2ra-1705/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V.Braşoveanu nr.2ra-1705/13 instanţa de apel: A.Panov, S.Arnăut, T.Pelin ÎNCHEIERE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dumitru Avornic, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dumitru Avornic împotriva lui Sergiu Orzea cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de către Sergiu Orzea, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 20 iulie 2010 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 18 octombrie 2010 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca depusă în afara termenului legal.

c o n s t a t ă La 07 iunie 2010 Dumitru Avornic a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Orzea cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că, la 14 noiembrie 2006 în jurul orei 13:30 se deplasa cu automobilul propriu de model Mazda 626 cu n/î C IH 272 pe str.Alexandru cel Bun mun.Chişinău, iar la intersecţie cu str.V.Alexandri a fost tamponat de automobilul de model BMW 521i cu n/i C LA 415 la volanul căruia se afla Sergiu Orzea.

Menţionează că, vinovat de comiterea accidentului dat s-a tăcut pîrîtul, care a recunoscut vina sa şi a solicitat soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, fără implicarea poliţiei, promiţîndu-i că va suporta cheltuielile legate de reparaţia automobilului fapt care se confirmă şi prin recipisa eliberată de către pîrît la data de 14 noiembrie 2006. Timp de o perioadă îndelungată pîrîtul amîna onorarea obligaţiilor sale ce reiese din recipisa din 14 noiembrie 2006. În anul 2009 a aflat că pîrîtul se află peste hotarele ţarii, din care motiv a renunţat la negocieri şi şi-a reparat automobilul din cont propriu.

Efectuarea reparaţiei automobilului din cont propriu, i-a fost impusă de următoarele circumstanţe: necesitatea de a-1 utiliza în continuare şi de a evita cheltuielile în legătură cu staţionarea automobilului avariat ( ex.: chiria altui automobil) etc. Susţine că, fiind lezat în drepturi prin atitudinea indiferentă a pîrîtului, manifestată prin neexecutarea obligaţiilor pe o perioadă atît de îndelungată, a suportat cheltuielile pentru reparaţia automobilului, care urmau, în conformitate cu prevederile legii, să fie suportate de pîrît, în acest mod, suma asupra cărei pretinde în drept, este de 10811,98 lei care reiese din raportul de evaluare a pagubei nr.233/03A conform căruia costul recondiţionării automobilului de model Mazda 626 cu n/î C-IH-272 la staţiile specializate de aprovizionare tehnică constituie 10411,98 lei precum şi din cheltuielile suportate pentru efectuarea acestui raport în mărime de 400 lei.

Consideră reclamantul că cerinţa sa privind încasarea integrală de la pîrît a sumei pentru repararea automobilului deteriorat, este o cerinţă legală şi impune executarea obligaţiilor corespunzătoare. Prin urmare, norma impune repararea prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit de către posesorul izvorului. Posesor este persoana care exploatează şi posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate sau în alt temei legal. Conform recipisei eliberate de Orzea Sergiu, ultimul recunoaşte că la data de 14 noiembrie 2006, exploata automobilul de model BMW 520i cu n/î C-LA- 415, implicat în accidentul rutier. Consideră oportun ca autorul prejudiciului, adică pîrîtul, să repare integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat, în sumă de 10411,98 lei, precum şi să suporte toate cheltuielile efectuate de reclamant aferente acestui prejudiciu.

Referitor la termenul de prescripţie de înaintare a acţiunii în repararea prejudiciului, consideră că nu a fost omis. Cu pîrîtul. a dus tratative de soluţionare a litigiului în cauză pe cale amiabilă timp de o perioadă îndelungată, şi doar în 2009 a aflat că ultimul a plecat peste hotarele Republicii Moldova fără să-şi onoreze obligaţiile faţă de el, din care motiv şi consideră că ultimul a renunţat la negocieri, termenul de prescripţie de înaintare a acţiunii în repararea prejudiciului începînd din momentul aflării de către reclamant despre faptul dat. Afirmă că i-a fost cauzat nu doar prejudiciul material nemijlocit, ci şi s-a produs un atentat la drepturile sale personale nepatrimoniale, exprimate prin necesitatea de a suporta pe cont propriu obligaţiile ce nu-i corespundeau şi toate incomodităţile derivate din aceasta, precum şi umilinţa în legătură cu atitudinea pîrîtului faţă de acest caz.

Astfel, prin insulta adusă reclamantului prin atitudinea pîrîtului şi modalităţile folosite de cel din urmă pentru a se eschiva de la onorarea obligaţiilor sale contractuale, pretinde în drept la repararea pagubei morale astfel survenite. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 20 iulie 2010 s-a admis acţiunea, fiind încasat din contul lui Sergiu Orzea în beneficiul lui Dumitru Avornic prejudiciul material cauzat în mărime de 10411,98 lei, taxa de stat în mărime de 150 lei şi cheltuieli de judecată, suma achitată pentru efectuarea raportului de evaluare a pagubei în sumă de 400 lei. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 18 octombrie 2010 s-a încasat din contul lui Sergiu Orzea în beneficiul lui Dumitru Avornic prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 ianuarie 2013 s-a admis cererea de apel declarată de către Sergiu Orzea, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 20 iulie 2010 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 18 octombrie 2010 şi emisă o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea ca depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. La 26 martie 2013 Dumitru Avornic a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărîrilor primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, iar la emiterea ei au fost încălcate normele de drept material şi procedural.

Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dumitru Avornic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Dumitru Avornic, în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dumitru Avornic ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Dumitru Avornic, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat