1ra-1485/2020 — Art. 236 alin. 1, 361 alin. 2 lit. b, 217 alin. 3 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 03 aprilie 2019, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rojca Grigori a fost condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal la 3 ani și 5 luni închisoare, art. 361 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare și art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal la 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora pe un termen de 3 ani. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, 1 penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora pe un termen de 3 ani. În conformitate cu art. 901 Cod penal, s-a dispus că prima parte a pedepsei - 1 an și 10 luni urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis, începând din 03.04.2019, cu includerea perioadei arestării preventive de la 07.11.2018 până la 03.04.2019, iar restul pedepsei se suspendă condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani. De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 5880 lei și suma de 10.554,73 lei care constă din suma de 230 euro, care conform ratelor oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de 28.03.2018 constituia 4706,39 lei și suma de 285,36 euro care conform ratelor oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de 15.03.2018 constituia 5848,34 lei. 1.1. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 05 aprilie 2019, a fost corectată eroare admisă în sentința din 03 aprilie 2019, prin indicarea că cheltuielile judiciare în sumă de 10.554,73 lei care constă din suma de 230 euro, care conform ratelor oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de 28.03.2018 constituia 4706,39 lei și suma de 285,36 euro care conform ratelor oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de 15.03.2018 constituia 5848,34 lei - trec în contul statului. Instanța, din oficiu, a considerat necesar de a corecta eroarea evidentă din sentința pronunțată la 03.04.2019, în cadrul căreia s-a omis că cheltuielile judiciare în sumă de 10.554,73 lei trec în contul statului.

Instanța de fond a constatat că la 29 martie 2018, inculpatul Rojca G., aflându-se în mun. Chișinău, la stația de transport public amplasată la intersecția XXXXXX și XXXXXX, din direcția de deplasare Centru, urmărind scopul punerii în circulație a semnelor bănești emise de organul autorizat al unei uniuni monetare de stat străine, false, utilizate pentru efectuarea plăților, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, i-a transmis lui Coteț L., contra echivalentului a 40% euro veritabili din valoarea nominală a bancnotelor false, o bancnotă falsificată cu valoarea nominală de 200 euro cu seria și numărul „S 02115889250”, anul emisiei 2002 care, conform raportului de expertiză 34/12/1-R-1166 din 29.03.2018, este realizată din hârtie normală, fără fibre de poliester incolore încorporate în masa suportului, cifra bancnotei, elementele de design major (fereastra) de pe aversul bancnotei, imaginile reversului, seria sunt executate cu folosirea formelor de tipar de tip plan-ofset, numărul bancnotei-tipar înalt, nu la întreprinderea specializată în confecționarea banilor și a hârtiilor de valoare (folosirea formelor de tipar poligrafice). Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, ca punerea în circulație a semnelor bănești emise de organul autorizat al unei uniuni monetare de state străine, false, utilizate pentru efectuarea plăților. Tot el, la 15 martie 2018, acționând de comun acord și împreună cu alte persoane neidentificate la moment de către organul de urmărire penală, având intenția 2 falsificării, deținerii și vânzării documentelor oficiale, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestor, urmărind un interes material, aflându-se în mun. Chișinău, în apropierea magazinului „Hand in Hand” din XXXXXX 35, a primit de la cet. Coteț L. două fotografii pe suport material de hârtie și 285,36 euro, care, conform ratelor oficiale de schimb al Băncii Naționale a Republicii Moldova pentru data de 15.03.2018 constituiau 5848,34 lei, pentru confecționarea unei cărți de identitate românești false pe numele lui Corcodel Vasile. În continuarea acțiunilor sale infracționale, la 21 martie 2018, în apropiere de magazinul „Linella” din XXXXXX XXX, mun. XXXXX, Rojca G., i-a transmis lui Coteț L. cartea de identitate românească cu seria RR nr. 936138, pe numele Corcodel V. cu codul numeric personal 1800530410084, care, conform raportului de expertiză 34/12/1-R-1170 din 30.03.2018, este confecționată din folie de plastic, cu ajutorul tehnicii de multiplicare cu imprimantă InkJet color, nu la întreprindere poligrafică specializată în confecționarea blanchetelor de documente și nu corespunde blanchetelor tip eliberate de autoritățile României, iar elementele de protecție nu corespund cu elementele de protecție a blanchetelor tip eliberate de autoritățile României. Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca confecționarea, deținerea, vânzarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de mai multe persoane. Tot el, acționând contrar prevederilor Legii nr. 382 - XIV din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor și Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit și cantităților acestora, ilegal, în scop de consum personal, a păstrat produse stupefiante, în următoarele circumstanțe: Rojca G., în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală și într-o perioadă nedeterminată de timp, în scopul consumului personal, a intrat în posesia produselor stupefiante care nu sunt utilizate în scopuri medicale pe care le-a păstrat ilegal până la 07 noiembrie 2018, când au fost depistate și ridicate în rezultatul percheziției la domiciliul acestuia din XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, ÎP „Cooperator” și care, conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5421 din 10.12.2018, reprezintă substanță stupefiantă marihuană, cu masă totală de 33,697 gr., iar depunerile de substanță cafenie de pe suprafața fragmentului de butelie polimerică, inscripționată „Letto”, narghilelei și fragmentului de folie de staniol, ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă substanța stupefiantă - rășină de cannabis, masa totală a substanțe stupefiante - rășină de cannabis constituie 0,375 gr., care sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, reprezintă cantități mari, iar conform Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse controlului, aceste substanțe nu sunt utilizate în scopuri medicale. 