1ra-76/2019 — art. 186 alin. 2, 325 alin. 1 CP

1ra-76/2019 — art. 186 alin. 2, 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-76/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de justiție în componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Victor Boico

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Ionaș Gheorghe în numele inculpatului Popovici – Andres Anton, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017,

în cauza penală privindu-l pe

Popovici-Andres Anton XXXXX,

născut la XXXXX, originar și

domiciliat în mun. XXXXX str.

XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.03.2015–03.02.2016;

Instanța de apel: 05.09.2016–13.06.2017;

Instanța de recurs: 23.11.2018 – 23.01.2019.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

1.Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 03 februarie 2016

Popovici-Andres Anton a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.325 alin.(1) Cod penal.

Popovici-Andres Anton a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186

alin.(2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) și (4) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 21.04.2015, i s-a numit definitiv pedeapsa 4 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Popovici-Andres Anton în beneficiul lui Lungu Marian

suma de 6 000 cu titlu de prejudiciu material, în rest acțiunea civilă a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Andres în perioada 07.11.2014 ora 1710 - 08.11.2014 ora 0340 având scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, prin forțarea geamului, a pătruns în oficiul nr. XXXXX

amplasat pe str. XXXXX, nr. XX, XXXXX, de unde pe ascuns a sustras un laptop de

1

model „IBM Think Pad T43” la preț de 6 000 lei, un laptop de model „IBM Think Pad 520”

la preț de 20 000 lei, o geantă pentru Laptop la preț de 300 lei, cauzându-i părții vătămate

un prejudiciu material considerabil în sumă de 26 300 lei.

De către organul de urmărire penală A. Popovici-Andres a fost învinuit de faptul că

la 24.10.2014, aproximativ în jurul 0040 fiind suspectat de păstrarea și consumul

substanțelor narcotice, a fost stopat de către colaboratorii de poliție pe str. Ceucari, nr. 3,

mun. Chișinău, iar A.Popovici-Andres în acel timp a aruncat jos o seringă cu substanțe

narcotice. Astfel A. Popovici-Andres urmărind scopul eschivării de la răspundere penală

pentru păstrarea substanțelor narcotice a oferit inspectorilor inferiori de patrulare a

Inspectoratului Național de Patrulare – V. Guzun, V. Guriev și O. Zabolotnîi, care potrivit

art.123 alin.(2) Cod penal sunt persoane publice, mijloace bănești a câte 5 000 lei la fiecare,

pentru a-i determina pe ultimii să renunțe la exercitarea atribuțiilor funcționale de solicitare

a grupei operative și mușamalizarea cazului.

parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui A. Popovici-Andres în baza

art.186 alin. (2) lit. c),d) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa 3 ani închisoare.

A. Popovici-Andres să fie condamnat în baza art.325 alin.(1) Cod penal, la 4 ani

închisoare cu amendă în mărime de 1500 unități convenționale.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili definitiv pedeapsa – 6 ani închisoare cu

amendă în mărime de 1 500 unități convenționale.

Conform art.84 alin.(4) Cod penal prin cumul parțial al pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21.03.2015 a-i stabili pedeapsa definitivă

8 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de

1 500 unități convenționale.

În motivarea apelului s-au invocat următoarele:

- instanța de fond eronat a apreciat declarațiile martorilor V. Guzun, Ig. Guriev și

O. Zabolotnîii, care cu telefonul mobil au filmat evenimentele și neîntemeiat a respins

demersul procurorului privind prezentarea înregistrărilor date;

-instanța a dat prioritate declarațiilor inculpatului fără a fi apreciere probele

administrate de către organul de urmărire penală și anume: procesul-verbal de ridicare din

28.10.2014.( f.d.18-31); ordonanța de recunoaștere ca document a copiei denunțului din

24.10.2014. (f.d.32); procesul-verbal de examinare a mijloacelor bănești și planșa

fotografică (fd.33-36); procesul-verbal de ridicare din 31.10.2014 (f.d.42); procesul-

verbal de examinare a discului „DVD-R” cu denumirea „Maximus”, (f.d.43); ordonanța

de recunoaștere ca corp delict a înregistrărilor video din 24.10.2014, a convorbirii cet. A.

Popovici-Andres cu colaboratorii de poliție înscrise pe un disc „ DVD-R” cu denumirea

„Maximus” (f.d.44).

