1ra-1485/2020 — art. 236 alin. 1, 361 alin. 2 lit. b, 217 alin. 3 lit. c CP

1ra-1485/2020 — art. 236 alin. 1, 361 alin. 2 lit. b, 217 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1485/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul delegat în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Oleg Popov, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din

03 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2019, în privința inculpatului

Rojca Grigori XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 24.01.2019 – 03.04.2019,

instanța de apel: 18.07.2019 – 16.10.2020,

instanța de recurs: 01.06.2020 – 29.07.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rojca

Grigori a fost condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal la 3 ani și 5 luni

închisoare, art. 361 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare și art. 217 alin. (3) lit. c)

Cod penal la 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de dreptul de a ocupa funcții în

instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de

învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în

locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a

minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata

apropiere a acestora pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice

activitate pe teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială,

1

penitenciarelor, unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare

a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale

sau sportive ori în imediata apropiere a acestora pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu art. 901 Cod penal, s-a dispus că prima parte a pedepsei - 1

an și 10 luni urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis, începând din

03.04.2019, cu includerea perioadei arestării preventive de la 07.11.2018 până la

03.04.2019, iar restul pedepsei se suspendă condiționat pe o perioadă de probațiune

de 2 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 5880 lei și suma de 10.554,73 lei care constă din suma de 230 euro, care conform

ratelor oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de

28.03.2018 constituia 4706,39 lei și suma de 285,36 euro care conform ratelor

oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de

15.03.2018 constituia 5848,34 lei.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 05 aprilie 2019, a fost corectată

eroare admisă în sentința din 03 aprilie 2019, prin indicarea că cheltuielile judiciare

în sumă de 10.554,73 lei care constă din suma de 230 euro, care conform ratelor

oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de

28.03.2018 constituia 4706,39 lei și suma de 285,36 euro care conform ratelor

oficiale de schimb ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, pentru data de

15.03.2018 constituia 5848,34 lei - trec în contul statului.

Instanța, din oficiu, a considerat necesar de a corecta eroarea evidentă din

sentința pronunțată la 03.04.2019, în cadrul căreia s-a omis că cheltuielile judiciare în

sumă de 10.554,73 lei trec în contul statului.

aflându-se în mun. Chișinău, la stația de transport public amplasată la intersecția

XXXXXX și XXXXXX, din direcția de deplasare Centru, urmărind scopul punerii în

circulație a semnelor bănești emise de organul autorizat al unei uniuni monetare de

stat străine, false, utilizate pentru efectuarea plăților, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în

mod conștient survenirea acestora, i-a transmis lui Coteț L., contra echivalentului a

40% euro veritabili din valoarea nominală a bancnotelor false, o bancnotă falsificată

cu valoarea nominală de 200 euro cu seria și numărul „S 02115889250”, anul emisiei

2002 care, conform raportului de expertiză 34/12/1-R-1166 din 29.03.2018, este

realizată din hârtie normală, fără fibre de poliester incolore încorporate în masa

suportului, cifra bancnotei, elementele de design major (fereastra) de pe aversul

bancnotei, imaginile reversului, seria sunt executate cu folosirea formelor de tipar de

tip plan-ofset, numărul bancnotei-tipar înalt, nu la întreprinderea specializată în

confecționarea banilor și a hârtiilor de valoare (folosirea formelor de tipar

poligrafice).

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, ca

punerea în circulație a semnelor bănești emise de organul autorizat al unei uniuni

monetare de state străine, false, utilizate pentru efectuarea plăților.

Tot el, la 15 martie 2018, acționând de comun acord și împreună cu alte

persoane neidentificate la moment de către organul de urmărire penală, având intenția

2

falsificării, deținerii și vânzării documentelor oficiale, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea

acestor, urmărind un interes material, aflându-se în mun. Chișinău, în apropierea

magazinului „Hand in Hand” din XXXXXX 35, a primit de la cet. Coteț L. două

fotografii pe suport material de hârtie și 285,36 euro, care, conform ratelor oficiale de

schimb al Băncii Naționale a Republicii Moldova pentru data de 15.03.2018

constituiau 5848,34 lei, pentru confecționarea unei cărți de identitate românești false

pe numele lui Corcodel Vasile. În continuarea acțiunilor sale infracționale, la 21

martie 2018, în apropiere de magazinul „Linella” din XXXXXX XXX, mun.

