1ra-1518/2020 — art. 349 alin. 1, 84 alin. 4 Cp

1ra-1518/2020 — art. 349 alin. 1, 84 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1518/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Mariana Pitic,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare

împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 27 februarie 2019 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2020, declarate de avocata Maria Corolevschi și

inculpatul

Harcomița Veaceslav XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX,

cetățean al R. Moldova, condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Orhei din 28.07.2017 și

decizia Curții Supreme de Justiție din 15.05.2018, în baza

art. 189 alin. (3) lit. e), 85 Cod penal, la 07 ani și 6 luni

închisoare, și amendă în mărime de 1500 unități

convenționale, adică 30.000 lei.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.07.2018 - 27.02.2019,

instanța de apel: 10.04.2019 - 12.02.2020,

instanța de recurs: 03.06.2020 - 11.08.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 349 alin. (1) Cod penal 6 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, inclusiv prin decizia Curții Supreme de Justiție din

15.05.2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani și 9 luni închisoare, și amendă

în mărime de 1500 unități convenționale, adică 30.000 lei, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, din 27.02.2019.

Harcomița V., aflîndu-se în Penitenciarul nr. 11 din mun. Bălți, în celula nr. 31, instituție

unde execută pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 28.07.2017, unde în

1

baza atribuțiilor și obligațiunilor de serviciu, s-a prezentat colaboratorul penitenciarului

nominalizat Guzgan R., angajat în calitate de specialist al Serviciului Regim și

Supraveghere pentru efectuarea apelului nominal al deținuților de la postul nr. 3 a

blocului de regim nr. 3 împreună cu toți membrii grupului operativ, a început inițial să-

și expună în mod agresiv problemele și nemulțumirile personale, ulterior l-a solicitarea

colaboratorilor penitenciarului, cât și a ofițerului de serviciu Guzgan R. care sunt

persoane cu funcție de răspundere, care se afla în executarea atribuțiilor sale de serviciu,

de a se calma, și de a-și expune mai succint, și după efectuarea apelului nominal a

cerințelor personale, Harcomița V. acționând cu o intenție criminală unică, dându-și

seama de caracterul social-periculos al acțiunilor sale, consecințele ce pot fi produse și

dorind survenirea unor astfel de consecințe, intenționat, în mod conștient, urmărind

scopul sistării activității de serviciu a persoanelor cu funcție de răspundere, manifestând

o vădită lipsă de respect față de colaboratorii penitenciarului, i-a amenințat de mai multe

ori cu vătămarea integrității corporale și a sănătății, și anume a amenințat pe Guzgan R.

că-i v-a aplica lovituri cu pumnul în regiunea feței, dacă nu v-a îndeplini cerințele lui

imediat, că-i v-a tăia fața, amenințări însoțite cu cuvinte indecente, strigăte cu caracter

agresiv, amenințător către persoanele cu funcție de răspundere, acțiuni care aveau drept

scop și au dus la sistarea temporară a activității de serviciu lui Guzgan R., în interesul

personal.

Tot el, la 07.03.2018, în jurul orelor 1200 - 1300, aflîndu-se în Penitenciarul nr.11

din mun. Bălți, în celula nr. 31, instituției unde execută pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Orhei din 28.07.2017, unde în baza atribuțiilor și obligațiunilor de serviciu,

s-a prezentat colaboratorul penitenciarului nominalizat, Mihăiescu S., angajat în calitate

de specialist de OS al Serviciului Regim și Supraveghere pentru a-l escorta pe Harcomița

V. la medic, în scopul acordării primului ajutor medical, necesar ultimului, care s-a

mutilat la antebraț, împreună cu toți membrii grupului operativ, a început inițial să-și

expună în mod agresiv problemele și nemulțumirile personale, ulterior la solicitarea

colaboratorilor penitenciarului, cât și a ofițerului de serviciu Mihăiescu S. care sunt

persoane cu funcție de răspundere, care se alia în executarea atribuțiilor sale de serviciu,

de a se calma, și de a-și expune mai succint, pretențiile. Harcomița V. acționând cu o

intenție criminală unică, dându-și seama de caracterul social-periculos al acțiunilor sale,

consecințele ce pot fi produse și dorind survenirea unor astfel de consecințe, intenționat,

