2rac-415/15 — cu privire la incasarea datoriei

2rac-415/15 — cu privire la incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

dosarul nr.2rac-415/15

prima instanță – L. Pruteanu

instanța de apel –D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican

DECIZIE

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

Judecători Maria Ghervas

Tamara Chișca-Doneva

Elena Covalenco

Dumitru Mardari

examinînd recursul declarat către societatea cu răspundere limitată ”Romedan-

Com”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată ”Romedan-Com” împotriva societății cu răspundere limitată

”Orient” privind repararea prejudiciului material și moral pentru încălcarea termenilor

ce rezultă din contractul de transport de mărfuri, încasarea venitului ratat, restituirea

sumei îmbogățirii fără just temei și a cheltuielilor de judecată suportate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014 și a deciziei

suplimentare din 10 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu

răspundere limitată ”Orient”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 12 decembrie 2013, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 04 decembrie 2012, reclamanta societatea cu răspundere limitată

„Romedan-Com” s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată

împotriva societății cu răspundere limitată „Orient” cu privire la repararea

prejudiciului material și moral pentru încălcarea termenelor de livrare a bunurilor, ce

rezultă din contractul de transport de mărfuri, încasarea venitului ratat, restituirea

sumei ca rezultat al îmbogățirii fără just temei și a cheltuielilor de judecată suportate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 10 octombrie 2012, a

fost perfectată comanda de transport nr.10101, prin care pîrîta societatea cu

răspundere limitată „Orient” se obliga să livreze marfa din Olanda în Republica

Moldova cu camionul numărul de înmatriculare SV 07 WWG și cu numărul de

1

înmatriculare SV 80 KOG, iar societatea cu răspundere limitată „Romedan-Com”,

respectiv, se obliga să achite în termen de 10 zile după descărcare suma de 2450 euro,

ceea ce reprezintă valoarea serviciului de transport.

La data de 18 octombrie 2012 a fost perfectată o altă comandă de transport

nr.10181, prin care pîrîta societatea cu răspundere limitată „Orient” se obliga să

livreze marfa din Olanda și Germania în Republica Moldova (or. Chișinău) cu

camionul numărul de înmatriculare SV 07 XAA și numărul de înmatriculare SV 80

KHW, iar societatea cu răspundere limitată „Romedan-Com” se obliga să achite în

termen de 3 zile după descărcare suma de 2700 euro, ceea ce reprezintă

contravaloarea serviciului de transport.

Susține reclamanta că, marfa trebuia să fie livrată în Republica Moldova la data

de 22 octombrie 2012, conform comenzii nr. 10101 din 10 octombrie 2012 și

respectiv, la data de 29 octombrie 2012 conform comenzii nr.10181 din 18 octombrie

2012.

Invocă reclamanta că, în ziua cînd a intervenit scadența termenului de livrare

pentru prima comandă de transport nr. 10101 din 10 octombrie 2012, i-a solicitat

societății cu răspundere limitată „Orient” o informație privind locația camionului și

motivul pentru care el nu era prezent la locul de destinație.

Pîrîta societatea cu răspundere limitată „Orient” a comunicat printr-un e-mail, că

executarea contractului se suspendă, pînă cînd nu va fi achitată suma de 5150 euro,

contravaloarea serviciilor de transport, conform comenzilor nr.10101 din 10

octombrie 2012 și nr.10181 din 18 octombrie 2012 și jumătate din amenda calculată,

conform procesului verbal nr.0080512 din 21 decembrie 2010.

La rîndul său, reclamanta a informat pîrîta că, suma de 5150 euro va fi achitată

timp de 10 zile și respectiv de 3 zile după livrarea mărfii, tot odată a propus ca

problema ce ține de pretinsa amendă să fie discutată și soluționată separat de

transporturile în curs de derulare.

A mai indicat că, ulterior răspunsului primit, societatea cu răspundere limitată

„Orient” i-a comunicat reclamantei, că marfa va fi livrată numai după achitarea totală

a sumei de 5150 euro și jumătate din amenda în mărime de 2800 euro.

Susține reclamanta că, a angajat un avocat din Romania, în vederea medierii și

negocierii conflictului iscat, care a expediat în adresa pîrîtei o notificare prin e-mail și

fax, solicitînd ca în termen de 12 ore să-și onoreze obligațiunile de livrare a mărfii.

