1ra-1220/2019 — art. 213 lit. b CP

1ra-1220/2019 — art. 213 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1220/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

06 martie 2019, în cauza penală în privința lui:

Bouroș Tudor Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,

locuitor în Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.03.2018 - 08.05.2018;

Instanța de apel: 22.05.2018 - 20.06.2018;

11.01.2019 - 06.03.2019;

Instanța de recurs: 16.08.2018 - 27.11.2018;

16.05.2019 - 12.06.2019.

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Bouroș Tudor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 213 lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 78 alin. (2) Cod penal, pedeapsa complementară, privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate a fost

înlăturată.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată pe un

termen de probațiune de 1 an.

Cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 21 882 lei, a fost respinsă.

Tudor, fiind angajat în baza Ordinului nr.115-c din 12.09.2002, emis de Directorul

general al Spitalului județean Bălți în funcția de medic-chirurg în Spitalul Clinic

Municipal Bălți, la data de 20.10.2017, conform Tabelului evidenței timpului de lucru

în Secția chirurgie nr. 1 aprobat pentru luna octombrie 2017, începând cu ora 08:00, a

intrat ca medic de gardă și aflându-se în exercițiul funcției, la 21.10.2017 în jurul orei

06:25, a primit spre intervenție medicală, după profil, pacienta Bulat Nicolina, care a

1

fost adusă de o rudă la Departamentul de Medicină Urgentă cu plagă în regiunea

ombilicului (macerată)=0,5 cm, pentru a i se acorda asistență medicală.

În cadrul examenului medical din aceeași dată, inculpatul, sfidând art. 24 alin.

(1) din Constituția Republicii Moldova, care prevede că, statul garantează fiecărui om

dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, lit. a) și b) din alin. (1) al art. 3 din

Legea R. Moldova nr. 264 din 27.10.2015, potrivit cărora, printre principiile generale

ale profesiunii de medic sunt: pregătirea profesională corespunzătoare concepției de

instruire universitară și postuniversitară pe specialitate a cadrelor de medici și

farmaciști în R. Moldova ajustată la standardele educaționale profesionale

internaționale; Competența, responsabilitatea profesională a medicului și înzestrarea

lui cu înalte calități etice-morale, respectarea principiului „nu dăuna”; ignorând alin.

(3) art. 10 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28.03.1995, care

reglementează că, lucrătorii medico-sanitari și farmaceutici au dreptul și sunt obligați

să-și perfecționeze continuu cunoștințele profesionale; lucrătorii medico-sanitari și

farmaceutici poartă răspundere pentru incompetența profesională și încălcarea

obligațiunilor profesionale, conform legislației în vigoare, încălcând rigorile

Ordinului nr. 574 din 30.06.2017 al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova,

prin care s-a aprobat Standardele medicale de diagnostic și tratament profil

chirurgical - adulți, reflectate în Anexa nr.1 „Chirurgia viscerală abdominală și

endocrină” și anume, Caseta-K40 Hernia inghinală, ombilicală, femurală (pagina 20)

și Caseta-K40.4 Hernie inghinală, ombilicală, femurală strangulată (pagina 21), ce s-a

manifestat prin neefectuarea investigațiilor și a tratamentului medicamentos minim

necesar unor astfel de patologii; neglijând Protocolul clinic național (în continuare,

PCN-283) Hernia abdominală strangulată, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății

al Republicii Moldova nr.619 din 24.07.2017 și anume, Nivelul de asistență medicală

spitalicească (spitale raionale, municipale, republicane) B.4 pagina 11, Caseta-K.2

Clasificarea conform principiului etiopatologenetic cu referință la hernii patologice

(în urma cirozei hepatice și ascitei, infecției de Herpes Zoster suportate); Caseta-K.14

Indicații pentru tratamentul chirurgical, care specifică că, toate formele de hernie

abdominală strangulată se supun corecției chirurgicale; Caseta-K.15 Pregătirea

preoperatorie care descrie etapele preoperatorii; Caseta-K.17 Principiile pregătirii

preoperatorii care argumentează efectuarea antibiotică profilaxiei, prin administrarea

intravenoasă a antibioticului cu spectru larg de acțiune (cefalosporine) în doză

maximă pentru o priză, cu 30 minute până la începutul operației, în lipsa

investigațiilor de laborator ce ar releva obiectiv starea de sănătate a pacientei N.