XXXXX, Rojca G., i-a transmis lui Coteț L. cartea de identitate românească cu seria

RR nr. 936138, pe numele Corcodel V. cu codul numeric personal 1800530410084,

care, conform raportului de expertiză 34/12/1-R-1170 din 30.03.2018, este

confecționată din folie de plastic, cu ajutorul tehnicii de multiplicare cu imprimantă

InkJet color, nu la întreprindere poligrafică specializată în confecționarea

blanchetelor de documente și nu corespunde blanchetelor tip eliberate de autoritățile

României, iar elementele de protecție nu corespund cu elementele de protecție a

blanchetelor tip eliberate de autoritățile României.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca

confecționarea, deținerea, vânzarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de mai multe persoane.

Tot el, acționând contrar prevederilor Legii nr. 382 - XIV din 06.05.1999 cu

privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor și Hotărârii

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea Listei substanțelor stupefiante,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit și

cantităților acestora, ilegal, în scop de consum personal, a păstrat produse stupefiante,

în următoarele circumstanțe:

Rojca G., în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală și într-o

perioadă nedeterminată de timp, în scopul consumului personal, a intrat în posesia

produselor stupefiante care nu sunt utilizate în scopuri medicale pe care le-a păstrat

ilegal până la 07 noiembrie 2018, când au fost depistate și ridicate în rezultatul

percheziției la domiciliul acestuia din XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX, ÎP

„Cooperator” și care, conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5421

din 10.12.2018, reprezintă substanță stupefiantă marihuană, cu masă totală de 33,697

gr., iar depunerile de substanță cafenie de pe suprafața fragmentului de butelie

polimerică, inscripționată „Letto”, narghilelei și fragmentului de folie de staniol,

ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă substanța stupefiantă - rășină de cannabis,

masa totală a substanțe stupefiante - rășină de cannabis constituie 0,375 gr., care sunt

reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind aprobarea Listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, reprezintă cantități mari, iar

conform Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora

supuse controlului, aceste substanțe nu sunt utilizate în scopuri medicale.

3

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca

păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare, acțiuni săvârșite cu

utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut integral vina și a solicitat

examinarea cauzei în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Dat fiind că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a

încadrat acțiunile în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, ca punerea în circulație a

semnelor bănești emise de organul autorizat al unei uniuni monetare de state străine,

false, utilizate pentru efectuarea plăților, art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca

confecționarea, deținerea, vânzarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de mai multe persoane și art. 217 alin. (3)

lit. c) Cod penal, ca păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de înstrăinare,

acțiuni săvârșite cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este

interzisă.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit două infracțiuni mai puțin grave și una gravă, că a

solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală și beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu închisoarea, fiind stabilite noi

limite ale pedepsei pentru infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal

de la 3 luni la 2 ani și 8 luni, art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal de la 3 luni la 3 ani și

4 luni, iar pentru art. 236 alin. (1) Cod penal de la 3 ani și 4 luni la 6 ani și 8 luni, că

au fost stabilite circumstanțe atenuante – recunoașterea vinei și căința sinceră, cea

agravantă fiind - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată, precum și de persoana acestuia care, deși a fost anterior judecat, și-a

continuat activitatea, de comportamentul acestuia în cadrul examinării cauzei,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui nu este posibilă fără izolare de

societate.

Totodată, instanța a statuat că potrivit art. 901 Cod penal, în cazul în care instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului,

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu

închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei

în închisoare și perioada de probațiune precum și motivele condamnării cu

suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în

penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

Astfel, interpretarea juridică a prevederilor art. 901 Cod penal care constituie

sediul instituției condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei, în raport

cu circumstanțele exclusiv atenuante ale cauzei și persoana inculpatului, care este

satisfăcătoare, constituie temei legal pentru aplicarea acestora, fiind oportună

stabilirea față de acesta a pedepsei definitive în condițiile aplicării prevederilor art.

901 Cod penal, o parte a pedepsei urmând a fi executată real, iar restul urmând a fi

suspendată condiționat.

