1ra-821/2020 — art. 217-1 alin. 3 lit. c, f CP

1ra-821/2020 — art. 217-1 alin. 3 lit. c, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-821/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Zero Mihail, în numele inculpatului Ananenco Vladislav, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie

2019, în cauza penală în privința lui

Ananenco Vladislav XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.11.2017 – 14.08.2018;

Instanța de apel: 17.09.2019 – 20.11.2019;

Instanța de recurs: 22.01.2020 – 04.03.2020;

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Ananenco Vladislav a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru:

- săvârșirea la data de 11.07.2017 a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3)

lit. c) și f) Codul penal la 3 ani închisoare cu privarea pe termen de 3 ani de dreptul

de a ocupa funcții ce țin de circulația substanțelor medicamentoase;

- săvârșirea la data de 01.08.2017 a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3)

lit. c) și f) Codul penal la 3 ani închisoare cu privarea pe termen de 3 ani de dreptul

de a ocupa funcții ce țin de circulația substanțelor medicamentoase;

- săvârșirea în perioada septembrie 2017 a infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (3) lit. f) Codul penal la 3 ani închisoare cu privarea pe termen de 3 ani de

dreptul de a ocupa funcții ce țin de circulația substanțelor medicamentoase.

În conformitate cu prevederile art. 84 Codul penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial, a stabilit lui Ananencov Vladislav pedeapsa definitivă

spre executare 5 ani închisoare cu privarea pe termen de 5 ani de dreptul de a ocupa

funcții ce țin de circulația substanțelor medicamentoase.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

1

de către Ananencov Vladislav a pedepsei stabilite, pe un termen de probă de 2 ani.

S-a încasat din contul lui Ananencov Vladislav în beneficiul statului cheltuielile

de judecată în sumă de 1680 lei.

Vladislav în perioada de timp și în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire

penală, acționând cu intenție directă, în scopul obținerii unui profit, a procurat

droguri, pe care ilegal le-a păstrat asupra sa până la data de 11.07.2017, când

aflându-se pe XXXXX, contra sumei de 800 lei a realizat lui Botnaru Vădim un

pachețel de tip zip-lock, în care se aflau șapte timbre cu dimensiunile 1 cm x 1 cm,

care la aceiași dată de 11.07.2017, benevol a fost predat de către Botnaru Vădim

colaboratorilor de poliție, și care ulterior prin raportul de expertiză nr. 34/12/1 -R-

4367 din 10.08.2017, s-a stabilit că, cele șapte timbre din hârtie, ridicate de la

Botnaru Vădim și prezentate expertului, sunt îmbibate cu substanța stupefiantă 251-

NBOMe, cu masa totală de 0,08 gr., care conform Hotărârii Guvernului RM, nr.

101088 din 05.10.2004, ”Cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

narcotice, psihotrope și precursorilor acestora supuse controlului”, este o substanță

psihotropă neutilizată în scopuri medicale, iar conform Hotărârii Guvernului RM,

nr. M din 23.01.2006, cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, constituie proporții mari.

La data de 01.08.2017, inculpatul aflându-se pe XXXXX, contra sumei de 800

lei a realizat lui Botnaru Vadim un pachețel de tip zip-lock, în care se afla praf de

culoare albă cu miros specific, care la aceiași dată de 01.08.2017 benevol a fost

predat de către Botnaru Vadim colaboratorilor de poliție, și care ulterior prin raportul

de expertiză nr. 34/12/1-R- 4511 din 16.08.2017 s-a stabilit că, substanța de culoare

albă, ridicat de la Botnaru Vadim și prezentate expertului, reprezintă amfetamina,

substanță psihotropă cu masa totală de 0,856 gr., care conform Hotărârii Guvernului

nr. 79 din 23.01.2006, cu privire la Lista substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, constituie proporții mari.

Tot Ananencov Vladislav, acționând cu intenție directă, în scopul înstrăinării

ulterioare și obținerii unui profit, în perioada de timp și în circumstanțe nestabilite

de organul de urmărire penală a procurat trei pachete de tip zip-lock care conțineau

masă vegetală uscată de culoare cafenie, cu miros specific, pe care le-a păstrat la

domiciliul său - XXXXX, până la data de 26.09.2017 când pachetele cu masa

vegetală au fost depistate de către colaboratorii poliției în cadrul percheziției

efectuate și ridicate, iar ulterior, prin raportul de expertiză nr. 34/12/1 -R-5981 din

13.11.2017 masa vegetală depistată a fost identificată ca marijuana, în cantitate

totală de 2,656 gr., și care conform tabelului nr. 1 p. 7 al Listei substanțelor narcotice,

2

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit,

precum și cantității acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din

23.01.2006, se atribuie la substanțele stupefiante și constituie proporții mari.

către procuror și de avocatul Nemerenco Veaceslav în numele inculpatului, prin care

au solicitat casarea sentinței.

