1ra-50/2018 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-50/2018 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-50/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

27 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Anatolie Țurcan

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Valeriu Dubăsari prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2017, în cauza penală

în privința lui

Sîrghi Anatolie XXXXX,

născut la XXXXX, originar din or. XXXXX, domiciliat în

s. XXXXX, r-nul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2015 - până la 26 iulie 2017 (instanța de apel);

2017- până la 27 februarie 2018 (instanța de recurs ordinar);

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.191

alin.(5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

că, urmărind scopul dobândirii ilicite a averii străine, din subsolul terenului din

extravilanul s.Costuleni, r-nul Ungheni, care-i aparține cu drept de proprietate,

fără a obține autorizația organelor abilitate și licența necesară, a extras ilegal

3 848 m3 de nisip în următoarele circumstanțe:

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 07 mai 2007, Sîrghi Anatolie a fost

condamnat pentru faptul că, în perioada lunii septembrie-octombrie 2006,

presupunând greșit că are dreptul de a exploata bogățiile subterane din subsolul

terenului din extravilanul s. Costuleni, r-nul Ungheni, care-i aparține cu drept de

proprietate, fără a obține autorizația organelor abilitate și licența respectivă, a extras

samavolnic din subsolul terenului în cauză 552 m3 de nisip, adică a comis o

infracțiune prevăzută de art.352 alin.(l) lit.c) Cod penal, însă în temeiul art.58 Cod

penal a fost liberat de răspundere penală în legătură cu schimbarea situației.

1

Necătând la aceasta, Sîrghi Anatolie, în perioada lunii mai 2007 până la

30 noiembrie 2007, când lucrările de extragere au fost stopate de către Inspectoratul

Ecologic de Stat, la fel, fără proiect de execuție înregistrat, fără perimetru minier,

fără act de transmitere a zăcămintelor avizat în modul stabilit, fără avizul expertizei

ecologice de stat și proiectului de recultivare a terenului, precum și fără licența de

extragere a zăcămintelor subterane de la zăcământul ,,Costuleni”, a continuat

intenționat să extragă ilegal nisip din subsolul terenului menționat.

Conform actului de investigare a zăcământului de nisip ,,Costuleni” din

24.03.2009 volumul total de nisip extras constituie 4 400 m3, inclusiv 552 m3

pentru extragerea samavolnică a cărora a fost condamnat. În așa mod, de către Sîrghi

Anatolie intenționat au mai fost extrase 3 848 m3 de nisip.

Prin raportul de expertiză merceologică nr.0269305 din 03.02.2010, costul unui

m3 de nisip a fost evaluat la prețul de 80 lei. Astfel, valoarea totală a nisipului extras

constituie 307 840 lei, inclusiv cheltuieli suportate la extragere în sumă de 69967 lei.

Ca urmare, statului i s-a cauzat un prejudiciu prin ratarea unui venit ce putea

să constituie nu mai puțin de 237873 lei, ceea ce constituie un prejudiciu în proporții

deosebit de mari.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care A. Sîrghi să fie

condamnat în baza art.191 alin.(5) Cod penal, la 10 ani închisoare, invocând că

instanța nu a dat o apreciere corectă probelor acuzării, care confirmă pe deplin

săvârșirea de către inculpat a infracțiunii incriminate fiind lăsat fără apreciere faptul

că cariera de nisip din extravilanul s.Costuleni nu poate fi interpretată ca o carieră

experimentală, deoarece conform Codului Subsolului, cercetarea geologică a

subsolului se realizează doar de către specialiștii în domeniu, pe când extragerea

nisipului se realizează numai în baza perimetrului minier și al licenței, astfel că de

către A.Sîrghi au fost încălcate condițiile și scopul pentru care i-a fost repartizat

sectorul de subsol în folosință, deoarece inculpatul nu a acționat în scopul

exploatării substanțelor minerale din zăcământ, dar în scopul extragerii nisipului în

scopuri comerciale.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat.

Colegiul penal a conchis că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

privind achitarea inculpatului de sub învinuirea în baza art.191 alin.(5) Cod penal,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, reieșind din ansamblu

probator al cauzei, care cert dovedește nevinovăția inculpatului în comiterea

2

infracțiunii incriminate.

stat, care a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Concluzia

instanței de apel, care a menținut soluția de achitare a inculpatului, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii, este eronată, or în speță instanța a reținut

că probele prezentate de partea acuzării demonstrează în exclusivitate activitatea

persoanei juridice SRL „Alpinia”, dar nicidecum faptul delapidării averii străine de

către inculpatul A.Sîrghi, prin urmare, dacă instanța a ajuns la o astfel de concluzie

urma să-l achite pe inculpat din motivul lipsei elementelor infracțiunii; instanța nu

a apreciat probele la justa lor valoare și nu a dat o apreciere obiectivă tuturor

probelor administrate în cauză.