Bulat, a supus-o tratamentului chirurgical prin evacuarea a 2 000 ml lichid ascitic și a

efectuat prelucrarea primară chirurgicală a plăgii macerate a herniei ombilicale, cu

aplicarea a 3 cusuturi și pansament, care a avut loc în perioada cuprinsă între orele

06:40 - 07:00.

În continuarea inacțiunilor ilegale, medicul Bouroș Tudor: ignorând Codul

deontologic al lucrătorului medical și al farmacistului, sfidând pct. 6) din Fișa

postului, potrivit căreia, răspunde de efectuarea la momentul oportun și calitativ a

2

intervenției chirurgicale, neaplicând metodele, tehnicile și procedurile de tratament

prevăzute de actele normative și standardele nominalizate supra, inclusiv PCN-283 și

anume, Caseta-K25 Conduita postoperatorie care prevede că, în cazul herniilor

complicate, este necesară terapia antibacteriană postoperatorie cu Cefalosporine la

necesitate de asociat cu Metronidazol i.v. nu în ultimul rând, literatura de specialitate;

acționând contrar art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 264 din 27.10.2015 cu privire la

exercitarea profesiunii de medic care prevede, că medicul este obligat să respecte cu

strictețe drepturile și interesele legitime ale pacientului și lit. c) a aceleași norme, care

specifică că, medicul este obligat să asigure tratamentul până la însănătoșirea

pacientului sau până la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic, fără a interna pacienta

N. Bulat, tot în acea zi, în jurul orei 09:00, i-a recomandat pansament peste o zi cu

soluție de „betadin” la locul de trai și i-a permis să plece în stare bolnavă, deși ultima,

potrivit reglementărilor nominalizate, după intervenția chirurgicală urma să fie

supravegheată în staționar, pe o perioadă de minim 1-2 zile, cu aplicarea obligatorie a

unui tratament antibacterian de profilaxie, iar ulterior după externare era

indispensabil supravegherea de către medicul de familie și medicii specialiști.

În consecință, supravegherea insuficientă în perioada postoperatorie și

neaplicarea tratamentul antibacterian de profilaxie vital necesar pacientei, a

condiționat dezvoltarea complicațiilor (peritonita purulentă), care în pofida

intervențiilor chirurgicale efectuate ulterior, la data de 02.11.2017, ora 23:45, ultima

a decedat în Institutul de Medicină Urgentă Chișinău, în rezultatul șocului septic

dezvoltat ca urmare a peritonitei fibrinos-purulente-complicație a fistulizării peretelui

sacului herniar ombilical, iar cauza decesului are legătură de cauzalitate cu inacțiunile

medicului Bouroș Tudor din 21.10.2017, deoarece dacă pacientei Bulat Nicolina i-ar

fi fost acordat ajutor medical în volum deplin, decesul acesteia putea fi evitat.

parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a fi aplicată în privința

lui Bouroș Tudor a pedepsei complimentare - privarea de dreptul de a ocupa funcții și

de a exercita profesia de medic pe termen de 3 ani.

Încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 21 882 lei.

În argumentarea cererii depuse, apelantul a invocat:

- concluzia instanței de fond prin care inculpatului nu i s-a aplicat pedeapsa

complimentară este neîntemeiată și contravine prevederilor art. 78 alin. (3), (4) Cod

penal;

- la stabilirea pedepsei instanța a ignorat circumstanța agravantă prevăzută la art.

77 lit. e) Cod penal, imputată de acuzare prin rechizitoriu și eronat a indicat că în

speță careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite;

- instanța nu a exclus din oficiu din învinuire circumstanța agravantă care i-a

fost imputată prin rechizitoriu inculpatului;

- faptul că inculpatului i-a fost revocată sancțiunea disciplinară prin ordinul nr.

