1ra-196/19 — art.27,186 alin.2 lit.c, d CP

1ra-196/19 — art.27,186 alin.2 lit.c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-196/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Maria Ghervas,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 15 mai 2018 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 12 septembrie 2018, declarat de avocatul Alexandru Pagu

și inculpatul

Apopii Nicolai.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 04.05.2015 – 15.05.2018,

instanța de apel: 08.06.2018 – 12.09.2018,

instanța de recurs: 22.11.2018 – 22.01.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

privința lui Apopii Nicolai pe art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, a fost încetat

din motiv că fapta lui constituie o contravenție.

Apopii Nicolai a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute

de art. 13, 105 Cod contravențional,

În temeiul art. 30 alin. (1), (2) Cod contravențional, a fost absolvit de

răspundere contravențională, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

a răspunderii contravenționale.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Bibas N. prejudiciul

moral în mărime de 1000 lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă.

septembrie 2014, aflându-se la iazul ce aparține lui Bibas Nicolae, din s. xx, r-nul

xx, prin înțelegere prealabilă, împreună și de comun acord cu două persoane

1

neidentificate de organul de urmărire penală, intenționat, având scopul de a sustrage

pește, pe ascuns, a întins plasele de pescuit, însă din cauze independente de voința

acestuia nu și-a dus intențile sale până la sfârșit, pe motiv că a fost observat și reținut

de proprietar, care a depistat în una din plase întinse în iaz, pește de soi carp și

tolstolob, în sumă totală de 608,00 lei.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiuinile inculpatului pe art. 27, 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, ca tentativă de furt, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, săvârșite

de două sau mai multe persoane.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că seara, s-a

oprit cu motocicleta la hotarele s. Ciubara, din motiv că a ars lumina. S-a trezit din

cauza loviturilor primite în piept și a cuvintelor necenzurate. Plasa din motocicletă o

ducea moșului său, deoarece avea mai multe. Nu a pescuit pește în s. Ciubara.

Partea vătămată, Bibas N., a relatata că s-a apropiat și l-a scos din iaz pe

Apopii N., iar celelalte două persoane au fugit. A telefonat soției, apoi a venit poliția.

A scos și plasa, dar în ea nu erau pești. Poliția a zis să nu scoată plasele din iaz,

deoarece urmează să le fotografieze. Toate acestea au avut loc spre dimineață. La

orele 07.00 poliția a revenit. Împreună au plecat cu barca pentru a scoate plasele. Au

adus cântarul electronic. Peștele era de soi tolstolob și carp, fiecare având masa de

1-2 kg. A fost aproximativ 10 kg de pește. Prețul pentru 1 kg de pește l-a stabilit

personal. Peștele a fost ridicat, apoi l-au dat înapoi în iaz. A doua zi, au scos alte

plase și din acestea au ridicat peștele de specia tolstolob și carp, care a fost cântărit.

Solicită încasarea prejudiciului material de 9000 lei și moral de 40000 lei.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 03.09.2014, în iazul

ce aparține lui Bibas N., a fost depistată și ridicată o plasă de pescuit în care se afla

un pește tolstolob și șase pești de soi carp.

Instanța a concluzionat că este dovedită existența evenimentelor din

rechizitoriu, fiind dovedită vina inculpatului în comiterea tentativei de sustragerea

pe ascuns a peștelui din iazul ce aparține lui Bibas N.

Însă, cu privire la calificativul prevăzut la lit. d) alin. (2) art. 186 CP, potrivit

art. 18 Cod contravențional, se consideră de mici proporții valoarea bunurilor

sustrase, sau valoarea pagubei pricinuite care, la momentul săvârșirii contravenției,

nu depășește 20% din cuantumul salariului mediu lunar pe economie prognozat,

aprobat de Guvern pentru anul în curs la data săvârșirii faptei.

Conform Hotărîrii de Guvernului nr.1000 din 13.12.2013, salariul mediu lunar

pe economie, prognozat pentru anul 2014, a fost de 4225 lei.

Astfel, prejudiciul de 608 lei, nu depășeșete 20 % din salariu mediu lunar pe

economie pentru anul 2014 și fapta săvârșită de inculpat se încadrează în baza

contravenției prevăzute de art.13, 105 Cod contravențional, după indicii – săvîrșirea

tentativei de sustragere în proporții mici din avutul proprietarului prin furt.