2015 recursul ordinar a fost admis, casată decizia contestată și dispusă rejudecarea

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției adoptate Colegiul a menționat că instanța nu a redat

în decizia adoptată conținutul declarațiilor inculpatului și a reprezentanților părții

vătămate D. Coadă și V. Ciornîi, la fel nu au fost redate și apreciate un șir de probe

scrise, care au fost cercetate și consemnate în procesul-verbal, concluzionând că

într-o hotărâre este necesar nu numai de a face trimitere ori a reda declarațiile

participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții, și legătura lor

cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe

cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

În concluzie s-a menționat, că instanța de apel s-a expus superficial asupra

probelor administrate în cauză, fără a le analiza minuțios și detaliat în cumul cu

probele prezentate de părți iar, din textul deciziei se întrevede că aceasta a preluat

aceleași motive ale sentinței, întemeindu-și soluția pe declarațiile inculpatului,

neglijând o mare parte din argumentele și probele prezentate de acuzare.

declarat de acuzatorul de stat a fost respins ca nefondat.

Colegiul penal a conchis că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia

privind achitarea inculpatului de sub învinuirea în baza art.191 alin.(5) Cod penal,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, deoarece faptul transmiterii

în baza unui act a carierei de nisip în administrarea cu drept de gestionare lui Sîrghi

A., cu indicarea volumului carierei nu rezultă din materialele cauzei. La fel, nu au

3

fost prezentate careva probe care ar confirma că anume Sîrghi A. a exploatat ilegal

cariera de nisip și în urma cărui fapt a fost extrasă cantitatea de nisip invocată în

actul de învinuire.

S-a mai menționat că în speță nu a fost probat faptul că Sîrghi A., prin

folosirea situației de serviciu, a extras ilegal din subsolul zăcământului bunuri,

încredințate în administrarea sa, și anume 3848 m3 de nisip pe care le-a însușit ilegal

în interesul său.

care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei, invocând

următoarele argumente:

- prima instanță l-a achitat pe Sîrghi A. pe motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii, ceea ce reprezintă că zăcământul Cosulteni nu a fost extras în

genere și nu există un prejudiciu material. Consideră că în speță chiar și în cazul în

care probele au fost interpretate în favoarea inculpatului, acesta urma a fi achitat pe

motiv că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate;

- instanța de apel eronat a indicat că prin probele prezentate de acuzare se

demonstrează în exclusivitate activitatea persoanei juridice „Alpina” SRL, dar nu

dovedește faptul delapidării de către Sîrghi A.

- faptul că Sîrghi A. a extras nisip pe care ulterior l-a comercializat a fost

confirmat prin declarațiile martorilor Rudicov N., Echim M., Martîniuc Iu.,

declarații care nemotivat nu au fost luate în considerație și nu au fost analizate în

ansamblu cu alte probe anexate la materialele cauzei;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra declarațiilor martorului Mihăilă V.,

prin care la fel se confirmă extragerea și vânzarea de către inculpat a nisipului,

declarațiile martorului Panciuc I., care a relatat că efectuarea cercetărilor geologice

ține de competența exclusivă a Î.S. „EHGeoM” și nu de agentul economic;

- fără apreciere au fost lăsate și declarațiile martorilor Gornicenco V., Titoveț

M., Tcaci V., Sudareva M. din care rezultă că în a. 2006 din cariera de nisip din s.

Costuleni lipseau 1970 m3, iar în anul 2009 deja lipseau aproximativ 4400 m3 , ceea

ce denotă că în această perioadă s-a creat o diferență de 2430 m3 ;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în

apel;

penală, Sîrghi A. a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat de acuzatorul de stat, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil,

4

invocând că starea de fapt constatată de instanțele de fond este bazată pe probele

examinate în cadrul cercetării judecătorești, probe, care în ansamblul lor dovedesc

lipsa elementelor componente ale infracțiunii incriminate.

în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța de recurs este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel

într-un alt complet de judecată, în cazul în care se constată admiterea unor erori

de drept la judecarea cauzei în ordine de apel.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic

inferioare la etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe

care îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Reieșind din conținutul cererii de recurs se constată că acuzatorul de stat,

critică decizia instanței de apel invocând că aceasta eronat a menținut sentința

primei instanțe prin care Sîrghi A. a fost achitat pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, ceea ce reprezintă că zăcământul Cosulteni nu a fost

extras în genere și nu există un prejudiciu material (argument invocat și în cererea

de apel). Consideră că în speță chiar și în cazul în care probele au fost interpretate

în favoarea inculpatului, acesta urma a fi achitat pe un alt motiv, și anume, că nu

au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

Verificând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent

Colegiul lărgit conchide că, temeiurile invocate și-au găsit confirmare în speța dată.