69 din 13.03.2018 nu permite a concluziona că acesta a conștientizat fapta și astfel

3

tinde spre a se corecta, or actele prezentate posterior cazului ce îl caracterizează pe

inculpat reflectă doar lipsa de obiecții în activitatea profesională exercitată de acesta,

ceea ce nu permite a remarca concomitent ca succes al acestuia;

- pedeapsa stabilită fără aplicarea pedepsei complimentare este prea blândă și nu

va atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal;

- instanța de fond neîntemeiat și contrar prevederilor art. 227, 229 Cod de

procedură penală a respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare, or în rechizitoriu a fost reflectat în detalii calcul cheltuielilor

judiciare suportate, iar acestea se probează prin anexele rapoartelor de expertiză

existente la dosar. Mai mult, suportarea cheltuielilor judiciare se probează și prin

actele procesuale (procese-verbale) de ridicare, de audiere a martorilor și a experților

care reflectă locul nemijlocit de efectuare a respectivelor acțiuni, (mun. Bălți, or.

Drochia, Centrul de Medicină Legală Chișinău), adică alt loc, decât biroul în care

procurorul de caz își desfășoară zilnic activitatea, aceste acțiuni la modul practic au

implicat cheltuieli evidente, inclusiv pentru transportarea și examinarea materialelor

ridicate, etc., cheltuieli, care nu sunt exagerate, fiind întemeiate și reale.

apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care s-a dispus încasarea de la

Bouroș Tudor în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 21 882 lei.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1. Colegiul penal a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor din dosar, apreciindu-le din punctul de vedere a utilității și

veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Bouroș

Tudor în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată instanța de apel a statuat, că la stabilirea și individualizarea pedepsei,

instanța de fond corect a luat în considerație prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal și a

ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, persoana inculpatului care anterior nu a

fost condamnat, a recunoscut vina, s-a căit de cele comise și i-a stabilit o pedeapsă

echitabilă.

Argumentele invocate de apelant în partea ce ține de neaplicarea pedepsei

complimentare Colegiul le-a respins ca fiind neraționale și a indicat că prima instanță

corect a înlăturat pedeapsa complimentară, ținând cont de circumstanțele cauzei și

personalitatea inculpatului. Astfel, just a luat în calcul Ordinul nr. 69 din 13.03.2018

emis de către directorul IMSP „Spitalului Clinic Municipal” or. Bălți, prin care au

fost abrogate pct. 4, 5 din ordinul instituțional nr. 10 din 11.01.2018” cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare în privința lui Bouroș Tudor, precum și referința

eliberată de Șeful secției Chirurgie 1, prin care se atestă că Bouroș Tudor activează în

calitate de medic chirurg din anul 2002, iar din anul 2015 deține categoria superioară

de calificare, pe perioada activității sale s-a condus de ordinele și protocoalele de

profil, a manifestat atitudine deosebită de obligațiunile profesionale, având un

4

comportament exemplar etic-deontologic în relațiile cu clienții și pacienții, precum și

de faptul că, la 21.06.2015, de către Ministrul Sănătății a fost remarcată activitatea lui

Bouroș Tudor prin decernarea Diplomei pentru activitate prodigioasă în domeniul

ocrotirii sănătății, responsabilitate, contribuție personală la dezvoltarea și

perfecționarea asistenței medicale acordate populației.

Acestea fiind menționate Colegiul penal a conchis că instanța corect a constatat

că abilitățile profesionale de practicare a chirurgiei presupun activități continue în

domeniu, or în caz contrar acestea sunt iremediabil afectate de întreruperea practicării

chirurgiei. Astfel, s-a menționat faptul că lipsirea inculpatului de dreptul de a practica

activitățile profesionale din domeniul medicinei, având în vedere timpul îndelungat

de pregătire, ar lăsa fără sursă de existență atât inculpatul, cât și membrii familiei sale

care sunt la întreținere, iar reprofilarea în alt domeniu, după atâtea ani de activitate în

medicină, practic este imposibilă.