La cererea respectivă a primit un răspuns negativ din partea pîrîtei, prin care

ultima insista asupra faptului că, marfa va fi livrată numai după ce contul va fi creditat

cu sumele indicate în răspunsul enunțat.

Susține că, în situația creată, în urma presiunilor din partea clienților asupra sa

privitor la livrarea mărfurilor, reieșind din penalitățile care urmau a fi suportate și de

mărimea conflictului care urma să se declanșeze, a fost constrînsă să achite suma

pretinsă de către pîrîtă, deși, consideră că obligația de achitare urma să se execute

numai după livrarea mărfii.

Consideră că, pîrita a comis un abuz față de dînsa, ceea ce a dus la cauzarea unui

prejudiciu enorm.

Menționează că, în urma întîrzierii de livrare la data de 07 noiembrie 2012 a fost

impusă să achite o penalitate de întîrziere în mărime de 1500 euro, care rezulta din

2

comanda nr. 10101 din 10 octombrie 2012 (de la 22 octombrie 2012 pină la 07

decembrie 2012) și suma de 800 de euro care rezulta din 8 zile de întîrziere (de la 29

octombrie 2012 pînă la 07 decembrie 2012) conform comenzii nr.10181 din 18

octombrie 2012.

Mai indică reclamanta că, în urma acțiunilor ilicite și abuzive ale pîrîtei, a suferit

și un prejudiciu material exprimat în venit ratat.

Astfel, din cauza executării necorespunzătoare a relațiilor contractuale, din

inițiativa clienților a fost reziliat contractul încheiat cu clientul societatea cu

răspundere limitată „Stivuitor” în valoare de 9600 euro, inclusiv și cu clientul

societatea cu răspundere limitată „Petrovskaia Corn” în valoare de 8000 euro or,

reclamanta avea relații contractuale cu clienții respectivi și avea speranța legitimă de a

primi cîte 400 euro din 44 de livrări pentru perioada anilor 2012-2013, însă, în urma

acțiunilor pîrîtei, a fost lipsită de acest venit.

Concomitent , a mai indicat reclamanta că, a fost impusă de către pîrîtă să achite o

sumă de 2800 euro-jumătate din amenda contravențională, fără a avea vreo obligație

în acest sens, motiv ce impune restituirea acestei sume de bani cu titlu de îmbogățire

fără just temei.

Solicită societatea cu răspundere limitată ”Romedan-Com” încasarea din contul

societății cu răspundere limitată „Orient” în beneficiul său clauza penală pentru

încălcarea termenilor de livrare a bunurilor ce rezultă din comenzile de transport

nr.10101 din 10 octombrie 2012 și nr.10181 din 18 octombrie 2012 în sumă de 2500

euro, venitul ratat în sumă de 17600 euro, suma de 2800 euro – încasată cu titlu de

îmbogățire fără just temei, precum și cheltuielile de judecată suportate în prezentul

litigiu.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 februarie 2013, a

fost respins ca fiind neîntemeiat demersul societății cu răspundere limitată „Orient”

privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată în temeiul art. 267 lit. a)

Codul de procedură civilă, pe motiv că la materialele dosarului este anexată

notificarea expediată pîrîtului din numele cabinetului avocatului Șoldănescu Radu-

Alexandru (f.d.50-51).

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11 aprilie 2013, a fost

respins ca fiind neîntemeiat demersul societății cu răspundere limitată „Orient”

privind remiterea cauzei după competență în judecătoria competentă - Judecătoria

Rădăuți, județul Suceava, Republica România (f.d.54-55).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 decembrie 2013,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul societății cu răspundere limitată

„Orient” în beneficiul societății cu răspundere limitată ”Romedan-Com” clauza

penală în sumă de 2500 euro, venitul ratat în sumă de 17600 euro, suma de 2800

euro cu titlu de îmbogățire fără just temei, iar în total suma de 22 900 euro,

convertiți în valută națională a Republicii Moldova la data executării hotărîrii, și

suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. S-a încasat de la

societatea cu răspundere limitată ”Orient” în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 12 311,10 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12

decembrie 2013, la data de 13 decembrie 2013, avocatul Victor Burac în interesele