în mod conștient, urmărind scopul sistării activității de serviciu a persoanelor cu funcție

de răspundere, manifestând o vădită lipsă de respect față de colaboratorii

penitenciarului, refuza să meargă la medic, apoi i-a amenințat de mai multe ori, cu

vătămarea integrității corporale și a sănătății, și anume a amenințat pe Mihăiescu S. că-

i v-a aplica lovituri cu pumnul în regiunea feței, dacă nu v-a îndeplini cerințele lui

imediat, că-i v-a tăia fața, amenințări însoțite cu cuvinte indecente, strigăte cu caracter

agresiv, amenințător către persoanele cu funcție de răspundere, acțiuni care aveau drept

scop și au dus la sistarea temporară a activității de serviciu lui Mihăiescu S. în interesul

personal.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în timpul aflării

în Penitenciarul nr. 11 - Bălți, permanent avea probleme cu administrația, deoarece

colaboratorii penitenciarului permanent îl provocau, ca ulterior să fie deținut în carcer.

Colaboratorii penitenciarului intenționat nu au filmat și secvența în care îl numeau cu

2

cuvinte necenzurate. Colaboratorii penitenciarului dispun de bastoane și câtuși, precum

și de mijloace speciale.

Totodată, vina inculpatului este integral dovedită, inclusiv prin

- declarațiile părții vătămate Guzgan R., care a menționat că împreună cu alți

colaboratori ai penitenciarului efectua apelul deținuților. În celula nr. 31 Harcomița V.

era deținut de unul singur. Condamnatul l-a amenințat cu demiterea din funcție,

numindu-l cu cuvinte necenzurate, a solicitat să fie escortat la cutia poștală pentru

expedierea cererilor. I-a explicat că la moment se efectuează apelul și escortarea lui este

imposibilă. Deținutul Harcomița V. î-l numea cu cuvinte necenzurate, îl amenința cu

crearea problemelor și cu aplicarea lovituri în față;

- declarațiile părții vătămate Mihăiescu S. care a relatat că, în celulă Harcomița V.

avea un comportament agresiv. Nu se supunea cerințelor și îl numea cu cuvinte

necenzurate, cu crearea problemelor în serviciu și că îl va lovi cu cuțitul în partea gâtului.

Deținutul Harcomița V. a fost informat despre faptul că este filmat;

- declarațiile martorului Odagiu V. care a indicat că, fiind vizitată celula 31

deținutul Harcomița V. a înaintat solicitări, a început să strige cu crearea problemelor în

serviciu, a solicitat să fie escortat la cutia poștală. Guzgan R. i-a explicat că escortarea

este imposibilă deoarece dimineața toți colaboratori sunt implicați în efectuarea apelului.

Deținutul Harcomița V. se exprima cu cuvinte necenzurate în adresa lui Guzgan R., l-a

amenințat că îl v-a lovi;

- declarațiile martorului Melinte I. care a relatat, că Harcomița V. a început să

strige la Guzgan R. pe motivul că ultimul nu a dori să-l escorteze la cutia poștală și să-l

amenințe cu crearea problemelor în serviciu, că o să-l lovească în față;

- declarațiile martorului Hîncu A., că Harcomița V. se exprima în adresa

colaboratorilor penitenciarului Guzgan R. și Mihăiescu S. cu cuvinte necenzurate,

zicând că le v-a tăia fața;

- declarațiile martorului Noroc A. că, Harcomița V. se adresa în privința lui

Guzgan R. cu cuvinte necenzurate și î-1 amenința verbal că îi v-a lovi pe față.

Din înregistrarea video vizualizată în ședința de judecată se atestă

comportamentul agresiv al inculpatului Harcomița V. față de colaboratorii

penitenciarului.

Latura obiectivă a infracțiunii incriminate lui Harcomița V. se realizează prin

amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.

În atare împrejurări, atât expunerile injurioase și amenințătoare cu răfuiala

formulate de către inculpat la adresa părților vătămate, cât și comportamentul agresiv

manifestat față de părțile vătămate Guzgan R. și Mihăiescu S., prin nesubordonare și

neconformare cerințelor legale, a colaboratorilor penitenciarului nu numai, că au

intimidat pe părțile vătămate cu numirea de cuvinte jignitoare, ci cu adevărat i-au stârnit

frică pentru integritatea sa, ținând cont de persoana inculpatului ce nu este la prima

abatere de legea penală, activitatea lui criminală, precum și comportamentul de care a

dat dovadă pe întreaga perioadă a executării pedepsei penale fiind caracterizat de

administrația penitenciarului ca o persoană cu comportament agresiv care permanent

încalcă regimul de detenție.