Scutaru, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal la 5

4

ani închisoare, art. 361 alin. (2) Cod penal la 3 ani închisoare și art. 217 alin. (3) Cod

penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de dreptul de a ocupa funcții în

instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de

învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în

locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a

minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata

apropiere a acestora pe un termen de 5 ani, iar cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal,

a-i stabili pedeapsă definitivă de 7 ani și 10 luni închisoare, cu privarea de dreptul de

dreptul de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe

teritoriul instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor,

unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de

educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori

în imediata apropiere a acestora pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că inculpatul, deși a recunoscut vina, anterior a fost judecat,

nu este caracterizat pozitiv, nu este angajat în câmpul muncii și se află la evidența

medicului narcolog.

Ori, prin soluționarea cauzei penale, urma să se producă efectul scontat și

anume, evidențierea faptului că organele de drept, opinia publică, nu tolerează

comiterea infracțiunilor economice, împotriva conviețuirii sociale, contra autorităților

publice și a securității de stat, cu atât mai mult, în situația în care acestea sunt comise

cumulativ de către o persoană.

Deci, pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul, nefiind în acest fel restabilită

echitatea socială, fapt ce nu va genera corectarea condamnatului, după cum prescrie

art. 61 Cod penal.

Prin urmare, sentința instanței de fond urmează a fi casată parțial și pronunțată o

nouă hotărâre prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoarea, fără

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, ținând cont de

faptul că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave și mai puțin grave, cu intenție, anterior

a fost condamnat.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Fiind efectuată o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, reieșind din comportamentul lui în viața socială, înainte și după

săvârșirea infracțiunilor, se atestă în coraport cu faptele comise și urmările

prejudiciabile, că corijarea și reeducarea lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse de

3 ani 5 luni închisoare în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, 6 luni închisoare - în baza

art. 361 alin. (2) Cod penal și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

5

funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul instituțiilor de

învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităților militare, în

locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a

minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata

apropiere a acestora pe un termen de 3 ani - în baza art. 217 alin. (3) Cod penal.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, dacă o persoană este declarată vinovată de

săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna

din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte,

stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau

parțial, al pedepselor aplicate.

Deci, fiind stabilit că inculpatul a comis trei infracțiuni, cu intenție, instanța de

fond i-a stabilit legal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, pedeapsa de 3 ani și 8

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în instituțiile statului și de a exercita orice activitate pe teritoriul

instituțiilor de învățământ, instituțiilor de reabilitare socială, penitenciarelor,

unităților militare, în locurile de agrement, în locurile de desfășurare a acțiunilor de

educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori

în imediata apropiere a acestora pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 901 Cod penal, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta

poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de

probațiune, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării

pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se

suspendă.

Ori, se atestă că inculpatul întrunește condițiile de aplicare a art. 901 Cod penal,

având în vedere că a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei în baza art. 3641

Cod de procedură penală, iar instanța de apel nu a stabilit careva restricții, fapt ce

denotă că prima instanța legal a dispus executarea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 1 an și 10 luni în penitenciar de tip semiînchis, totodată, fiind

dispusă suspendarea condiționată a executării restului pedepsei de 1 an și 10 luni

închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Astfel, este neîntemeiată solicitarea acuzării privind aplicarea pedepsei

inculpatului fără suspendarea executării pedepsei, or, inculpatul a recunoscut

vinovăția și a manifestat căința sinceră față de cele întâmplate, ce denotă că merită o

șansă, prin aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal.

Mai mult, în jurisprudența CtEDO se invocă abandonarea progresivă a abordării

pedepsei ca sursă de satisfacție echitabilă și abordarea pedepsei ca mijloc de stabilire

a unui echilibru între infractor și interesul public.

În Rezoluția Consiliului Europei nr. 65/1 și în Recomandarea Consiliului

Europei nr. (99)/22 s-a invocat principiul proporționalității, textele invocate

consacrând ideea potrivit căreia sancțiunea cu închisoarea constituie ultimul resort

din punct de vedere al corecției penale.

6

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că inculpatul a săvârșit cu intenție două infracțiuni mai

puțin grave și una gravă.

Mai mult, activitatea prejudiciabilă care a constituit obiectul condamnării

inculpatului a succedat unei alte condamnări în anul 2006 pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave, contra patrimoniului prevăzute la art. 195 alin. (1) Cod penal.

Deși inculpatul a executat pedeapsa închisorii în baza condamnării anterioare,

concluzii necesare în vederea corectării sale nu și-a făcut și a săvârșit alte două

infracțiuni, dintre care două în scopul obținerii unor foloase materiale nejustificate,

inclusiv cea prevăzută la art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Deci, inculpatul nu întâmplător, a optat pentru săvârșirea infracțiunilor cu scop

de cupiditate, în special punerea în circulație a banilor falși prevăzută la art. 236 alin.