3

societății cu răspundere limitată „Orient” a declarat apel, solicitînd admiterea

apelului, casarea hotărîrii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărîri prin care

cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea cu răspundere limitată

”Romedan-Com” să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014 a fost admis apelul

declarat de avocatul Victor Burac în interesele societății cu răspundere limitată

”Orient”. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 decembrie

2013, fiind pronunțată o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată s-a

respins pe motiv că, soluționarea litigiului nu ține de competența instanțelor

judecătorești din Republica Moldova.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2015 a fost

încasat din contul societății cu răspundere limitată ”Romedan-Com” în beneficiul

societății cu răspundere limitată ”Orient” suma de 34 592,74 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată pentru acordarea asistenței juridice în instanța de fond și suma de

19 667,09 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru acordarea asistenței juridice în

instanța de apel. Iar în total suma de 54 259, 83 lei. S-a încasat din contul societății cu

răspundere limitată ”Romedan-Com” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

519, 88 euro.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 04 martie 2015 societatea cu răspundere

limitată ”Romedan-Com” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului

declarat, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărîrii instanței

de fond.

În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată ”Romedan-Com” a

indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale,

contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la

adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

A menționat că, coroborarea normelor legale indicate la aprecierea competenței

jurisdicționale a fost efectuată de către instanța de apel în mod eronat, conform căreia

instanțele de judecată din Republica Moldova pot examina litigiile cu element de

extraneitate, decurgînd din contractele de transport, încheiate între cărăuș și expeditor,

în măsura în care punctul de plecare sau destinație se află în Republica Moldova, doar

în cazul în care litigiul cu element de extraneitate să se refere la pîrîtul organizație

străină care are sediul în Republica Moldova.

Afirmă recurentul că, a prezentat instanței de judecată probe pertinente și

admisibile, în sensul prevederilor art. 121 și 122 Codul de procedură civilă, care au

fost apreciate de către prima instanță ca atare, acestea dovedind pe deplin și în mod

incontestabil circumstanțele, pe care recurentul le-a invocat în acțiune drept temei al

pretenților sale față de intimatul/pîrît.

Specifică recurentul, că după cum a apreciat corect instanța de fond la judecarea

cauzei civile, cerințele recurentului în calitatea sa de reclamant, cu privire la încasarea

de la intimat, în calitatea sa de pîrît a sumelor de 2 500 euro - cu titlu de clauză

penală, suma de 17 600 euro - cu titlu de venit ratat, suma de 2800 euro - cu titlu de

îmbogățire fără just temei, iar în total suma de 22 900 euro, sunt pe deplin justificate.

La data de 30 octombrie 2015 recurentul societatea cu răspundere limitată

”Romedan-Com” și-a completat cererea de recurs, depusă anterior la 04 martie 2015,

4

solicitînd admiterea recursului în sensul declarat, casarea deciziei Curți de Apel

Chișinău din 25 noiembrie 2014 și a deciziei suplimentare din 10 iunie 2015, cu

menținerea în vigoare a hotărîri Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12

decembrie 2013.

La data de 26 octombrie 2015 avocatul Victor Burac, acționînd în interesele

recurentului societatea cu răspundere limitată ”Orient” a depus referință la cererea de

recurs, solicitînd respingerea acestuia ca nefondat.

A indicat că, în recursul depus recurentul s-a referit doar la temeiul de procedură

ce vizează competența instanțelor naționale; însă recurentul a omis să se expună cu

privire la celelate două temeiuri de procedură invocate de intimat în apelul motivat în

susținerea cererii de casare a hotărîrii instanței de fond, anume că:

- litigiul a fost examinat fără ca recurentul să prezinte dovada respectării

procedurii de soluționare prejudiciară prealabilă a litigiului, obligatorie în speță prin

prisma prevederilor art. 40 alin. (5) Codul de procedură civilă.

- litigiul a fost examinat după ce același litigiu a fost soluționat de către părți prin

încheierea și executarea imediată a unei tranzacții, respectiv instanța de fond a

rejudecat de fapt un litigiu deja soluționat extrajudiciar de către părți.