3.1 Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să-i fie numită pedeapsă definitivă de 5 ani de închisoare cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivare apelantul a invocat că, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal și la stabilirea pedepsei inculpatului, neîntemeiat a dispus

suspendarea condiționată a acesteia pe perioadă de probă, fără a lua în considerație

că pedeapsa penală are drept scop corectarea și reeducarea vinovatului în spiritul

executării stricte a legii, prevenirea de săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane, reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, de persoana inculpatului.

Analizând personalitatea inculpatului, apelantul a considerat că pedeapsa

numită este una neechitabilă, la care instanța dispunând aplicarea art. 90 Cod penal,

nu a ținut cont de: prevederile normelor legale supra-citate; că echitatea socială a

pedepsei poate fi realizată doar atunci când față de persoana care a încălcat legea

penală se aplică sancțiunea penală ce corespunde gradului prejudiciabil al

infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate că prin aplicarea

pedepsei se urmărește prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Prin urinare, procurorul consideră că sistemul

degradat de valori al inculpatului poate fi reeducat în rezultatul activităților de

corectare comportamentală desfășurate în instituțiile penitenciare.

3.2 Avocatul Nemerenco Veaceslav în interesele inculpatului, a atacat

legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, prin care a solicitat casarea parțială

a acesteia în partea laturii penale, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. c)

și f) și 2171 alin. (3) lit. f) Codul penal. Aplicând prevederile art. 3641 alin. (8)

Codul de procedură penală și art. 79 alin. (1), (11) Codul penal, prin aplicare unei

pedepse mai blânde de altă categorie, de ai stabili ca pedeapsă:

- art. 2171 alin. (3) lit. c) și f) Codul penal - 100 ore muncă neremunerată în

folosul comunității cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce ține de circulația

substanțelor medicamentoase pe un termen de 3 ani;

3

- art. 2171 alin. (3) lit. f) Codul penal - 60 ore muncă neremunerată în folosul

comunității cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce ține de circulația substanțelor

medicamentoase pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 CP, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, de ai stabili

definitiv o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 120 ore cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce ține de circulația

substanțelor medicamentoase pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului a invocat că, reieșind din prevederile rechizitoriului,

partea acuzării a apreciat acțiunile inculpatului din data de 11.07.2017 și 01.08.2017

ca o infracțiune unică (continuă), care a fost calificată conform dispozițiile art. 2171

alin. (3) lit. c) și f) Codul penal. Însă instanța de judecată, contrar limitelor învinuirii

formulate în rechizitoriu, a recalificat acțiunile inculpatului apreciindu-le ca două

infracțiuni separate, calificându-le în dispozițiile art. 217 alin. (3) lit. c) și f) Codul

penal, prima infracțiune pe data de 11.07.2017, necăutând la faptul că substanța

depistată constituia cantități mici, și a doua infracțiune pe data de 01.08.2017. Luând

în vedere personalitatea inculpatului, care nu prezintă primejdie pentru societate,

circumstanțele atenuante ale vinovăției lui și anume că, a săvârșit infracțiunea

imputată până a atinge vârsta de 21 de ani, acordarea ajutorului la descoperirea

infracțiunii comise, căința în cele comise, vârsta lui tânără, lipsa circumstanțelor

agravante a vinovăției lui, caracteristica lui pozitivă la locul de domiciliu și de studii,

instanța a considerat posibilă corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea lui

de societate. Reieșind din cumulul de circumstanțe atenuante a vinovăției

inculpatului, din faptul că în cadrul urmăririi penale și în cadrul cercetării

judecătorești inculpatul a depus declarații prin care integral și-a recunoscut vinovăția

în comiterea infracțiunii imputate, fapt prin care a demonstrat căința sa sinceră și a

contribuit la descoperirea infracțiunii comise de dânsul, instanța de fond a considerat

posibilă reducerea pedepsei care urma a fi aplicată inculpatului până la minimul

pedepsei principale prevăzute de art.2171 alin. (3) Codul penal. Instanța de judecată

nu a aluat în calcul faptul că cauza a fost examinată în baza probelor administrate la

urmărirea penală, iar art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală. În cadrul

examinării cauzei s-a stabilit că în cazul dat persistă un șir de circumstanțe atenuante,

circumstanțe care urmează a fi luate în considerație la stabilirea pedepsei, cum ar fi

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a

împlinit vârsta de 21 ani și a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, la

identificarea infractorilor și recunoașterea vinovăției.