3

Ori, aplicarea față de inculpat a sancțiunii disciplinare, nu constituie impediment

pentru atragerea lui la răspunderea penală pe art. 349 alin. (1) Cod penal, ori, aplicarea

sancțiunii disciplinare nu exclude răspunderea penală.

Astfel, vina inculpatului este dovedită prin probele administrate și acțiunile lui

urmează a fi calificate în baza art. 349 alin. (1) Cod penal - amenințarea cu moartea, cu

vătămarea integrității corporale sau a sănătății, fie cu nimicirea bunurilor persoanei cu

funcție de răspundere, rudelor ei apropiate, în scopul sistării activității ei de serviciu

ori schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință sau al altei persoane,

precum și aceeași amenințare împotriva persoanei care își îndeplinește datoria

obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la

prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

Apelantul a indicat că, a fost condamnat ilegal în baza art. 349 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită o pedeapsă inechitabilă, în pofida faptului că a fost sancționat

disciplinar de către administrația penitenciarului.

3.1. A declarat apel și avocata Diana Sanduleac, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motivul lipsei

componenței de infracțiune în faptele acestuia.

Apelanta a invocat că, din înregistrarea video se vede că, din motive de indignare

asupra comportamentului colaboratorilor Penitenciarului nr. 11 - Bălți, față de

doleanțele condamnaților, Harcomița V. a avut cu ultimii niște discuții mai aprinse cu

folosirea unor expresii necenzurate.

În conformitate cu art. 14 alin. (2) Cod penal „Nu constituie infracțiune acțiunea

sau inacțiunea deși formal conține semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod, dar

fiind lipsită de importantă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni”.

Mai mult, pentru comportamentul său incorect Harcomița V. a fost pedepsit

disciplinar de 6 ori, fapt demonstrat prin actele anexate la materialele dosarului.

Prin faptul că Harcomița V. a fost pedepsit de două ori pentru una și aceeași faptă

a fost încălcat principiul de a nu fi judecat și pedepsit de mai multe ori pentru una și

aceeași faptă, situație care duce la încălcarea prevederilor art. 22 Cod de procedură

penală.

Din înregistrările video, se vede destul de clar că de fapt, Harcomița V. pur și

simplu vorbea, cu voce ridicată cu cuvinte necenzurate, așa numitele amenințări nu

puteau fi realizate din simplul motiv că ultimul era în cătușe și era înconjurat de minim

cinci colaboratori ai penitenciarului, în asemenea situație cum putem vorbi de

perceperea amenințărilor ca reale și directe odată ce Harcomița V. fizic nu putea să facă

nimic și chiar nici nu încerca lucrul dat, fapt care se vede destul de bine pe înregistrările

video, la fel se vede că părțile vătămate nu luau în serios cele spuse de Harcomița V.,

nemaivorbind de careva perceperi reale a amenințărilor.

2020, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în baza art.101 Cod de procedură penală a

dat probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

4

Astfel, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(1) Cod penal este dovedită pe deplin de următoarele probe: - plângerea depusă de cet.

Guzgan R. din 12.03.2018. Conform conținutului plângerii, Guzgan R. solicită organele

de poliție de a trage la răspundere pe Harcomița V. pentru faptul că ultimul l-a amenințat

cu răfuială fizică. (f.d.5, vol. I); - plângerea depusă de cet. Mihaescu S. din 07.03.2018.

(f.d. 13, vol. I); - fișa postului (f.d. 21, vol. I); - proces-verbal de audiere a părții vătămate

Guzgan R. din 23.03.2018 (f.d. 27, vol. I); - fișa postului (f.d. 29, vol. I); - proces-verbal

de audiere a părții vătămate Mihăescu S. din 23.03.2018 (f.d. 34, vol. I); - fișa postului

(f.d. 36, vol. I); - proces-verbal de audiere a martorului Noroc A. din 23.03.2018 (f.d.

34, vol. I); - fișa postului (f.d. 40, vol. I); - proces-verbal de audiere a martorului Hîncu

A. din 23.03.2018 (f.d. 42, vol. I); - fișa postului (f.d. 44, vol. I); - proces-verbal de

audiere a martorului Odajiu V. din 23.03.2018 (f.d. 47, vol. I); - fișa postului (f.d. 49,

vol. I); - proces-verbal de audiere a martorului Melinte I. din 23.03.2018 (f.d. 52, vol.