Consideră că, recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Romedan-

Com” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3), (4) ale Codului

de Procedură civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci a formulat doar critici asupra fondului cauzei.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 25

noiembrie 2014 a fost expediată în adresa recurentului și recepționată la 20 ianuarie

2015, fapt confirmat prin copia ștampilei de pe plicul poștal, anexat la materialele

dosarului (f.d.14 vol.II).

Instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2015 recursul

declarat de societatea cu răspundere limitată ”Romedan-Com”, împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014 și a deciziei suplimentare din 10 iunie

2015 a fost declarat admisibil.

Analizând legalitatea actelor judecătorești de dispoziție atacate, prin prisma

argumentelor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, cu restituirea pricinii spre rejudecare, în instanța de apel din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a), b) și c) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat

o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

5

În conformitate cu art. 32 alin.(1) Cod de procedură civilă „nimeni nu poate fi

lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o

instanță sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin

lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de [CPC]”.

Înaintând acțiunea în judecată, societatea cu răspundere limitată ”Romedan-

Com”, cu sediul: Republica Moldova, or. Vatra, str. Ștefan Vodă 33 ap.25 a solicitat

încasarea de la societatea cu răspundere limitată ”Orient” cu sediul: România, jud.

Suceava, loc. Rădăuți, str. Fabricilor nr. 7, a prejudiciului material și moral pentru

încălcarea termenelor de livrare a bunurilor, ce rezultă din contractul de transport de

mărfuri, încasarea venitului ratat, restituirea sumei ca rezultat al îmbogățirii fără just

temei și a cheltuielilor de judecată suportate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 12 decembrie 2013,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul societății cu răspundere limitată

„Orient” în beneficiul societății cu răspundere limitată ”Romedan-Com” clauza

penală în sumă de 2500 euro, venitul ratat în sumă de 17600 euro, suma de 2800

euro cu titlu de îmbogățire fără just temei, iar în total suma de 22 900 euro,

convertiți în valută națională a Republicii Moldova la data executării hotărîrii, și

suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. S-a încasat de la

societatea cu răspundere limitată ”Orient” în beneficiul statului taxa de stat în sumă

de 12 311,10 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de avocatul Victor Burac, acționînd

în interesele societății cu răspundere limitată ”Orient”, instanța de apel a ajuns la

concluzia temeiniciei apelulului, a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 12 decembrie 2013, pronunțînd o hotărîrire nouă, prin care cererea de

chemare în judecată a fost respinsă pe motiv că soluționarea litigiului nu ține de

competența instanțelor judecătorești din Republica Moldova.

Adoptînd asemenea soluție, instanța de apel a concluzionat că, argumentul

primei instanțe potrivit căruia prin prisma art. 460 alin. (1) lit.f) și art.461 alin. (1)

lit.c) Codul de procedură civilă, examinarea litigiului în speță ține de competența

instanțelor de judecată ale Republicii Moldova, Colegiul civil (al Curții de Apel

Chișinău) îl consideră neîntemeiat. Într-adevăr, prevederile art. 460 alin. (1) lit.f) și

art. 461 alin. (1) lit.c) Codul de procedură civilă, stabilesc competența exclusivă a

instanțelor de judecată din Republica Moldova de a examina litigiile cu element de

extraneitate, decurgînd din contractele de transport, încheiate între cărăuș și expeditor,

în măsura în care punctul de plecare sau destinație se află în Republica Moldova, însă

competența respectivă este condiționată de anumite cerințe și anume: ca litigiul cu

element de extraneitate să se refere la pîrîtul-organizație străină care își are sediul în

Republica Moldova, condiție care nu este prezentă în litigiul dedus judecății, cu atît

mai mult că relațiile contractuale dintre reclamanta societatea cu răspundere limitată

”Romedan-Com” și pîrîta societatea cu răspundere limitată ”Orient” erau guvernate

prin comenzile de transport și foile de trăsură CMR care prevedeau faptul că

eventualul litigiu dintre părți va fi soluționat în conformitate cu legislația României și

anume Codul de procedură civilă al României (f.d.8-9,10-11 vol.I).