2019, apelul avocatului a fost respins ca nefondat. Apelul procurorului a fost admis,

cu casarea parțială a sentinței și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță după cum urmează că Ananenco Vladislav a fost recunoscut

4

vinovat și condamnat:

- pe art.2171 alin. (3) lit. c), f) Codul penal, la pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activitate legată de circulația substanțelor medicamentoase pe un termen de 3 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis;

- pe art.2171 alin. (3) lit. f) Codul penal, la o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate

legată de circulația substanțelor medicamentoase pe un termen de 3 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Codul penal, i s-a stabilit lui Ananenco

Vladislav pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și exercita activitate legată de circulația substanțelor medicamentoase pe un termen

de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a menținut sentința în partea care se referă la cheltuielile de judecată și

corpurile delicte.

cauzei instanța de fond a admis erori de drept procesual, astfel încât s-a relevat

necesitatea de a casa sentința instanței de fond, necesitate ce derivă din nerespectarea

de către ultima a cerințelor de drept vizând limitele judecării cauzei în conformitate

cu art. 325 Codul de procedură penală.

Instanța de apel a atestat că potrivit rechizitoriului inculpatul a fost învinuit că

pe data de 11.07.2017 și 01.08.2017 a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin.

(3) lit. c) și f) Codul penal. Pe când instanța de fond contrar limitelor învinuirii

formulate în rechizitoriu, a recunoscut vinovăția inculpatului în comiterea a două

infracțiuni, însă a stabilit pedepse pentru comiterea a trei infracțiuni.

Instanța de apel la individualizarea pedepsei a stabilit categoria și termenul

pedepsei inculpatului, ținând cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 79

Cod penal, art. 3641 alin. (8) Codul de procedură penală, ținând cont de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave prin prisma

prevederilor art. 16 Cod penal, de personalitatea inculpatului, nu are antecedente

penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu are la întreținere careva persoane,

este celibatar, de vârsta inculpatului pe care o avea la data comiterii infracțiunilor,

de comportamentul inculpatului în timpul și după comiterea infracțiunilor, de faptul

că a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer, cauza a fost examinată în baza art. 3641

Codul de procedură penală.

La caz, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și

cel din înainte și după săvârșirea infracțiunilor incriminate, consideră că în coraport

5

cu faptele comise, urmările prejudiciabile ale faptelor și personalitatea inculpatului,

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă numai cu aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare. Pedeapsa sub formă de închisoare este echitabilă, proporțională

gravității infracțiunii comise și personalității inculpatului. Iar în baza art. 84 alin. (1)

și (2) Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, s-a aplicat

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate legată de circulația substanțelor

medicamentoase pe un termen de 4 ani cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că solicitarea apărătorului de a aplica o

pedeapsă mai blindă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, este

neîntemeiată, or în speță pedeapsa sub formă de închisoare corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de individualizare și stabilire a pedepsei, nu

contravine prevederilor legale și va influenta asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune

conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui

în activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o

necesitate și că numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea

altor pedepse. Instanța de apel a reținut că, inculpatul într-o perioadă scurtă de timp

din 11.07.2017 până la 26.09.2017, a fost depistat de colaboratorii de poliție de mai

multe ori și anume că a păstrat, procurat, a transportat și a înstrăinat droguri, prin

urmare pentru inculpat această activitate infracțională a devenit o îndeletnicire, prin

nerespectarea normelor legale într-o societate. Faptul respectiv indică la necesitatea

stabilirii unei individualizări de executare a pedepsei mai restrictive.

Referitor la soluția luată de instanța de fond în privința cheltuielilor de judecată

și soarta corpurilor delicte, instanța de apel a constatat că aceasta este corectă și în

aceasta partea sentința instanței de fond s-a menținut.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu

pronunțarea unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub

formă de închisoare pe termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, prin care să fie fixat un termen de probă de 2 ani.

În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel eronat a individualizat

pedeapsa, aplicând-o sub formă de privare de libertate pe un termen de 5 ani cu

executare. Conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, stabilirea

pedepsei minime de 2 ani pentru prima infracțiune și respectiv 2 ani pentru a doua

infracțiune, iar în baza art. 84 Cod penal, urmează a fi aplicată o pedeapsă de

închisoare de 4 ani. Existând circumstanțe atenuante și lipsind circumstanțele

6

agravante, instanța nu este justificată de a aplica altă pedeapsă decât cea minimă. În

final, a considerat că soluția corectă în vederea individualizării ar fi închisoarea pe

un termen de 4 ani.

Continuând gândul, recurentul a considerat posibil aplicarea prevederilor art.