- deși instanța just a stabilit starea de fapt și corect a calificat fapta pe capătul de

învinuire prevăzut de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, însă a aplicat o pedeapsă prea

blândă fără a ține cont de prevederile art.art.75 și 61 alin.(2) Cod penal

3.1 Apel împotriva sentinței a declarat și avocatul Gh. Ionaș în numele inculpatului,

care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea pedepsei stabilite și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui A. Popovici –

Andres să i se aplice o pedeapsă mai blândă.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

2

- la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont pe deplin de toate

circumstanțele atenuante și anume că inculpatul pentru prima dată a comis o infracțiune

mai puțin gravă, a recunoscut vina, s-a căit sincer și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea

aspră;

- concluzia instanței precum că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

doar prin izolarea acestuia de societate este pripită;

- la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 alin.(2)

Cod penal;

declarat de către avocatul Gh. Ionaș în numele inculpatului a fost respins ca nefondat.

Apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care A. Popovici-Andres

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.325 alin.(1) Cod penal la 3 ani închisoare

cu amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, echivalentul a 20 000 lei.

În conformitate cu prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni

prin adaos parțial al pedepselor stabilite în baza art.186 alin.(2) lit. c),d) Cod penal și prin

sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21.03.2015, definitiv i s-a stabilit pedeapsa

5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de

1 500 unități convenționale, ceea ce constituie 20 000 lei.

Instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și circumstanțele comiterii

infracțiunii de corupere activă, invocate în rechizitoriu și a conchis că, instanța de fond

pripit a pronunțat o sentință de achitare, deoarece vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.325 alin. (1) Cod penal a fost dovedită pe deplin prin probele

administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Versiunea inculpatului privind nerecunoașterea vinei a fost apreciată de instanță ca

fiind o poziție de apărare, or prin probele prezentate de acuzare inclusiv și prin declarațiile

inculpatului s-a demonstrat că A. Popovici-Andres a oferit colaboratorilor de poliție

mijloace bănești a câte 5 000 lei fiecăruia, pentru a-i determina să renunțe la exercitarea

atribuțiilor funcționale de solicitare a grupei operative și mușamalizarea cauzei.

În susținerea acestei concluzii instanța a reținut declarațiile inculpatului care fiind

audiat a recunoscut „că la emoții le-a spus să ia tot, deoarece banii nu erau ai săi. Nu ține

minte ce a spus atunci dar de emoții a spus ce a spus.”

Colegiul penal a conchis că concluzia instanței de fond prin care a apreciat critic

depozițiile martorilor V. Guzun, Ig. Guriev și O. Zabolotnîi pe motiv că sunt colaboratori

de poliție este eronată, or urmărirea penală pe acest episod a fost pornită în baza denunțului

colaboratorilor de poliție care astfel și-au îndeplinit obligațiile de serviciu.

Instanța de apel a apreciat critic concluzia instanței de fond referitor la faptul că în

privința lui A. Popovici-Andres nu a fost pornită nici o cauză penală privind circulația

ilegală a substanțelor narcotice, menționând că informația cu privire la infracțiunea comisă

a fost înregistrată în Registrul R1 al IP Rîșcani al DP mun. Chișinău cu nr. procesului penal

20140202840 la 24.10.2014, iar la 21.01.2015 a fost emisă ordonanța de refuz în începerea

urmăririi penale pe faptul dat cu tragerea la răspundere contravențională a lui A. Popovici-

Andres în baza art.85 alin.(1) Cod contravențional, pentru păstrarea ilegală fără scop de

înstrăinare a substanțelor narcotice în cantități mici (f.d.190-191).

În continuare instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond privind

vinovăția inculpatului pe capătul de învinuire prevăzut de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod

3

penal, este întemeiată, iar pedeapsa stabilită este echitabilă și proporțională la stabilirea

căreia s-a ținut cont de prevederile art.art.61,75 Cod penal.

Soluționând chestiunea referitoare la categoria și mărimea pedepsei ce urmează a i

se stabili inculpatului în baza art.325 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal a menționat că

corectarea și reeducarea acestuia este posibilă prin izolarea de societate cu stabilirea

pedepsei privative de libertate pe un termen de 3 ani cu amendă în mărime de 1 000 unități

convenționale

avocatul Gh. Ionaș în numele inculpatului, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6)

și 8) Cod de procedură penală, solicită, casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel în partea condamnării pentru infracțiunea prevăzută de art.325

alin.(1) Cod penal a adoptat o decizie eronată reieșind doar din declarațiile martorilor

acuzării, fără a fi examinate în ansamblu probele obiective administrate pe parcursul

cercetării judecătorești;

- din declarațiile martorilor V. Guzun, O. Zabolotnîi și Ig. Guriev, rezultă că aceștia

au înregistrat discuția cu inculpatul, însă în urma audierii acestei discuții nu se confirmă

depozițiile martorilor cu privire la existența unor propuneri din partea lui A. Popovici-

Andres de a transmite careva mijloace bănești colaboratorilor de poliție;

-instanța de apel nu a fost în drept de a pune la baza hotărârii de condamnare doar

declarațiile a martorilor-agenți, colaboratori de poliție, or faptul dat vine în contradicție cu

dreptul la un proces echitabil (cauza Teiheira de Castro vs Portugalia și Ludi vs Elveția).

