Constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și încasarea prejudiciului moral

Prima instanţă: O: Parfeni 2ra– 1257/16 Instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 08 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Serbinov Boris, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Serbinov Boris împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 octombrie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de către Serbinov Boris, cît şi împotriva deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Serbinov Boris, c o n s t a t ă: La 12 august 2014, Serbinov Boris a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 13 mai 2002, SA “Basarabia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI “V. Serbinov” privind încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, iar, reclamantul Serbinov Boris a fost atras în calitate de pîrît, deoarece la 20 iunie 2012, Serbinov Visarion a decedat, iar conform testamentului din 30 mai 2002, moştenitor a fost desemnat Serbinov Boris.

Mai indică că prin hotărîrea Judecătoriei din 21 ianuarie 2005, a fost admisă parţial acţiunea înaintată de către SA “Basarabia”, iar, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2005, a fost admis apelul declarat de Serbinov Boris, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 21 ianuarie 2005 cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 decembrie 2005, cauza a fost transmisă către Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă, care a decis că litigiul ţine de competenţa Judecătoriei Economice de Circumscripţie. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 26 februarie 2007, procedura a fost încetată, încheierea fiind casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2007, pricina fiind remisă primei instanţe pentru examinarea fondului.

Menţionează că prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23 noiembrie 2007, pricina a fost suspendată, iar, prin încheierea din 16 noiembrie 2011 procesul a încetat, respectiva încheiere a fost casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2012 cu remiterea pricinii pentru examinare la Judecătoria Orhei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 26 iunie 2013, acţiunea înaintată de către SA “Basarabia” a fost admisă integral, în beneficiul căreia s-a încasat din contul lui Serbinov Boris suma de 33929 lei, penalitatea în sumă de 30536 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 2066 lei, în total suma de 66531 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, a fost admis apelul declarat de către de către Serbinov Boris, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 26 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea înaintată de către SA “Basarabia”.

Reclamantul consideră că i s-a încălcat dreptul său la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi solicită încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 octombrie 2014, a fost admisă acţiunea înaintată de către Serbinov Boris, fiind constatată încălcarea dreptului lui Serbinov Boris la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 lei. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 octombrie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de către Serbinov Boris.

Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2016, a fost respins apelul declarat de către Serbinov Boris. La 01 aprilie 2016, Serbinov Boris a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2015, cît şi a deciziei suplimentare a Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2016 cu emiterea unei noi decizii prin care, cu titlul principal, să fie majorat cuantumul prejudiciului moral pînă la suma 100000 lei, sau cu titlu secundar, restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. În motivarea cererii de recurs a invocat că deciziile instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu interpretarea eronată a legii, cît şi cu neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serbinov Boris nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serbinov Boris nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serbinov Boris ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Serbinov Boris. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Dumitru Mardari Galina Stratulat