1ra-1608/2018 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-1608/2018 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1608/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 12 decembrie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2018, declarat de

condamnatul

Doloșcan Iurie XXX, născut la

XXXXXX, originar și locuitor al XXXXXX,

XXXXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.09.2017 – 12.12.2017,

instanța de apel: 09.01.2018 – 06.02.2018,

instanța de recurs: 16.07.2018 – 30.10.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și administrative pe un termen de 5

ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

calitate de șef-adjunct al Penitenciarului nr. 9 Pruncul al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției în temeiul ordinului nr. 421 din

13.05.2012 a ministrului justiției, fiind, în conformitate cu prevederile art. 123 alin.

(2) Codul penal, persoană publică, contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de

funcția deținută, ignorând prevederile art. 22 al Legii nr. 1036-XIII din 17.12.1996

„Cu privire la sistemul penitenciar”, care stabilește că colaboratorul sistemului

penitenciar este obligat să întreprindă toate măsurile posibile pentru prevenirea și

1

curmarea infracțiunilor în instituțiile penitenciare și pe teritoriile aferente, precum

și pentru reținerea persoanelor care au comis infracțiuni, contrar prevederilor art.

22 alin. (1) lit. a), b), d), f), g) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008, conform cărora funcționarul

public este obligat să respecte Constituția RM, legislația în vigoare, să respecte cu

strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate,

obiectivitate și promptitudine, în spirit de inițiativă și colegialitate, toate atribuțiile

de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzută de lege, să

respecte regulamentul intern, contrar prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 25

din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public care stabilește că

funcționarul public are obligația să se abțină de la orice act sau faptă care poate

prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorității publice”, a comis

depășirea atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe.

Prin decizia comisiei Penitenciarului nr. 9 din 15.02.2012, condamnatului

Arend Thomas i-a fost permisă resocializarea, adică deplasarea pe teritoriul

penitenciarului fără a fi escortat, decizie care nu permitea deplasarea fără escortă a

deținutului în afara penitenciarului, ultimul fiind condamnat la 21.03.2006 pentru

săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod

penal, ispășindu-și pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani și 8

luni în penitenciarul de tip închis nr. 9 Pruncul.

Ulterior, la 26 mai 2012, inculpatul Doloșcan I., deținând funcția de șef-

adjunct al Penitenciarului nr. 9 Pruncul din mun. Chișinău, contrar prevederilor art.

216 alin. (2) Cod de executare, care stabilește imperativ că este interzisă deplasarea

fără escortă sau însoțire în afara penitenciarului a condamnatului ... care a săvârșit

infracțiune deosebit de gravă sau excepțional de gravă și art. 251 alin. (5) Cod de

executare, potrivit cărui în regim comun și în regim de resocializare, condamnații

pot fi antrenați în munci, în afară penitenciarului, dacă dispun de dreptul de

deplasare fără escortă sau însoțire, în condițiile prevăzute de art. 216, fiind

conștient de limitele atribuțiilor acordate lui prin lege, a emis și semnat permisul

nr. 14, prin care a acordat ilegal condamnatului Thomas Arend, dreptul de a se

deplasa în afara Penitenciarului nr. 9 Pruncul, fără escortă.

Prin faptele sale, șeful adjunct al Penitenciarului nr. 9 Pruncul, Doloșcan I. a

admis încălcarea prevederilor imperative ce reglementează condițiile de detenție

ale persoanelor condamnate, acesta permițând unei persoane condamnate pentru

comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, de a se deplasa fără escortă în afara

instituției penitenciare pentru perioada 26.05.2012 - 31.12.2013, fiind afectate

interesele publice, inclusiv prin diminuarea încrederii societății în autoritățile

publice.

Astfel, inculpatul Doloșcan I., fiind persoană publică, a comis infracțiunea

prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal, adică săvârșirea de către o persoană

publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice.

02.11.2016 și Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 31.05.2017,

2

sentința a fost menținută fără modificări, hotărârile judecătorești devenind, astfel,

irevocabile.

revizuire a procesului penal, solicitând revizuirea sentinței Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 02.11.2016, cu emiterea unei noi sentințe, prin care să fie

achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Revizuentul a invocat că, conform Hotărârii Curții Constituționale din

27.06.2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328

alin. (1) din Codul penal (excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu),

Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau”

din alin. (1) art. 328 Cod penal nr. 958-XV din 18.04.2002. Totodată, Curtea

Constituțională a statuat că se recunoaște constituțional textul „dacă aceasta a

cauzat daune în proporții considerabile […] drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice sau juridice” din alin. (1) al art. 328 Cod penal, nr.

958-XV din 18.04.2002.

Potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărârile Curții

Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind neconstituționalitatea

unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanțele

de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal.

În corespundere cu art. 458 alin. (1), (3) pct. 4) Cod de procedură penală,

hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse revizuirii în latura penală, în

cazurile în care, Curtea Constituțională a recunoscut drept neconstituțională

prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Art. 460 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că procedura de revizuire

se deschide în baza cererii adresate instanței de judecată care a judecat cauza în

primă instanță.