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, considerându-l

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că instanța de apel just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a probelor nu se conține în temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Concomitent a mai menționat că

instanța de apel a apreciat probele în strictă conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

În recursul declarat în prezenta cauză, recurentul invocă ca temei de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 8 ) Cod de procedură penală și anume

că decizia instanței nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis

grave erori de fapt care au afectat soluția, și fapta nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal.

În același timp, se notează că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina

inculpatului pe capătul de învinuire prevăzut de art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal,

respectiv în această parte Colegiul penal nu se va expune.

4

Verificând actele cauzei, prin prisma criticilor formulate de recurent Colegiul

constată, că nici unul din temeiurile, la care se referă autorul recursului, nu este aplicabil

din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Analizând probele descrise expuse în hotărârea contestată, Colegiul penal lărgit

constată că instanța de apel corect a concluzionat că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art.325 alin.(1) Cod penal, este dovedită pe deplin.

Argumentele recurentului, precum că probele administrate au fost apreciate incorect

și unilateral, iar decizia instanței de apel în partea condamnării lui A. Popovici-Andres este

bazată în exclusivitate pe probele acuzării, sunt neîntemeiate, or, instanța de apel a

soluționat cazul examinând toate probele în ansamblu, unele probe fiind motivat respinse,

altele acceptate. Totodată, Colegiul penal statuează că, la aprecierea probelor, judecătorii

sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest

sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau

de achitare. Prin urmare se constată, că la caz nu este prezentă nici o discordanță între cele

reținute de instanța de apel referitor la vinovăția lui A. Popovici-Andres și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel, concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărârii

atacate.

Astfel, instanța de apel, examinând apelul declarat de acuzatorul de stat vis-a-vis

de soluția primei instanțe pe capătul de învinuire prevăzut de art.325 alin.(1) Cod penal, a

supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar, probe,

care, au permis instanței de apel de a conchide că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii

de corupere activă, este dovedită.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect probele

administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Din conținutul deciziei contestate rezultă că această concluzie s-a tras, având în

vedere: declarațiile martorilor V. Guzun, Ig. Guriev, O. Zabolotnîi, care au relatat că la

24.10.2014 orele 0040 patrulând pe str. Ceucari, nr. 4, mun. Chișinău, au stopat două

persoane, care au solicitat să fie eliberați și să nu cheme grupa operativă le-au propus bani

câte 5000 lei fiecăruia. Ulterior le-au propus toți banii pe care îi aveau asupra sa; procesul-

verbal de ridicare din 28.10.2014 ( f.d.18-31); ordonanța de recunoaștere ca document a

copiei denunțului din 24.10.2014 (f.d.32); procesul-verbal de examinare a mijloacelor

bănești și planșa fotografică (fd.33-36); procesul-verbal de ridicare din 31.10.2014

(f.d.42); procesul-verbal de examinare a discului „DVD-R” cu denumirea „Maximus”,

(f.d.43); ordonanța de recunoaștere ca corp delict a înregistrărilor video din 24.10.2014,

a convorbirii cet. A. Popovici-Andres cu colaboratorii de poliție înscrise pe un disc „ DVD-

R” cu denumirea „Maximus” (f.d.44).

Acestea fiind menționate Colegiul conchide, că instanța de apel a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, făcând o apreciere probelor în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a indicat pentru care motive s-au admis unele

probe și s-au respins altele, argumentând detaliat hotărârea adoptată. Prin urmare,

argumentul avocatului Gh. Ionaș prin care se indică că instanța de apel a adoptat o decizie

eronată reieșind doar din declarațiile martorilor acuzării, fără a fi examinate în ansamblu

probele obiective administrate pe parcursul cercetării judecătorești sunt nefondate, or toate

5

probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Astfel, versiunea inculpatului prin care nu recunoaște vina, de către instanța de apel

corect a fost respinsă, iar concluziile instanței la acest capitol sunt argumentate riguros

(f.d.24 vol. III), concluzii pe care Colegiul le consideră întemeiate și a căror reluare nu se

mai impune.