În consecință, Colegiul a considerat că solicitarea acuzatorului de stat privind

aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita profesia de medic pentru un termen de 3 ani nu este rațională,

deoarece în urma unui concurs greu de circumstanțe pentru medicul Bouroș Tudor și

anume - starea extrem de gravă a pacientei Bulat Niculina, care era condiționată de

patologia renală cronică cu insuficiență renală în fază terminală, cât și insistența

pacientei de a se trata anume la medicul curant la Centrul Mamei și Copilului din

mun. Chișinău, unde aceasta era înregistrată și primea tratamentul de hemodializă

planificat, a și dus la comunicarea insuficientă și ineficientă cu pacienta, care în

rezultat a dus la consecințe neprevăzute.

În continuare, Colegiul a statuat că solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 21 882,00 lei,

sunt întemeiate și a menționat la acest capitol prevederile art. 227, 229 Cod de

procedură penală, care stipulează că instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistența juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției

și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

procurorul, care, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a acesteia (în partea ce ține

de individualizarea pedepsei) cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, în

alt complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei instanțele de fond nu au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 78 alin. (2) Cod penal și eronat au ajuns la concluzia înlăturării

pedepsei complimentare, or inculpatul nu a dat dovadă de o conduită profesională

exemplară pentru a răspunde cu succes cerințelor pacientului, astfel încât întreaga

capacitate profesională a fost alterată de încălcarea obligațiilor profesionale;

5

- în argumentarea concluziilor sale, ambele instanțe au invocat exigența în

exersarea profesiei de către inculpat, însă dincolo de aceste performanțe, Bouroș

Tudor nu a dat dovadă de compasiune, raționament corect, calități de comunicare, de

vreme ce starea critică a pacientei era evidentă și cunoscută din start de inculpat, fapt

care îl obliga să-și execute cu diligență obligațiile profesionale, deoarece suferințele

și chinurile suportate de victimă combat pretinsul „profesionalism” la care au făcut

trimitere instanțele de judecată;

- instanțele de fond, la stabilirea pedepsei, au omis faptul că atât caracterul, cât

și urmările prejudiciabile soldate cu decesul pacientului, denotă că făptașul urmează a

fi înlăturat de la exercitarea profesiei de medic.

- pedeapsa stabilită inculpatului fără aplicarea pedepsei complimentare este prea

blândă și nu va atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

5.1. Asupra recursului declarat, inculpatul Bouroș Tudor a depus referință, prin

care solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece decizia instanței de apel

este riguros argumentată, legală și întemeiată.

noiembrie 2018, s-a admis recursul ordinar declarat, s-a casat parțial decizia instanței

de apel, în latura penală (în partea neaplicării pedepsei complimentare), și s-a dispus

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale hotărârii contestate au fost menținute.

6.1. Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele

invocate, Colegiul penal a considerat că acesta, urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Colegiul penal lărgit a reținut că, autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

precum și cu pedeapsa principală stabilită, din care considerente nu s-a pronunțat

referitor la aceste aspecte, criticând hotărârile adoptate doar în partea neaplicării

pedepsei complimentare.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, instanța

de recurs a constatat, că argumentele invocate de procuror în recursul declarat își

găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuate în cauză, inclusiv sub aspectul că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului.

Sub acest aspect s-a atestat că art. 213 lit. b) Cod penal, în baza căreia a fost

condamnat Bouroș Tudor, prevede pedeapsa închisorii pe termen de până la 3 ani, cu

(sau fără) aplicarea față de persoana condamnată a pedepsei complimentare - privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen

de la 2 la 5 ani.

Verificând materiale cauzei, Colegiul penal a considerat că concluzia instanțelor

de fond privind înlăturarea pedepsei complimentare este pripită, or la baza acestei

concluzii, instanțele au pus accentul doar pe personalitatea inculpatului și nu au luat

în considerație și alte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi

6

gravitatea infracțiunii săvârșite și consecințele survenite. Așadar, instanța de recurs a

considerat, că instanțele de fond insuficient de argumentat au conchis că împrejurările

prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute ce vizează personalitatea inculpatului

sunt suficiente pentru a înlătura pedeapsa complimentară obligatorie. Astfel, au

neglijat gravitatea infracțiunii, consecințele survenite și nu au luat în considerare că,

pedeapsa penală, potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, mai are ca scop prevenirea unor

infracțiuni de alte persoane.

