2ra-1536/15 — Rezilierea contractului de locaţiune şi încasarea datoriei

prima instanţă: V.Mihăilă dosarul nr. 2ra-1536/15 instanţa de apel: M.Guzun, A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Zburlea Trofim, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zburlea Trofim împotriva Alionei Balan privind rezilierea contractului de locaţiune şi încasarea datoriei, şi la cererea reconvenţională depusă de Balan Aliona împotriva lui Zburlea Trofim privind declararea nulităţii contractului de locaţiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2015 prin care s-a admis apelul declarat de către Zburlea Aliona, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 06 mai 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 13 septembrie 2013 Zburlea Trofim s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Alionei Balan privind rezilierea contractului de locaţiune. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 23.06.2001 a fost înregistrată căsătoria între el şi pîrîta Balan Aliona, trecută în registrul de stare civilă sub nr. 10. În timpul căsătoriei şi anume la 28.11.2002 în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. 4177, împreună cu pîrîta au dobîndit în proprietate apartamentul nr.22 situat în mun. Chişinău, şos. Munceşti, 406. Menţionează că, prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 martie 2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată a lui Zburlea Trofim împotriva Alionei Zburlea privind partajul averii comune în devălmăşie, fiind atribuit în proprietatea lui Zburlea Trofim şi Zburlea Aliona cîte 1/2 cotă-parte din bunul imobil ap. 22, situat în mun.

Chişinău, şos. Munceşti, 406. 1 Din motiv că convieţuirea comună în acest apartament era imposibilă, s-a decis ca în apartamentul dat va locui pîrîta, achitîndu-i lunar pentru chirie cîte 150 euro, pentru ca să-şi închirieze un alt apartament. La 02.10.2012 între el şi Balan Aliona, a fost încheiat contractul de locaţiune, conform căruia a dat pîrîtei în chirie şi folosinţă cota-parte ce-i aparţinea, stabilind plata lunară în mărime de 150 euro. Din luna octombrie anul 2012, pînă în luna mai anul 2013, pîrîta a achitat chiria, însă din luna mai a anului 2013 pînă în prezent, pîrîta nu a efectuat nici o plată, încălcînd astfel prevederile contractului. Conform înţelegerii între părţi, pîrîta urma să-şi îndeplinească obligaţiunile contractuale pînă la momentul rezilierii contractului din 02.10.2012, însă aceasta nu a solicitat rezilierea contractului, suma datoriei constituind 750 euro.

Pentru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, la 01.08.2013 a expediat pîrîtei o reclamaţie prin care a solicitat achitarea datoriei, însă nu a primit nici un răspuns pozitiv. Solicită reclamantul, rezilierea contractului de locaţiune din 02.10.2012 şi încasarea de la Balan Aliona în beneficiul său a datoriei în sumă de 750 euro. Ulterior, reclamantul şi-a concretizat cerinţele, solicitînd încasarea de la Balan Aliona în beneficiul său a datoriei în sumă de 1500 euro. La rîndul său, Balan Aliona s-a adresat cu cerere reconvenţională împotriva lui Zburlea Trofim privind declararea nulităţii contractului de locaţiune.

În motivarea acţiunii pîrîta-reclamantă a indicat că, prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 25 martie 2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată a lui Zburlea Trofim împotriva Alionei Zburlea privind partajarea averii comune, prin atribuirea în proprietatea fiecăruia cîte ½ cotă parte ideală din apartamentul nr.22 din str. Munceşti,406, mun. Chişinău. Din rezultatul căsătorie au un copil comun, fiica minoră Zburlea Marinela. Menţionează că Zburlea Trofim i-a propus de a-i răscumpăra cota-parte a sa din apartament, însă dat fiind faptul că la acel moment nu a dispus de mijloace financiare pentru procurarea părţii ce aparţine reclamantului-pîrît cu drept de proprietate, ultimul a purces să o convingă la necesitatea acumulării banilor.

Deoarece relaţiile erau tensionate, Zburlea Trofim a plecat să locuiască la gazdă, iar pentru acest gest ea îi achita o sumă de bani, însă ulterior, Zburlea Trofim a insistat în vederea încheierii contractului de locaţiune. Susţine pîrîta-reclamantă Balan Aliona că niciodată nu s-a folosit de spaţiul reclamantului-pîrît, actul juridic fiind fictiv şi simulat şi în temeiul art. art.207, 221 Cod civil urmează a fi declarat nul. Solicită Balan Aliona, inclusiv prin cererea de concretizare a cerinţelor, declararea nulităţii contractelor de locaţiune din 02.10.2012 şi 01.03.2012 încheiate între ea şi Zburlea Trofim. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 23 iunie 2014, acţiunea iniţială a fost admisă, iar cea reconvenţională respinsă.

A fost reziliat contractul de locaţiune încheiat între Zburlea Trofim şi Balan Aliona la data de 02.10.2012. S-a încasat de la Balan Aliona în beneficiul lui Zburlea Trofim datoria în sumă de 1 500 Euro sau echivalentul în valută naţională conform cursului BNM la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Balan Aliona a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2015 s-a admis apelul Alionei Zburlea, s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 mai 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins pretenţia lui Zburlea Trofim privind încasarea sumei de 1500 Euro.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 29 aprilie 2015 Zburlea Trofim a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate, considerîndu-le neîntemeiate şi ilegale pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei şi au fost încălcate şi aplicate eronat normelor de drept material. Susţine că instanţa de apel nu a luat în consideraţie cele invocate de intimată atît la depunerea cererii reconvenţionale, cît şi în cerere de apel, unde a indicat că Zburlea Trofim a plecat să locuiască în altă parte, şi dînsa era de acord să îi achite cîte 150 Euro pentru folosirea cotei-părţi din apartament, după care ulterior a şi fost încheiat contractul de locaţiune.

Indică că nici după adresarea în judecată intimata nu a propus rezilierea contractului de locaţiune şi se folosea în continuare de spaţiul locativ ce îi aparţine cu drept de proprietate. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Zburlea Trofim urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Zburlea Trofim este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Zburlea Trofim ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Zburlea Trofim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5