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.c) Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce judecaă recursul, este în drept, să admită recursul, să caseze integral

6

decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Studiind circumstanțele cauzei, raportate la normele procedurale aplicabile

prezentului litigiu, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel în mod eronat a constatat că

litigiul dedus judecății nu urmează a fi judecat de instanțele judecătorești naționale,

motiv pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată integral, pricina fiind

restituită spre examinare în instanța de apel, în alt complet de judecători pentru

examinarea fondului cauzei, pentru următoarele motive.

În coformitate cu art. 459 alin. (1), (3) Codul de procedură civlă, instanțele

judecătorești sunt competente să soluționeze pricinile civile cu element de extraneitate

în prezența următoarelor circumstanțe:

a) Dacă una dintre părți sau ambele părți în litigiu sunt persoane străine;

b) Pîrîtul –cetățean străin are domiciliu sau pîrîtul-organizația străină are sediul

în Republica Moldova.

De asemenea, din sensul prevederilor art. 459 alin. (2) Codul de procedură civilă,

rezultă că competența instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova în judecarea

pricinilor civile cu element de extraneitate se determină conform dispozițiilor cap.IV,

dacă prezentul capitol nu prevede altfel, precum și dacă din convențiile și tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte, nu este prevăzută altă

competență.

Așadar, art. 459 alin. (2) Codul de procedură civilă stabilește competența

generală a instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova în funcție de cetățenia

subiecților în ligitiu: dacă o parte sau ambele părți sunt cetățeni sau organizații străine;

și de domiciliul (reședința) cetățeanului-pîrît sau sediul persoanei juridice străine dacă

sunt cu sediul în Republica Moldova.

De asemenea, art. 461 Codul de procedură civilă stabilește competența

excepțională a instanțelor judecătorești, fapt care semnifică că numai instanțele

judecătorești ale Republicii Moldova sunt competente să examineze pricinile

enumerate în art. 461 Codul de procedură civilă, fiind exclusivă în raport cu instanțele

judecătorești străine. Derogări de la această regulă pot avea loc numai în cazurile

prevăzute de tratatele și convențiile internaționale la care Republica Moldova este

parte.

Asadar, art.461 alin.(1) lit.c) prevede că, de competența exclusivă a

instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova sînt procesele cu element de

extraneitate în care, pretențiile decurg dintr-un contract de transport, iar

cărăușii ori punctele de plecare sau sosire se află în Republica Moldova.

Revenind la litigiul dedus judecății, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că, prezenta cauză se referă la

repararea prejudiciului moral și material cauzat prin încălcarea termenelor de livrare a

bunurilor ce rezultă din contractul de transport de mărfuri, unde societatea cu

răspundere limitată ”Orient” cu sediul: România, jud. Suceava, loc. Rădăuți, str.

Fabricilor nr. 7 , în calitatea de ”cărăuș” s-a obligat să transporte marfă din Olanda și

Germania la locul de destinație: Republica Moldova în baza comenzilor nr. 10101 din

10 octombrie 2012 și nr.10181 din 18 octombrie 2012, iar societatea cu răspundere

7

limitată ”Romedan-Com”, cu sediul: Republica Moldova, or. Vatra, str. Ștefan Vodă

33 ap.25, în calitate de ”client” s-a obligat să plătească remunerația cuvenită.

Ținînd cont de normele citate, circumstanțele cauzei și avînd în vedere faptul că

suntem în prezența unui litigiu cu element de extraneitate, părțile în contradictoriu nu

dispun de același sediu, fiind din state diferite, pretențiile decurg dintr-un contract de

transport de mărfuri, iar punctul de sosire a mărfurilor, conform contractului se află în

Republica Moldova, competente să examineze prezentul litigiul sunt instanțele

judecătorești din Republica Moldova, conform regulii competenței exclusive în

procesele cu element de extraneitate.

Or, competența exclusivă a instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova în

pricinile indicate în art. 461 alin. (1) Codul de procedură civilă este exclusivă în raport

cu instanțele judecătorești străine.

Mai mult ca atît, conform alin. (3) din articolul citat supra, competența

instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova stabilită în prezentul articol și la

art.460 nu se exclude prin faptul că același proces sau un proces conex a fost pornit în

fața unei instanțe judecătorești străine.