De asemenea, Colegiul lărgit a relevat că instanța de apel, menținând soluția

instanței de fond referitor la neaplicarea pedepsei complimentare, nu a ținut cont de

faptul că infracțiunea comisă a dus la decesul unei persoane, astfel că aceasta

atentează la valoarea primordială protejată de legea penală – viața și sănătatea

persoanei.

Instanța de recurs a ținut să menționeze și faptul că pedepsele complementare

sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală. Pedepsele

complementare sunt prevăzute de lege și aplicate de instanța judecătorească numai pe

lângă o pedeapsă principală. Ca sancțiune penală și pedepsele complementare

îndeplinesc alături de pedepsele principale funcții de constrângere, de reeducare și

de exemplaritate. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni ca scop al pedepsei se

realizează și prin aplicarea pedepselor complementare. Astfel, pedepsele

complementare sunt restrictive de drepturi, acestea constând în interzicerea unor

drepturi pe o perioadă determinată.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal lărgit a reținut că, în speță, instanța de

apel nu a verificat și nu a supus unei analize ample comportamentul inculpatului, care

era obligat să-și execute cu diligență obligațiile profesionale, în raport cu pacientul

starea critică a căreia era evidentă și cunoscută din start de către acesta. La fel

instanța de apel nu a verificat oportunitatea înlăturării pedepsei complimentare,

ținând cont de fapta săvârșită, care aduce atingere și subminează încrederea

cetățenilor în competența profesională a angajaților din sistemul medical, în

exercitarea atribuțiilor lor.

s-a admis apelul declarat de către procuror, s-a casat parțial sentința și s-a pronunțat o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia:

Lui Bouroș Tudor, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

213 lit. b) Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa complimentară sub formă de privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita profesia de medic pe termen de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Instanța de apel, apreciind în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală ansamblul de probe administrate la dosar de către acuzatorul de stat,

a constatat cu certitudine în baza materialelor dosarului penal că inculpatul Bouroș

Tudor a comis infracțiunea prevăzută de art. 213 lit. b) Cod penal.

Colegiul a atestat că art. 213 lit. b) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat

Tudor Bouroș, prevede pedeapsa închisorii pe termen de până la 3 ani, cu (sau fără)

7

aplicarea față de persoana condamnată a pedepsei complimentare - privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen de

la 2 la 5 ani.

Cât privește aplicarea de către instanța de fond a rigorilor art. 78 alin. (2) Cod

penal și excluderea sancțiunii complementare, privarea de dreptul de a ocupa funcții

în privința inculpatului, Colegiul a considerat soluția instanței de fond în această parte

pripită și nemotivată.

Astfel, cu referire la prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal, care au fost invocate

de către apelant, Colegiul a notat că norma penală în cauză instituie un drept în

sarcina instanței de judecată ca, în situația în care, se constată circumstanțe atenuante

la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată.

Însă, în speța dată, instanța de apel a stabilit că pedeapsa complementară -

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

ar fi irațional de a fi înlăturată, or această măsură nu este în concordanță cu scopul

legii penale, de corectarea a inculpatului și de a preveni comiterea de noi fapte penale

atât din partea inculpatului, cât și din partea altor persoane. De asemenea, s-a statuat

asupra caracterului obligatoriu al pedepsei complementare, dar și asupra faptului că

infracțiunea comisă de inculpat a dus la decesul unei persoane, astfel că aceasta

atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și sănătatea

persoanei, or dreptul la viață al oricărei persoane prevăzut de art. 2 CEDO prevalează

asupra altor drepturi.