(1) Cod penal, or, după executarea pedepsei stabilite prin sentința anterioară nu s-a

angajat în câmpul muncii și nu s-a ocupat de întreținerea membrilor familiei sale prin

metode legale.

Astfel, în lipsa unor venituri legale, inculpatul și-a întreținut familia până la

reținerea în cadrul acestei cauze penale, urmare a obținerii unor venituri neclare.

O atare atitudine a inculpatului față de normele de conviețuire în societatea

modernă nu urma a fi tolerată de instanțele de fond și apel, or, asigurarea securității

circulației banilor și a titlurilor de valoare a devenit o problemă stringentă ce

interesează întreaga comunitate internațională și, pe lângă faptul că subminează

securitatea monetară a țării, afectează colateral drepturile și interesele unor terți care

eventual intră involuntar în posesia banilor falși urmare a activității prejudiciabile.

Totodată, în privința inculpatului nu au fost stabilite circumstanțe ce ar justifica

suspendarea condiționată a unei părți din pedeapsa închisorii, iar personalitatea

acestuia nu prezintă garanțiile unei bune conduite, ce ar permite instanței de apel de a

da dovadă de clemență în privința lui.

Ori, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat circumstanțele cauzei

considerate atenuante și în coroborare cu care date despre persoana inculpatului

servesc temei pentru aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal.

Eroarea indicată supra nu ar fi fost admisă de către instanța de apel, iar instanța

de fond nici măcar nu a argumentat necesitatea aplicării art. 901 Cod penal, în cazul în

care ar fi fost valorificate efectiv explicațiile din Hotărârea Plenului Curții Supreme

de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale potrivit cărora în cazul în care instanța de judecată a

constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste

circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență juridică.

În același timp, instanța de apel, aplicând în privința inculpatul beneficiile

prevăzute de art. 901 Cod penal a ordonat suspendarea parțială a executării celei de-a

doua parte din pedeapsă în mărime de 1 an 10 luni închisoare, stabilindu-i

neîntemeiat o perioadă de probațiune de 2 ani.

7

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 alin. (1) Cod

penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă o

persoană este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără

să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând

pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru

concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Totodată, potrivit art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge

8

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare

în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în

închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și

motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a

pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

Ori, instanțele de fond și de apel just au reținut asemenea împrejurări, fiind

stabilit că inculpatul întrunește condițiile de aplicare a art. 901 Cod penal, având în

vedere că a recunoscut vina și a manifestat căința sinceră față de cele întâmplate,

solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, întemeiat concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă suspendarea parțială a executării pedepsei

aplicate, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul de pe rol.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

Totodată, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel. Astfel, argumentele

specificate în recursul ordinar că: „Mai mult, activitatea prejudiciabilă care a

constituit obiectul condamnării inculpatului a succedat unei alte condamnări în anul

2006 pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, contra patrimoniului prevăzute la art.

9

195 alin. (1) Cod penal. Or, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat

circumstanțele cauzei considerate atenuante și în coroborare cu care date despre

persoana inculpatului servesc temei pentru aplicarea prevederilor art. 901 Cod

penal. Eroarea indicată supra nu ar fi fost admisă de către instanța de apel, iar

instanța de fond nici măcar nu a argumentat necesitatea aplicării art. 901 Cod penal,

în cazul în care ar fi fost valorificate efectiv explicațiile din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei penale potrivit cărora în cazul în care instanța de

judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, după caz până la

minim, aceste circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă

valență juridică. În același timp, instanța de apel, aplicând în privința inculpatul

beneficiile prevăzute de art. 901 Cod penal a ordonat suspendarea parțială a

executării celei de-a doua parte din pedeapsă în mărime de 1 an 10 luni închisoare,

stabilindu-i neîntemeiat o perioadă de probațiune de 2 ani” nu au fost invocate și în

apel, deci nu au niciun suport legal (pct. 3.- 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

inculpatului i s-a aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar al acuzatorului

urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul delegat în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Oleg Popov, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 03 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 16 octombrie 2019, în privința inculpatului Rojca Grigori XXX, pe motiv că este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 21 august 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10