Atât în rechizitoriu, cât și în sentința Judecătoriei Buiucani din 02.11.2016,

latura obiectivă a infracțiunii comise de Doloșcan I. a fost stabilită cu indicii:

depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice.

Or, prin Hotărârea Curții Constituționale din 27.06.2017 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328 alin. (1) din Codul penal, textul

„intereselor publice sau” din norma menționată a fost declarat neconstituțional.

Totodată, organul de urmărire penală și instanța de judecată au stabilit că

Doloșcan I., depășindu-și atribuțiile de serviciu a cauzat daune în proporții

considerabile doar intereselor publice. Rezultă că, după declararea

neconstituțională a textului „intereselor publice”, în acțiunile lui nu este întrunită

latura obiectivă a componenței de infracțiune prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod

penal.

revizuire a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 28 pct. 7 al Legii cu privire la Curtea

Constituțională nr. 317-XIII din 13.12.1994, hotărârile Curții Constituționale

produc efecte numai pentru viitor și nicidecum în trecut.

3

Astfel, argumentul condamnatului și al avocatului A. Stratan, privind

revizuirea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02.11.2016, cu

pronunțarea unei sentințe de achitare a lui Doloșcan I., pe motiv că în acțiunile

acestuia nu sunt întrunite elementele infracțiunii, este lipsit de suport juridic și nu

cade sub incidența dispoziției art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de revizuire, casată

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 02.11.2016, cu emiterea unei

sentințe de achitare, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul a invocat că prima instanță a reținut dispoziția art. 28 pct. 7) al

Legii cu privire la Curtea Constituțională nr. 317-XIII din 13.12.1994, care

statuează că hotărârile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor și

nicidecum în trecut.

Însă, potrivit alin. (3) din art. 28 al Legii nominalizate, consecințele juridice

ale actului normativ sau ale unor părți ale acestuia, declarate neconstituționale, sunt

înlăturate conform legislației în vigoare.

Astfel, în procesul penal, anume pentru înlăturarea consecințelor juridice

există prevederile art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, conform căror

revizuirea poate fi cerută în cazurile în care Curtea Constituțională a recunoscut

drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Mai mult, în cazul conflictului de aplicare a legislației, puterea juridică a

Codului de procedură penală (lege organică) prevalează asupra Legii cu privire la

Curtea Constituțională nr. 317-XIII din 13.12.1994 (lege ordinară).

Temei pentru înaintarea cererii de revizuire a servit Hotărârea Curții

Constituționale din 27.06.2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi ale art. 328 alin. (1) Cod penal, prin care a fost declarat neconstituțional

textul „intereselor publice sau” din alin. (1) art. 328 din Codul penal.

Potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărârile Curții

Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind neconstituționalitatea

unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanțele

de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal.

Atât în rechizitoriu, cât și în sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

02.11.2016, latura obiectivă a infracțiunii comise de Doloșcan I. a fost stabilită cu

indicii: depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană

publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile doar

intereselor publice.

Or, prin Hotărârea Curții Constituționale din 27.06.2017, privind excepția de

neconstituționalitate ale unor prevederi ale art. 328 alin. (1) Codul penal, textul

„intereselor publice sau” din norma vizată a fost declarat neconstituțional.

Reiese, că în acțiunile lui Doloșcan I. nu este întrunită latura obiectivă a

componenței de infracțiune prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal or, în afară de

daune considerabile intereselor publice, altor persoane (fizice sau juridice), daune

considerabile nu au fost stabilite.

februarie 2018, apelul a fost respins ca nefondat.

4

Instanța de apel a reținut că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 22 din

27.06.2017, s-a declarat neconstituțional textul „intereselor publice sau” din alin.

(1) al art. 328 Cod penal.

Totodată, potrivit art. 28 alin. (2) și (3) din Legea cu privire la Curtea

Constituțională, actele normative sau unele părți ale acestora declarate

neconstituționale, devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii

respective a Curții Constituționale. Consecințele juridice ale actului normativ sau

ale unor părți ale acestuia, declarate neconstituționale, sunt înlăturate conform

legislației în vigoare.

În acest context, Doloșcan I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 328 alin. (1) Cod penal, până la pronunțarea Hotărârii Curții Constituționale nr.

22 din 27.06.2017, în privința lui fiind aplicată legea penală în vigoare la

momentul săvârșirii faptei.

Prin urmare, sunt neplauzibile alegațiile apelanților că prima instanță a dat o

interpretare eronată prevederilor legale aplicabile speței și invocate de către

revizuent, fiind întemeiată concluzia instanței de fond care, în esență, relevă că

hotărârile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor și nicidecum în

trecut.

Astfel, în speță nu se conturează situația prevăzută în art. 458 alin. (3) pct. 4)

Cod de procedură penală, pentru revizuirea procesului.