Cu referire la afirmațiile inculpatului și apărătorului Eduard Ceornea că

solicitarea procurorului privind aplicarea pedepsei complimentare urmează a fi

respinsă ca fiind neplauzibilă, Colegiul a reiterat că deși la caz s-au constatat

existența de circumstanțe atenuante, și anume căința sinceră, dar și comiterea pentru

prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, acestea din urmă, în viziunea instanței

de apel nu sunt suficiente pentru a exclude sancțiunea complementară, în situația în

care urmare a încălcării de către inculpat a regulilor de acordare a asistenței medicale,

a survenit decesul lui Bulat Nina, or conform materialelor cauzei, starea critică a

pacientei era evidentă și cunoscută de la început de către inculpat, circumstanțe care

îl impuneau să exercite corespunzător și cu diligență obligațiile profesionale.

Sub aspectul dat, dar și ținând cont de scopul legii penale, care este corectarea și

reeducarea inculpatului, în vederea neadmiterii încălcării pe viitor a normelor de

drept atât de către inculpat, cât și de către alte persoane, instanța de apel a ajuns la

ferma și justa concluzie de a aplica față de inculpatul Bouroș Tudor sancțiunea

complementară, sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

profesia de medic pe termen de 2 ani.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței instanței de fond.

8

Recurentul consideră că instanța de apel în mod pripit și nemotivat a admis

cerințele apelantului în partea ce ține de aplicarea în privința sa a pedepsei

complimentare - privarea de dreptul de ocupa anumite funcții sau de a exercita

anumită activitate.

Luând în considerație circumstanțele atenuante stabilite în cauză, existența

cărora a fost constatată precum de instanța de fond așa și de către instanța de apel,

faptul că inculpatul a recunoscut vina, este la prima abatere infracțională, la locul de

muncă este caracterizat pozitiv, precum și faptul că are la întreținere un copil minor și

soția care nu este angajată în câmpul muncii, iar practicarea profesiei de medic

chirurg este unica sursă de venit, Bouroș Tudor consideră că înlăturarea pedepsei

complementare, în raport cu personalitatea sa și circumstanțele cauzei, ar fi o soluție

întemeiată, legală și echitabilă.

8.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată Colegiul penal reține, că recursul

declarat are ca temei pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, însă instanța de recurs

menționează că prevederile la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din

punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Se reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, dar critică decizia

contestată doar în partea ce ține de pedeapsa complementară stabilită de instanța de

apel, considerând-o prea aspră, solicitând în această parte, menținerea sentinței.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiul pentru

recurs semnalat de recurent nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a

9

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii

articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum stipulează doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Colegiul consideră că la stabilirea inculpatului a pedepsei complementare sub

formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita profesia de medic, instanța

de apel corect a menționat că anume urmare a încălcării de către Bouroș Tudor a

regulilor de acordarea asistenței medicale, a survenit decesul lui Bulat Nina, astfel

infracțiunea dată atentează la valoarea primordială protejată de legea penală - viața și

sănătatea persoanei, or dreptul la viață al oricărei persoane prevăzut de art. 2 CEDO

prevalează asupra altor drepturi, iar Curtea Europeană acordă dreptului la viață o

semnificație cu totul aparte situând-l printre articolele primordiale ale Convenției.

Este de menționat și faptul că aplicarea acestui tip de pedeapsă prin prisma art. 65

Cod penal, este exclusiv prerogativa instanței de judecată și este determinată în mod

principal de necesitatea de a preveni recidiva persoanelor care au comis infracțiuni în

legătură cu funcția ocupată sau cu activitatea profesională.

Instanța de recurs precizează că solicitarea recurentului privind menținerea

sentinței prin care în privința inculpatului nu a fost aplicată pedeapsa complimentară,

este neîntemeiată, or circumstanțele la care face referire inculpatul referitor la

10

recunoașterea faptei comise și căința sinceră în legătură cu urmările survenite, lipsa

antecedentelor penale, prezența la întreținere a unui copil minor și soției care nu

activează, nu pot servi ca circumstanțe în vederea neaplicării în privința lui Bouroș

Tudor a pedepsei complimentare.

În acest context, Colegiul penal susține întru totul poziția instanței de apel care a

considerat că, este necesar de a aplica în privința inculpatului pedeapsa complementară

sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita profesia de medic.

Din aceste considerente se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis eroarea de

drept prevăzute în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care se face

referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii,

din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2019, de către Bouroș Tudor în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 iulie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

11