Deci, în temeiul art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, urmează de încetat

procesul penal în privința inculpatului pe art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal

deoarece fapta constituie contravenție, și de a-l recunoaște vinovat în comiterea

contravenției prevăzute de art. 13, 105 Cod contravențional, cu încetarea procesului

contravențional în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, prevăzut de

art. 30 alin. (1), (2) Cod contravențional.

2

pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, iar acțiunea civilă să fie

respinsă.

Apelantul a invocat că este eronată, potrivit art. 466 lit. d), e) Cod

contravențional, soluția instanței, precum că fapta săvârșită de inculpat constituie o

contravenție, deoarece nu au fost stabilite elementele acesteia.

Declarațiile părții vătămate, în partea în care ultimul afirmă cum l-a prins pe

inculpat în iaz, sunt contradictorii cu celelalte probe administrate și anume cu

declarațiile martorilor.

Partea vătămată o dată a declarat că în jurul orei 23.00 la văzut pe inculpat, cu

încă două persoane în motocicletă, în timp ce era la pândă, apoi că a fost sunat de o

persoană care l-a anunțat despre faptul că inculpatul trecea pe lângă iaz, și dânsul

peste o oră a venit la iaz, apoi că la prins pe inculpat cum pune plasa în iaz, pe care

a scos-o, iar celelalte le-a lăsat în iaz pentru a fi fotografiate a doua zi de polițiști.

Declarațiile polițiștilor contrazic pe cele ale părții vătămate, deoarece ultimii

au relatat că nu au cunoscut despre existența a careva plase în iaz sau pește, lucru

demonstrat și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, efectuat între orele

02.50-03.20, în cadrul căruia a fost supusă cercetării motocicleta de model „Ural”,

în care era o plasă de pescuit, alte careva obiecte supuse cercetării nu au fost.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului efectuat a doua zi, în cadrul căreia

în iaz s-a depistat o plasă de 200 metri, contravine cerințelor art. 118 alin. (4) Cod

de procedură penală, urmând a fi exclus ca probă.

Organul de urmărire penală nu a fost în drept să efectueze o cercetare

suplimentară, din moment ce în cadrul primei cercetări, efectuate în timpul nopții,

dânșii au avut posibilitatea să retragă din iaz plasa de pescuit și să efectueze

fotografii.

Instanța a pronunțat o hotărâre în lipsa probelor care ar demonstra vinovăția

inculpatului, iar toate dubiile urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului.

septembrie 2018, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, că nu există dubii rezonabile privind vinovăția

inculpatului în comiterea tentativei de sustragere a peștelui, fiind prezente suficiente

probe care demonstrează că ultimul în noaptea spre 03.09.2014, aflându-se la iazul

din satul xx, r-nul xx, având scop de a sustrage pește, pe ascuns, a întins plasele de

pescuit, însă nu și-a dus intențiile sale până la capăt din cauze independente de voința

sa, or, a fost observat și reținut de Bibos Nicolae.

În cadrul ședinței instanței de apel, partea apărării a înaintat o cerere, prin care

a solicitat excluderea probei - procesului verbal din 03.09.2014, de cercetare la

fața locului, făcând trimitere la prevederile art. 251 Cod de procedură penală.

Această solicitare urmează a fi respinsă deoarece actul de urmărire penală

poate fi contestat cel târziu în cadrul judecării cauzei în instanța de judecată, or, actul

dat a fost perfectat în prezența lui Apopii N. și acest act nu care sub incidența

prevederilor art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, nefiind lovit de nulitate

absolută, fapt ce permite contestarea acestuia în orice etapă a procesului.

De asemenea, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

3

probelor administrate o apreciere legală, corect ajungând la concluzia privind

confirmarea faptei imputate inculpatului, exprimată prin tentativă de sustragere pe

ascuns a peștelui din iazul ce aparține lui Bibos N., precum și, că acțiunile lui nu

constituie infracțiunea tentativei de furt prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penaș, ci reprezintă o faptă prejudiciabilă contravențională - tentativă de sustragere

în proporții mici din avutul proprietarului prin furt, prevăzută de art. 13, 105 Cod

contravențional.

adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pentru fapta

incriminată în baza art. 186 alin. (2) Cod penal.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și anume: nu a dat apreciere declarațiilor martorului

Trăncălcan V., care aflându-se în situație de conflict cu inculpatul, avânt temei de

răzbunare, i-a comunicat lui Bibas N., precum că Apopii N. a sustras peștele din

iazul lui Bibas N., or, Trancalan V. nu deținea această informație, dar a inventat-o,

declarațiilor părții vătămate, care vin în contrazicere cu ale martorilor Griga A. și

Șeremet I., proceselor-verbale de cercetare la fața locului, care au fost întocmite

contrar prevederilor legale și se contrazic între ele.