Tot aici instanța de recurs reține că dezacordul recurentului cu aprecierea probelor

dată de către instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427

Cod de procedură penală.

Alegațiile recurentului precum că înregistrarea video efectuată de martorii V. Guzun,

O. Zabolotnîi și Ig. Guriev nu confirmă depozițiile acestora cu privire la faptul că inculpatul

le-a oferit mijloace bănești, Colegiul penal le respinge or, instanța de apel și-a argumentat

concluzia și just a menționat că prin conținutul imaginilor video care au fost cercetate în

cadrul ședinței de judecată se confirmă că inculpatul le-a propus colaboratorilor de poliție

bani „pentru a se clarifica pe loc”.

Referitor la argumentul invocat de apărare precum că instanța nu a avut dreptul de a

pune la baza hotărârii de condamnare doar declarațiile martorilor-agenți, colaboratori de

poliție, fapt care în opinia sa vine în contradicție cu dreptul la un proces echitabil Colegiul

reține, că decizia contestată nu a fost bazată doar pe depozițiile martorilor, dar și pe alte

probe care au fost menționate mai sus, probe care au fost analizate minuțios și care se

completează reciproc.

Argumentul apărării precum că decizia recurată este în contradicție cu prevederile

articolul 6 din Convenție și cu practica Curții Europene (cauza Teiheira de Castro vs

Portugalia și Ludi vs Elveția) deoarece instanța și-a bazat concluziile doar pe depozițiile a

martorilor-agenți, colaboratori de poliție, Colegiul îl respinge ca neîntemeiat și reține că

cauzele nominalizate sunt irelevante speței, or, în cauza penală Teiheira de Castro vs

Portugalia, Curtea a constat că activitatea agenților nu s-a rezumat la a investiga în mod

pasiv activitatea reclamantului, ci a constat dintr-o influentă exercitată într-o manieră

instigatoare, altfel spus reclamantul a săvârșit infracțiunea fiind instigat (provocat) de

agenții sub acoperire, iar în cea de a doua cauză (Ludi vs Elveția) Curtea a constatat că

reclamantului i s-a încălcat dreptul la apărare art.6 paragraful 3 lit.d) din Convenție prin

faptul că nici reclamantul și nici avocatul său nu au avut în nici unul din momentele

procedurii ocazia să-l interogheze pe agentul infiltrat și să arunce o îndoială asupra

credibilității sale.

Acestea fiind menționate instanța de recurs constată că în nici una din cauzele

menționate de autorul recursului, Curtea nu a constatat că instanțele ar fi încălcat dreptul la

un proces echitabil al reclamanților prin faptul că și-au bazat concluziile referitor la

vinovăția reclamanților doar pe depozițiile martorilor-colaboratori de poliție.

În consecință Colegiul conchide că, totalitatea argumentelor invocate de avocatul Gh.

Ionaș nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului și ca urmare acestea nu sunt

suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea influenta autenticitatea concluziilor

instanței de apel referitor la vinovăția inculpatului A. Popovici-Andres în săvârșirea

infracțiunilor incriminate. Totodată se constată că Curtea de Apel a examinat prezenta

cauza fără careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele cercetate

sub toate aspectele, just ajungând la concluzia privind vinovăția lui A. Popovici-Andres în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.325 alin.(1) Cod penal, concluzie ce este susținută

și de instanța de recurs.

6

Generalizând cele menționate mai sus Colegiul lărgit constată că, în cauză, instanța de

apel și-a motivat decizia pronunțată atât în partea menținerii sentinței de condamnare în

baza art.186 alin.(2) lit. c),d) Cod penal, cât și în partea pronunțării unei noi hotărâri de

condamnare pe capătul de învinuire prevăzut de art.325 alin.(1) Cod penal în privința lui

A. Popovici-Andres și aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția nefiind

admisă nici o eroare de fapt care ar fi afectat soluția instanței, astfel instanța de apel a

examinat cauza fără careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele

cercetate sub toate aspectele.

În acest context, instanța de recurs consideră că argumentele invocate de avocatul

Gh. Ionaș în numele inculpatului A. Popovici-Andres în recursul declarat sunt

neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil asupra inadmisibilității recursului declarat pe

motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Ionaș Gheorghe în

numele inculpatului Popovici-Andres Anton, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Popovici-Andres Anton,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Victor Boico

7