I).

Prin prisma probelor menționate, starea de fapt probată în faza de urmărire penală,

incriminată lui Harcomița V. conform ordonanței din 13.12.2018 în temeiul art. 349 alin.

(1) Cod penal, s-a confirmat în totalitate.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, de rând cu comportamentul obraznic

al acestuia în ședința instanței de apel, care a impus înlăturarea inculpatului din ședință,

denotă că inculpatul refuză de a mărturisi împotriva sa, în cele din urmă acesta fiind

un drept al inculpatului.

Altminteri, conținutul probelor administrate în prezenta cauză, dovedesc în mod

cert că infracțiunea a fost comisă de Harcomița V. La depunerea declarațiilor de către

părțile vătămate Guzgan Ș. și Mihaescu S. la etapa urmăririi penale, acestea au declarat

că din partea inculpatului au parvenit, în mod repetat, amenințări cu vătămarea

integrității corporale și a sănătății.

Stabilirea în privința lui Harcomița V. a pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 6 luni este o concluzie justă, ținând seama că acesta nu este la prima abatere

de la legea penală, anterior fiindu-i aplicată pedeapsa penală de aceeași categorie.

sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri,

prin care inculpatul să fie achitat.

Recurenta a invocat că, instanța de apel, urma să țină cont de egalitatea părților în

proces și era obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și a probelor

prezentate în egală măsură, ca ulterior să dea o apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Declarațiile părților vătămate și a inculpatului sunt total contradictorii și nu s-a stabilit

credibilitatea.

Cercetarea circumstanțelor nu a fost completă și obiectivă, dar tendențioasă.

Astfel, nu au fost acumulate probe pertinente și concludente din care ar rezulta cu

certitudine că inculpatul Harcomița V. este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 349 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel în decizia sa admite erori, astfel chiar de la început scrie: ”Prin

sentința judecătoriei Bălți din 27.02.2019, Harcomița Veaceslav Grigore a fost

recunoscut vinovat in săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1) Cod penal și

în baza acestei Legi i-a fost aplicata pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de

6 ani.” Pe când în sentință este indicat termenul de 6 luni.

5

Din înregistrarea video este vizibil că inculpatul s-a indignat, din cauza

comportamentului provocator al colaboratorilor Penitenciarului nr. 11 - Bălți. Inculpatul

pentru comportamentul său incorect a fost pedepsit disciplinar de mai multe ori, fapte

demonstrate prin anexarea materialelor la dosar.

Art. 22 Cod de procedură penală prevede expres dreptul de a nu fi urmărit, judecat

sau pedepsit de mai multe ori.

Instanța de apel nu a atestat examinarea multilaterală a cauzei penale în privința

inculpatului Harcomița V., nu a cercetat obiectiv probele administrate pe caz și nu a

apreciat corect și la justa valoare a împrejurărilor de fapt și de drept, care în rezultat au

dus la emiterea pe caz a unei soluții ilegale și neîntemeiate.

La 02.12.2019, inculpatul Harcomița V. a depus, prin intermediul cancelariei

Curții de Apel Bălti, o cerere potrivit căreia solicita reducerea termenului de pedeapsa

potrivit modului stabilit de art. 385, art. 4732 - 4734 Cod de procedura penala. Temeinicia

cererii depuse a argumentat-o pe faptul ca, din momentul reținerii sale la 07.02.2008

până în prezent, a fost deținut o perioada de 4288 zile în condiții care afectează drepturile

condamnatului garantate de art. 3 CoEDO, din acest considerent a solicitat să-i fie redusă

pedeapsa pentru perioada în care s-a aflat în arest preventiv, calculându-se reducerea a

2 zile pentru o zi de arest în condiții precare. Astfel, instanța de apel s-a eschivat

nemotivat de soluționarea cererii respective.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea deciziei

instanței de apel și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat, din motivul că în

acțiunile lui nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Recurentul a invocat că, de către acuzare nu au fost prezentate probe care ar

demonstra faptul că în acțiunile lui ar fi fost careva elemente constitutive ale infracțiunii

încriminate. Practic întreg probatoriul acuzării se bazează doar pe declarațiile părților

vătămate, fiind destul de dubioase.