3 Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și a solicitat examinarea cauzei în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. Dat fiind că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, ca punerea în circulație a semnelor bănești emise de organul autorizat al unei uniuni monetare de state străine, false, utilizate pentru efectuarea plăților, art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca confecționarea, deținerea, vânzarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de mai multe persoane și art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, că inculpatul a săvârșit două infracțiuni mai puțin grave și una gravă, că a solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală și beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu închisoarea, fiind stabilite noi limite ale pedepsei pentru infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal de la 3 luni la 2 ani și 8 luni, art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal de la 3 luni la 3 ani și 4 luni, iar pentru art. 236 alin. (1) Cod penal de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni, că au fost stabilite circumstanțe atenuante – recunoașterea vinei și căința sinceră, cea agravantă fiind - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată, precum și de persoana acestuia care, deși a fost anterior judecat, și-a continuat activitatea, de comportamentul acestuia în cadrul examinării cauzei, concluzionând că reeducarea și corectarea lui nu este posibilă fără izolare de societate. Totodată, instanța a statuat că potrivit art. 901 Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. Astfel, interpretarea juridică a prevederilor art. 901 Cod penal care constituie sediul instituției condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei, în raport cu circumstanțele exclusiv atenuante ale cauzei și persoana inculpatului, care este satisfăcătoare, constituie temei legal pentru aplicarea acestora, fiind oportună stabilirea față de acesta a pedepsei definitive în condițiile aplicării prevederilor art. 901 Cod penal, o parte a pedepsei urmând a fi executată real, iar restul urmând a fi suspendată condiționat.

Procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Principal, Adrian Scutaru, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal la 5 4 ani închisoare, art. 361 alin. (2) Cod penal la 3 ani închisoare și art. 217 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora pe un termen de 5 ani, iar cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 7 ani și 10 luni închisoare, cu privarea de dreptul de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora pe un termen de 5 ani. Apelantul a invocat că inculpatul, deși a recunoscut vina, anterior a fost judecat, nu este caracterizat pozitiv, nu este angajat în câmpul muncii și se află la evidența medicului narcolog. Ori, prin soluționarea cauzei penale, urma să se producă efectul scontat și anume, evidențierea faptului că organele de drept, opinia publică, nu tolerează comiterea infracțiunilor economice, împotriva conviețuirii sociale, contra autorităților publice și a securității de stat, cu atât mai mult, în situația în care acestea sunt comise cumulativ de către o persoană. Deci, pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul, nefiind în acest fel restabilită echitatea socială, fapt ce nu va genera corectarea condamnatului, după cum prescrie art. 61 Cod penal. Prin urmare, sentința instanței de fond urmează a fi casată parțial și pronunțată o nouă hotărâre prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoarea, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019, apelul a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave și mai puțin grave, cu intenție, anterior a fost condamnat. Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Fiind efectuată o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, reieșind din comportamentul lui în viața socială, înainte și după săvârșirea infracțiunilor, se atestă în coraport cu faptele comise și urmările prejudiciabile, că corijarea și reeducarea lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse de 3 ani 5 luni închisoare în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, 6 luni închisoare - în baza art. 361 alin. (2) Cod penal și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa 5 funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora pe un termen de 3 ani - în baza art. 217 alin. (3) Cod penal. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Deci, fiind stabilit că inculpatul a comis trei infracțiuni, cu intenție, instanța de fond i-a stabilit legal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora pe un termen de 3 ani. Potrivit art. 901 Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. Ori, se atestă că inculpatul întrunește condițiile de aplicare a art. 901 Cod penal, având în vedere că a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, iar instanța de apel nu a stabilit careva restricții, fapt ce denotă că prima instanța legal a dispus executarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 10 luni în penitenciar de tip semiînchis, totodată, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării restului pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Astfel, este neîntemeiată solicitarea acuzării privind aplicarea pedepsei inculpatului fără suspendarea executării pedepsei, or, inculpatul a recunoscut vinovăția și a manifestat căința sinceră față de cele întâmplate, ce denotă că merită o șansă, prin aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal. Mai mult, în jurisprudența CtEDO se invocă abandonarea progresivă a abordării pedepsei ca sursă de satisfacție echitabilă și abordarea pedepsei ca mijloc de stabilire a unui echilibru între infractor și interesul public. În Rezoluția Consiliului Europei nr. 65/1 și în Recomandarea Consiliului Europei nr. (99)/22 s-a invocat principiul proporționalității, textele invocate consacrând ideea potrivit căreia sancțiunea cu închisoarea constituie ultimul resort din punct de vedere al corecției penale. 6

Procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că inculpatul a săvârșit cu intenție două infracțiuni mai puțin grave și una gravă. Mai mult, activitatea prejudiciabilă care a constituit obiectul condamnării inculpatului a succedat unei alte condamnări în anul 2006 pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, contra patrimoniului prevăzute la art. 195 alin. (1) Cod penal. Deși inculpatul a executat pedeapsa închisorii în baza condamnării anterioare, concluzii necesare în vederea corectării sale nu și-a făcut și a săvârșit alte două infracțiuni, dintre care două în scopul obținerii unor foloase materiale nejustificate, inclusiv cea prevăzută la art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal. Deci, inculpatul nu întâmplător, a optat pentru săvârșirea infracțiunilor cu scop de cupiditate, în special punerea în circulație a banilor falși prevăzută la art. 236 alin. (1) Cod penal, or, după executarea pedepsei stabilite prin sentința anterioară nu s-a angajat în câmpul muncii și nu s-a ocupat de întreținerea membrilor familiei sale prin metode legale. Astfel, în lipsa unor venituri legale, inculpatul și-a întreținut familia până la reținerea în cadrul acestei cauze penale, urmare a obținerii unor venituri neclare. O atare atitudine a inculpatului față de normele de conviețuire în societatea modernă nu urma a fi tolerată de instanțele de fond și apel, or, asigurarea securității circulației banilor și a titlurilor de valoare a devenit o problemă stringentă ce interesează întreaga comunitate internațională și, pe lângă faptul că subminează securitatea monetară a țării, afectează colateral drepturile și interesele unor terți care eventual intră involuntar în posesia banilor falși urmare a activității prejudiciabile. Totodată, în privința inculpatului nu au fost stabilite circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a unei părți din pedeapsa închisorii, iar personalitatea acestuia nu prezintă garanțiile unei bune conduite, ce ar permite instanței de apel de a da dovadă de clemență în privința lui. Ori, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat circumstanțele cauzei considerate atenuante și în coroborare cu care date despre persoana inculpatului servesc temei pentru aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal. Eroarea indicată supra nu ar fi fost admisă de către instanța de apel, iar instanța de fond nici măcar nu a argumentat necesitatea aplicării art. 901 Cod penal, în cazul în care ar fi fost valorificate efectiv explicațiile din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale potrivit cărora în cazul în care instanța de judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică. În același timp, instanța de apel, aplicând în privința inculpatul beneficiile prevăzute de art. 901 Cod penal a ordonat suspendarea parțială a executării celei de-a doua parte din pedeapsă în mărime de 1 an 10 luni închisoare, stabilindu-i neîntemeiat o perioadă de probațiune de 2 ani. 7 În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (1) Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă o persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Totodată, potrivit art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge 8 la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. Ori, instanțele de fond și de apel just au reținut asemenea împrejurări, fiind stabilit că inculpatul întrunește condițiile de aplicare a art. 901 Cod penal, având în vedere că a recunoscut vina și a manifestat căința sinceră față de cele întâmplate, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, întemeiat concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 2., 4. din decizie). Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din decizie). Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Totodată, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel. Astfel, argumentele specificate în recursul ordinar că: „Mai mult, activitatea prejudiciabilă care a constituit obiectul condamnării inculpatului a succedat unei alte condamnări în anul 2006 pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, contra patrimoniului prevăzute la art. 9 195 alin. (1) Cod penal. Or, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat circumstanțele cauzei considerate atenuante și în coroborare cu care date despre persoana inculpatului servesc temei pentru aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal. Eroarea indicată supra nu ar fi fost admisă de către instanța de apel, iar instanța de fond nici măcar nu a argumentat necesitatea aplicării art. 901 Cod penal, în cazul în care ar fi fost valorificate efectiv explicațiile din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale potrivit cărora în cazul în care instanța de judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică. În același timp, instanța de apel, aplicând în privința inculpatul beneficiile prevăzute de art. 901 Cod penal a ordonat suspendarea parțială a executării celei de-a doua parte din pedeapsă în mărime de 1 an 10 luni închisoare, stabilindu-i neîntemeiat o perioadă de probațiune de 2 ani” nu au fost invocate și în apel, deci nu au niciun suport legal (pct. 3.- 5. din decizie). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i s-a aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat (pct. 5. din decizie). Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar al acuzatorului urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul delegat în Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 03 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2019, în privința inculpatului Rojca Grigori XXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 21 august 2020. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 10