De asemenea, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează prevederile art.12 alin.(1), (4) Cod de procedură civilă,

conform cărora instanța judecătorească soluționează pricinile civile în temeiul

Constituției Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica

Moldova este parte, al legilor constituționale, organice și ordinare, al hotărîrilor

Parlamentului, al actelor normative ale Președintelui Republicii Moldova, al

ordonanțelor și hotărîrilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor

autorități administrative centrale și ale utoritățiloradministrației publice locale. În

cazurile prevăzute de lege, instanța aplică uzanțele dacă nu contravin ordinii publice și

bunelor moravuri. Dacă în tratatul internațional la care Republica Moldova este parte

sînt stabilite alte reglementări decît cele prevăzute de legislația internă, instanța, la

judecarea pricinii, aplică reglementările tratatului internațional.

Din conținutul normei citate rezultă cert care sunt izvoarele de drept în baza

cărora o instanță judecătorească din Republica Moldova este competentă de a

soluționa pricinile civile.

Prevederile art.12 alin.(4) Cod de procedură civilă acordă un grad de

superioritate tratatului internațional la care Republica Moldova este parte.

Această ipoteză este confirmată și prin prevederile art.19 din Legea 595 din 24

septembrie 1999 privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova, conform

cărora tratatele internaționale se execută cu bună-credință, în conformitate cu

principiul pacta sunt servanda. Republica Moldova nu poate invoca prevederile

legislației sale interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte.

În conformitate cu art.31 pct.1 din Convenția relativă

la Contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele (C.M.R.) din 19 mai

1956, Geneva, ratificată de Republica Moldova prin hotărîrea Parlamentului nr.1318

din 02 martie 1993, este expres specificat că pentru toate litigiile decurgînd din

transporturile supuse prezentei, conventii, reclamantul poate sa sesizeze, în afara

organelor de jurisdicție ale țărilor contractante, desemnate de comun acord de către

părți, organele de jurisdictie din țara pe teritoriul căreia:

8

a) se afla reședința obișnuită a pîrîtului, sediul său principal sau sucursala ori

agenția prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau

b) este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea

marfurilor, și nu poate sesiza decît aceste organe de jurisdicție.

Din sensul, prezentei convenții se deduce că, în primul rînd vor fi competente

organele de jurisdicție a țărilor contractante desemnate de comun acord între părți, și

în al doilea rînd, reclamantul poate să stabilească, la libera sa alegere, între organele

de juridicție ale țării pe teritoriul căreia prîtul își are reședința, fie pe teritoriul căruia

se află locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea marfurilor, și

nu poate sesiza decît aceste organe de jurisdicție.

La caz, Colegiul lărgit va aprecia critic concluziile instanței de apel, precum că

relațiile contractuale dintre reclamanta societatea cu răspundere limitată ”Romedan-

Com” și pîrîta societatea cu răspundere limitată ”Orient” erau guvernate prin

comenzile de transport și foile de trăsură CMR, care prevedeau faptul că eventualul

litigiu dintre părți va fi soluționat în conformitate cu legislația României și anume

Codul de procedură civilă al României (f.d.8-9,10-11 vol.I), motiv pentru care s-a

concluzionat că instanțele din Republica Moldova nu sunt competente să examineze

prezentul litigiu.

Din contra, din comenzile de transport și foile de trăsură CMR anexate la

materialele dosarului (f.d.8-9,10-11 vol.I), nu rezultă în mod expres care este organul

jurisdicțional competent să examineze eventualele litigii, ci este doar specificat că

”transportul se desfășoară sub prevederile legislației românești și europene în

vigoare, a Convenției CMR la care România este parte, iar răspunderea

transportatorului asupra integrității mărfii este angajată doar pe durata

transportului, după momentul încărcării și pînă la momentul descărcării acesteia.

Eventualele litigii vor fi soluționate potrivit Codului de procedură civilă.”

Colegiul lărgit reține că, din textul citat supra, se deduce că, de către părțile

contractante a fost stabilită doar legea materială de care urmează să se guverneze

părțile în raporturile juridice de transport, însă nicidecum nu rezultă că s-a stabilit

comptența instanței de judecată, care pot fi sesizate cu cerere, în cazul apariției unui

eventual litigiu.