Mai mult, în calitate de inculpat, a fost înlăturat din sala de ședință, astfel practic

s-a examinat în lipsa inculpatului, fapt ce se invocă în recurs și prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 4) Cod de procedură penală.

Ca probe s-a apreciat doar declarațiile presupuselor părți vătămate, care de fapt

sunt angajații instituției penitenciare (subiecți speciali). Prin analogie urmează de

remarcat prevederile art. 101 alin. (5) Cod de procedură penală.

Colaboratorii Penitenciarului nr. 11 - Bălți erau dotați cu camere de monitorizare

video portabile. Aceste mijloace tehnice au menirea de a înregistra și a combate orice

încălcare din partea deținuților. Astfel, urmează de apreciat critic, că anume în momentul

în care se pretinde că inculpatul nu s-a supus cerințelor legale, nu s-a înregistrat. De fapt

asta și deduce la concluzia că imaginele respective au fost intenționat distruse, iar ca

consecință inculpatul în calitate deținut și recurent este pus într-o situație defavorabilă.

Învinuirea înaintată lui Harcomița V. în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, este una

incorectă, incompletă, adică este una dubioasă.

Prin înlăturarea din ședință a inculpatului, instanța de apel nu a asigurat

desfășurarea unui proces echitabil în cauza dată, hotărârea fiind adoptată contrar

prevederilor art. 6§1 CoEDO.

6

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8),

10), 12) Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care

instanța a respins alte probe.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de

fond (pct. 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

indicate în ordonanța de modificare a învinuirii din 13.12.2018, depășind și limitele

învinuirii formulate inculpatului.

Ori, asemenea împrejurări ca cele constatate în descriptiv, că: „latura obiectivă a

infracțiunii incriminate lui Harcomița V. se realizează prin amenințarea cu omor ori

cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul

realizării acestei amenințări..., vina inculpatului este dovedită prin probele

administrate și acțiunile lui urmează a fi calificate în baza art. 349 alin. (1) Cod penal

- amenințarea cu moartea, cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății, fie cu

nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere, rudelor ei apropiate, în

scopul sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui

care amenință sau al altei persoane, precum și aceeași amenințare împotriva persoanei

care își îndeplinește datoria obștească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu

participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei

fapte antisociale”, nu se regăsesc în ordonanța din 13.12.2018;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

7

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

invocate în ordonanța de modificare a învinuirii din 13.12.2018, și nu a indicat motivele

pentru care a respins probele și versiunile apărării, inclusiv cele invocate în fața instanței

și repetate în apeluri și recursurile ordinare declarate (pct. 2., 3., 3.1., 5., 5.1. din decizie).

Totodată, este confuză și neargumentată fondarea sentinței și pe prevederile art.

364/1 Cod de procedură penală (pct. 9. a sentinței).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, Potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței

de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a

fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe care urmează să le

soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare

la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și

nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele în fapt și în drept invocate în

ordonanța de modificare a învinuirii din 13.12.2018, neindicând motivele pentru care a

respins versiunile și probele apărării, în special a celor invocate în apeluri și repetate în

recursurile ordinare (pct. 3. - 5.1. din decizie);

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței

de apel și neconsemnate în procesul-verbal, lipsind cu desăvârșire o asemenea activitate

a instanței în respectivul act procesual, cum ar fi cele de la f.d. 5, 13, 21, 27, 29, 34, 36,

40, 42, 44, 47, 49 și 52 vol. I.

8

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată și a descriptivului

deciziei contestate, instanța de apel nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță;

d) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile apărării și repetate în

recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1, 5., 5.1. din decizie,

cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. - 5.1. din decizie);

e) potrivit procesului - verbal al ședinței de judecată: „președintele ședinței

anunță că pentru încălcarea ordinii în ședința de judecată inculpatul se înlătură din

sala de ședință”. Ori, instanța de apel a înlăturat din sala de ședință inculpatul, însă,

pe lângă faptul că este nemotivată sub nicio formă faptică și juridică, o asemenea măsură

nici nu este prevăzută de Codul de procedură penală.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de avocata Maria Corolevschi și de

inculpatul Harcomița Veaceslav XXXXX, casează total decizia Colegiul penal al Curții

de Apel Bălți din 12 februarie 2020 și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 03 septembrie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

9