Or, dispozițiile Hotărârii Curții Constituționale nr. 22 din 27.06.2017, nu au

efect retroactiv în sensul prevederilor art. 10 Cod penal, potrivit cărui, actele

normative declarate neconstituționale nu se aplică din momentul adoptării hotărârii

respective a Curții Constituționale.

hotărârilor adoptate, admiterea cererii de revizuire și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie admisă cererea de revizuire, casată sentința Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 02.11.2016, cu emiterea unei noi sentințe de achitare, pe motiv

că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Recurentul a invocat că instanța a reținut dispoziția art. 28 pct. 7) al Legii cu

privire la Curtea Constituțională nr. 317-XIII din 13.12.1994, care expres statuează

că hotărârile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor și nicidecum

în trecut.

Însă, potrivit alin. (3) art. 28 al Legii nominalizate, consecințele juridice ale

actului normativ sau ale unor părți ale acestuia declarate neconstituționale sunt

înlăturate conform legislației în vigoare.

Astfel, în procesul penal, anume pentru înlăturarea consecințelor juridice

există prevederile art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, conform căror

revizuirea poate fi cerută în cazurile în care Curtea Constituțională a recunoscut

drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

Mai mult, în cazul conflictului de aplicare a legislației, puterea juridică a

Codului de procedură penală (lege organică) prevalează asupra Legii cu privire la

Curtea Constituțională nr. 317-XIII din 13.12.1994 (lege ordinară).

Însă, instanțele de fond și de apel au ignorat faptul că temei de revizuire este

cel indicat în art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală.

5

Or, drept temei pentru înaintarea cererii de revizuire a servit Hotărârea Curții

Constituționale din 27.06.2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor

prevederi ale art. 328 alin. (1) Cod penal, prin care a fost declarat neconstituțional

textul „intereselor publice sau” din alin. (1) art. 328 Cod penal.

Potrivit art. 7 alin. (6) Cod de procedură penală, hotărârile Curții

Constituționale privind interpretarea Constituției sau privind neconstituționalitatea

unor prevederi legale sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, instanțele

de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal.

Atât în rechizitoriu, cât și în sentința Judecătoriei Buiucani din 02.11.2016,

latura obiectivă a infracțiunii comise de Doloșcan I. a fost stabilită cu indicii:

depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice.

Or, prin Hotărârea Curții Constituționale din 27.06.2017 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale art. 328 alin. (1) Cod penal, textul

„intereselor publice sau” a fost declarat neconstituțional.

Astfel, având în vedere că atât organul de urmărire penală, cât și instanța de

judecată, au stabilit că condamnatul Doloșcan I., depășindu-și atribuțiile de

serviciu, a cauzat daune în proporții considerabile doar intereselor publice, după

declararea neconstituțională a textului „intereselor publice”, în acțiunile lui

Doloșcan I. nu este întrunită latura obiectivă a componenței de infracțiune

prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 13), 14) Cod de

procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, a

intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului, Curtea Constituțională a

recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 7 alin. (1), (3) și (6) Cod de procedură penală,

proсesul penal se desfășoară în strictă conformitate cu principiile și normele

prezentului cod. Dacă, în procesul judecării cauzei, instanța constată că norma

juridică ce urmează a fi aplicată contravine prevederilor Constituției și este expusă

6

într-un act juridic care poate fi supus controlului constituționalității, este sesizată

Curtea Constituțională, hotărârile cărei, privind interpretarea Constituției sau

privind neconstituționalitatea unor prevederi legale, sunt obligatorii pentru

instanțele de judecată și pentru persoanele participante la procesul penal. Potrivit

art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. În corespundere cu art. 458 alin. (1), (3) pct. 4)

Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi supuse

revizuirii în cazurile în care Curtea Constituțională a recunoscut drept

neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de

fond (pct. 5. din decizie):

a) nu și-a fondat concluziile în raport cu prevederile imperative din art. 458

alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, că hotărârile judecătorești irevocabile pot

fi supuse revizuirii în cazurile în care Curtea Constituțională a recunoscut drept

neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă, și în care nu se

conțin prescripții privind efectul în timp al hotărârilor Curții Constituționale;

b) nu s-a referit în niciun fel și asupra relevanțelor din decizia Curții

Constituționale nr. 81 din 18.11.2016, despre inadmisibilitatea sesizării nr.

128g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a art. 26 alin. (7) din Legea cu

privire la Curtea Constituțională, că: „legislația procesual-penală și procesual-

civilă atribuie hotărârilor Curții Constituționale caracter retroactiv, prin

posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești irevocabile în cazul în care norma

aplicată litigiului a fost declarată neconstituțională. Posibilitatea revizuirii unei

hotărâri judecătorești pronunțate cu încălcarea Constituției constituie singura

modalitate de contracarare a efectelor unei legi care contravine principiilor

constituționale, ce garantează drepturile și libertățile fundamentale”.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, cât

și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu

rejudecarea cauzei în apel, întrucât asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată

în instanța de recurs. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform părții descriptive a deciziei atacate (pct. 7. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai;

b) nu s-a asupra motivelor invocate în apelul declarat, și repetate în recursul

ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 6.,

7

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, cât și de relevanțele conținute în hotărârea Curții Constituționale nr. 21 din

01.10.2018, pentru controlul constituționalității art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de

procedură penală, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de condamnatul Doloșcan Iurie XXXX,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie

2018, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 15

noiembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

8