Litigiul dintre părți rezultă dintr-o executare întîrziată a prevederilor contractuale

și, respectiv, competența instanțelor de judecată se determină conform prevederilor

legale în vigoare, iar reclamantul societatea cu răspundere limitată ”Romedan-Com”

corect a depus cerere de chemare în judecată în instanțele naționale, cu respectarea

prevederilor art. 461 alin. (1) lit.c) Codul de procedură civilă, și art. 31 pct.1 lit.b) din

Convenția CMR.

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va respinge ca nefondate alegațiile avocatului intimatului, precum

că la caz sunt aplicabile prevederile art. 40 lin (5) din Codul de procedură civilă,

prevăzută în capitolul IV, întitulat ”Competența instanțelor de judecată”, care

stabilește competența excepțională, pentru litigiile împotriva cărăușului, născută dintr-

un contract de transport de pasageri și bagaje sau de încărcături, fiind stabilită

competența jurisdicțională a instanței de la sediul cărăușului căruia, în modul stabilit,

i-a fost înaintată pretenția.

9

Or, prevederile art. 459 alin. (2) Codul de procedură civilă stipulează în mod

expres, că competența instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova în judecarea

pricinilor civile cu element de extraneitate se determină conform dispozițiilor cap.IV,

dacă prezentul capitol nu prevede altfel.

Iar, art.461 alin.(1) lit.c) din capitolul XLI, întitulat ”Competența instanțelor

judecătorești ale Republicii Moldova în procese cu element de extraneitate”, prevede

că, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova

sînt procesele cu element de extraneitate în care, pretențiile decurg dintr-un contract

de transport, iar cărăușii ori punctele de plecare sau sosire se află în Republica

Moldova.

La caz sunt relevante prevederile Tratatului bilateral încheiat între Republica

Moldova și România privind asistența juridică în materie civilă și penală din 06 iulie

1996 (publicat în Monitorul Oficial al RM la 15 mai 1997), care în art. 3 prevede că,

părțile Contractante își acordă reciproc, la cerere, asistență juridică în cauzele civile și

penale, în condițiile prevăzute de prezentul Tratat.

Fiecare parte contractantă recunoaște și încuviințează executarea pe teritoriul

său, în condițiile prevăzute de prezentul Tratat, a hotărîrilor pronunțate pe teritoriul

celeilalte Părți Contractante. În sensul paragrafului 1 prin hotărîri se înțeleg:

a) hotărîrile în cauzele civile, patrimoniale și nepatrimoniale, pronunțate de instanțe

judecătorești sau alte instituții competente (art. 50 din Tratat).

Hotărîrile se recunosc și se execută în cazul în care, nu a fost încălcată

competenăța exclusivă a autorității Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează a

avea loc recunoașterea sau executarea (art. 51 lit. b din Tratat).

Dreptul la judecarea cauzei de către o instanță instituită prin lege este garantat de

art.6 CEDO. Nerespectarea competenței jurisdicționale materiale sau teritoriale

reprezintă o încălcare esențială a normelor de drept procedural.

Astfel, din considerentele menționate și luînd în considerație faptul că, s-a

constatat încălcarea normelor de drept procedural, și anume instanța de apel în mod

eronat a constatat că instanțele judecătorești din Republica Moldova nu sînt

competente să examineze prezentul litigiu, iar eroarea juridicară nu poate fi corectată

în instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de

apel din 25 noiembrie 2014 și decizia suplimentară din 10 iunie 2015, de a restitui

pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt compet de judecători, pentru

examinarea fondului cauzei.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursl declarat de către societatea cu răspundere limitată ”Romedan-

Com”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2014 și decizia

suplimentară din 10 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de societatea cu răspundere limitată ”Romedan-Com” împotriva societății cu

răspundere limitată ”Orient” privind repararea prejudiciului material și moral pentru

10

încălcarea termenilor ce rezultă din contractul de transport de mărfuri, încasarea

venitului ratat, restituirea sumei îmbogățirii fără just temei și a cheltuielilor de

judecată suportate, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt compet de judecători, pentru examinarea fondului cauzei.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

Judecători Maria Ghervas

Tamara Chișca-Doneva

Elena Covalenco

Dumitru Mardari

11