90 alin. (1) Cod penal, dat fiind faptul că a fost reținute doar circumstanțe atenuante,

cele agravante lipsind, personalitatea condamnatului permite suspendarea executării

pedepsei, dat fiind faptul că acesta s-a caracterizat pozitiv atât la domiciliu cât și la

locul de învățământ, antecedente penale nu are, a săvârșit infracțiunea până la

atingerea vârstei de 21 ani, recunoaște vinovăția, căința sinceră, prezentarea la toate

ședinței, constituie corectarea și reeducarea inculpatului fără izolarea lui de

societate. Sub acest aspect, instanța de apel nu s-a expus deloc, ignorând

argumentele aduse întru susținerea condiționată a executării pedepsei, or în decizia

pronunțată lipsesc motivele pentru care au fost modificată pedeapsa închisorii cu

executarea condiționată.

Or, instanța de apel a ajuns la convingerea că inculpatului nu i se poate aplica

prevederile art. 90 Cod penal, din motiv că aceasta ar fi săvârșit infracțiunea care i

s-a încriminat într-o perioadă scurtă de timp din 11.07.2017- 26.09.2017. Apărătorul

a considerat că aceste convingeri sunt nejustificate în vederea aplicării a unei

pedepse sub formă de închisoare cu executare reală, pe motiv că continuitatea

infracțiunii nu justifică în sine aplicarea unei pedepse mai aspre.

Nu este clar care comportament al inculpatului a împiedicat instanța să aplice

o pedeapsă neprivativă de libertate, pe motiv că imediat după reținere a recunoscut

vinovăția și a colaborat cu organul de urmărire penală.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

7

Potrivit cererii de recurs, recurentul critică decizia contestată în latura

pedepsei aplicată inculpatului, considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens

numirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Așa dar, instanța constată că, potrivit recursului ordinar declarat, ca temei de

drept se indică pct.6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă, Colegiul

reține că solicitarea recurentului nu este motivată prin prisma temeiurilor indicate.

Or, pct. 6) stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă recurentul indicând

această eroare de drept, nu au concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza

cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din

oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă

și prin urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, nu-și

găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, recurentul nu este de acord cu aplicarea

și calcularea pedepsei conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Colegiul reține că, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în latura

pedepsei, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă

următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

8

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de viață ale acestuia, precum

și faptul că inculpatul într-o perioadă scurtă de timp din 11.07.2017 până la

26.09.2017, a fost depistat de colaboratorii de poliție de mai multe ori că a păstrat,

procurat, transportat și a înstrăinat droguri, prin urmare pentru inculpat această

activitate infracțională a devenit o îndeletnicire, prin nerespectarea normelor legale

în societate.

Instanța de recurs reține că solicitarea recurentului privind aplicarea în

privința lui Ananenco Vladislav a suspendării condiționate a executării pedepsei în

baza art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, or, doar faptul că acesta nu este de acord

cu pedeapsa stabilită de către instanța de judecată, considerând-o prea aspră, nu

poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse

neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă,

la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

În speță, Ananenco Vladislav a comis infracțiuni grave prevăzute la art. 2171

alin. (3) lit. c) și f) și 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, pentru care sancțiunea prevede

închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, respectiv, aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate este restricționată și mai mult

ca atât, inculpatul a beneficiat de reducere a pedepsei, luându-se în considerație

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, reieșind din faptul că a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

De menționează, că în situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor

art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în

principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(l) și (4) Cod de

procedură penală. Din sintagma „ limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem

că legiuitorul a avut învederez că pedeapsa, în cazul închisorii, se reduce cu o treime

9

din maximul și minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care

trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului. Prin

urmare, instanța nu este obligată să numească o pedeapsă sub limita de jos a

sancțiunii, că să stabilească o pedeapsă echitabilă în conformitate cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei. Astfel, argumentul apărătorului prin care se

indică la calcularea limitelor minime sunt eronate, nefiind depistate careva încălcări

procedurale. Ca urmare a aplicării prevederilor art. 84 alin. (1) Codul penal, a fost

stabilit inculpatului pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial, sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate legată de circulația substanțelor

medicamentoase pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În speță, conform prevederilor art. 16 Cod penale, infracțiunile săvârșite pe

două episoade, sunt calificate ca infracțiuni grave. Prin urmare, Colegiul menține

soluția instanței de apel și respinge alegațiile recurentului, ca fiind neîntemeiate,

deoarece hotărârea recurată este motivată, iar pedeapsa stabilită lui Ananenco

Vladislav, răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal,

care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile apărătorului nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Motivul de casare prevăzut în art. 427 pct. 10) Cod de procedură penală, cu

referire la aplicarea pedepsei individualizate contrar prevederilor legale nu este

incident în cauză, or instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75-78 Cod

penal și de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele atenuante precum căința

sinceră, recunoașterea vinovăției, contribuirea la descoperirea crimei, de

circumstanțele agravante, precum comiterea infracțiunii grave și a răspuns detailat

la toate alegațiile pe care recurentul le-a invocat în recurs.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e :

10

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zero Mihail, în

numele inculpatului Ananenco Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Ananenco Vladislav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 06 aprilie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

11