Instanța de apel incorect a dedus că în declarațiile părții vătămate nu există

contradicții, pe când acestea se combat prin procesul-verbal de audiere a lui Bibas

N. la faza urmăririi penale, procesul verbal de confruntare între Bibas N. și Apopii

N., declarațiile date în prima instanță și în instanța de apel.

Lipsită de fundament juridic este și respingerea de către instanța de apel a

cererilor detaliate a tuturor încălcărilor admise la faza urmăririi penale, invocate de

avocatul Pagu A., de nulitate a probelor, precum că inculpatul urma la etapa de

finisare a cauzei penale și la judecarea cauzei în prima instanță să invoce încălcările

respective.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15)

Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărâri. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

4

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. În corespundere cu

art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de

judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii

ei, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Potrivit art. 332 alin. (2), 391 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează

procesul penal.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 5 din 19.06.2006 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de

fond (pct. 2. din decizie):

a) inițial, în descriptiv, a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită,

că inculpatul: „prin înțelegere prealabilă, împreună și de comun acord cu două

persoane neidentificate de organul de urmărire penală, intenționat, având scopul

de a sustrage pește, pe ascuns, a întins plasele de pescuit…, Organul de urmărire

penală a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

ca tentativă de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, săvârșite de două sau mai multe

persoane”, nestatuând și proporțiile daunei cauzate, dar indicând în fapta săvârșită

elementul calificativ din art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal - săvârșite de două sau

mai multe persoane, și care nu se regăsește în dispoziția art. 105 Cod

contravențional, mai menționând că probele: „dovedesc existența evenimentelor din

rechizitoriu...”, însă ulterior a reținut divergent că: „fapta inculpatului constituie

contravenție, urmând a-l recunoaște vinovat în comiterea contravenției prevăzute

de art. 13, 105 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție”.

5

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis dispunând: „Apopii Nicolai se recunoaște

vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 13, 105 Cod contravențional,

În temeiul art. 30 alin. (1), (2) Cod contravențional, se absolvă de răspundere

contravențională, în legătură cu expirarea termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale”, nefiiind clar dacă sentința pronunțată este de condamnare sau de

încetare.

Or, art. 105 Cod contravențional prevede răspundere contravențională pentru

sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului prin furt, dar fără circumstanțe

agravante.

Prin urmare, furtul săvârșit de două sau mai multe personae, indiferent de

mărimea și costul celor sustrase, nu poate fi considerat drept sustragere în proporții

mici, faptele urmând a fi încadrate conform art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal.

b) a trecut în revistă toate probele administrate pe caz, însă nu a apreciat

fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

invocate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și

probele aduse în sprijinul apărării, în special privind divergențile în declarațiile părții

vătămate și a martorilor audiați.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărâri.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile

de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale, menținând o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal.

6

Mai mult, a constatat inițial că: „prima instanță corect a ajuns la concluzia

privind confirmarea faptei imputate inculpatului”, or, fapta incriminată

inculpatului este cea prevăzută de art. 27, 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, însă

ulterior a indicat divergent că: „acțiunile lui nu constituie infracțiunea tentativei de

furt prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ci reprezintă o faptă

prejudiciabilă contravențională - tentativă de sustragere în proporții mici din avutul

proprietarului prin furt, prevăzută de art. 13, 105 Cod contravențional”;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 5. din prezenta

decizie, și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate;

c) a trecut în revistă toate probele administrate pe caz, însă nu a apreciat fiecare

probă administrată pe caz separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept, invocate în

rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins versiunile și probele aduse

în sprijinul apărării, în special privind divergențile în declarațiile părții vătămate și

a martorilor audiați.

Or, aprecierile sumare și confuze din descriptiv că: „excluderea probei -

procesului verbal din 03.09.2014, de cercetare la fața locului…, nu care sub

incidența prevederilor art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală”, nu corespund

criteriilor de drept privind aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei prescrise în

art. 101 Cod de procedură penală, la caz fiind invocată o circumstanță cu statut de

probă în procesul penal.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărâri, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

7

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Alexandru Pagu și inculpatul

Apopii Nicolai Serghei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 12 septembrie 2018, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 15 februarie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Victor Burduh

8