Așa dar, instanța de recurs atestă că, prin sentința primei instanțe Sîrghi A.

a fost achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală „nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii”. Instanța de apel, deși a menținut sentința, și-a

argumentat concluzia privind achitarea lui Sîrghi S. prin prisma lipsei elementelor

infracțiunii incriminate în acțiunile acestuia și anume: lipsa laturii subiective și

obiective, neîntrunirea de către inculpat a condițiilor speciale prevăzute de lege

pentru a fi subiect al infracțiunii de delapidare. Astfel în partea motivată a deciziei

(f.d.165, vol. V) cu titlu de concluzii finale se indică următoarele: „Sub aspect

doctrinar, în viziunea instanței de apel, nu se regăsesc în acțiunile ce i se incriminează

lui Sîrghi A. componența faptei infracțiunii, și anume obiectul, latura obiectivă,

latura subiectivă și nici subiectul componenței de infracțiune prevăzut de art. 191

5

alin. (5) Cod penal”

Acestea fiind menționate Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că în

speță instanța de apel a comis eroarea de drept prescrisă la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și anume „motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.”

În continuare, Colegiul penal lărgit amintește că prin decizia Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 05 mai 2015, cauza penală dată a fost trimisă

la rejudecare în aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată, pentru a

repara erorile judiciare depistate de instanța de recurs.

Instanța de recurs și-a motivat soluția prin argumentele că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor examinate și motivelor invocate în apel,

indicând că la rejudecarea apelului instanța de apel urmează cu strictețe să

îndeplinească cerințele art.414 Cod de procedură penală, să verifice minuțios

legalitatea și temeinicia sentinței, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză ținând cont de prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură

penală.

Instanța de apel, încălcând prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură

penală, care stipulează că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de

recurs sunt obligatorii în măsură în care situația de fapt rămâne cea care a existat

la soluționarea recursului, n-a îndeplinit indicațiile instanței de recurs specificate

la pct. 6 al prezentei hotărâri, superficial și unilateral a cercetat probele prezentate,

fără a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, deși

acesta invocă probe concrete care, în opinia sa, confirmă vinovăția lui Sîrghi A.

în sustragerea zăcământul Costuleni.

Prin urmare, Colegiul penal, conchide că la argumentarea necesității

respingerii apelului declarat de acuzatorul de stat, instanța de apel a apreciat

unilateral probele administrate la dosar, acordând o valoare primară probelor

care, în opinia instanței, demonstrează nevinovăția inculpatului, în detrimentul

celor aduse de partea acuzării.

În acest context, Colegiul atestă că concluziile instanței de apel prin care

s-au respins declarațiile martorilor V. Slonovschi, I. Panciuc, V. Tcaci, M. Sudareva,

M. Titoveț, V. Gornicenco, N. Rudcov, Iu. Martâniuc și M. Echim, nu pot fi reținute

de instanța de recurs or, acestea sunt pripite și superficiale.

Acestea fiind menționate se reține, că declarațiile martorilor N. Rudcov,

Iu. Martâniuc și M. Echim, din care rezultă, că aceștia au activat în calitate de șoferi

de autocamioane și au transportat la diverse adrese nisip, care era extras de

6

Sîrghi A. din zăcământul amplasat în afara satului, nisipul extras l-au

comercializat la prețul de 80 lei pentru 1 m3. Banii obținuți în urma realizării

nisipului au fost transmiși soției lui Sîrghi A., care nu le elibera nici un bon de

plată, sau vreo factură de expediție, nu au fost analizate și apreciate în cumul cu

alte probe, și anume în coraborare cu depozițiile martorilor V. Slonovschi, I.

Panciuc, V. Tcaci, M. Sudareva, M. Titoveț, V. Gornicenco, care au relatat că,

inculpatul nu a deținut dreptul de a extrage zăcământ, însă la inspectare s-a stabilit

un volum impunător de nisip extras, redat în actele tematice.

Totodată, instanța nu s-a pronunțat și asupra depozițiilor martorului Mihăilă

V., care a confirmat, că în cariera neautorizată de nisip situată la NE de s. Costuleni,

r-nul Ungheni a fost depistat un excavator cu care a fost extras nisipul și registrul

de evidență, o persoană responsabilă i-a explicat că aparat de casă nu există, iar la

întrebarea despre baza legală a extragerii nisipului persoana a comunicat că toate

actele necesare se află la Sîrghi A. Registrul de evidență conținea date referitor la

data, suma de bani încasată și cantitatea extrasă, bon de casă pentru nisipul realizat

nu se elibera, totodată lipseau actele care permiteau desfășurarea activității de

extragere a nisipului.

La fel, fără apreciere de către instanța de apel au fost lăsate și următoarele

probe prezentate de acuzatorul de stat: - actul de investigare a carierei de nisip din

24.03.2009 cu planul topografic, din care rezultă că cantitatea totală a nisipului

ilegal extras din cariera Costuleni, r-nul Ungheni constituie 4,4 m 3; - Hotărârea

Curții de Conturi al R. Moldova nr. 55 din 24.12.2009; procesul-verbal de cercetare

la fața locului cu planșa fotografică din 24.03.2009, care confirmă că din locul

menționat s-a extras o cantitate impunătoare de nisip; actul de investigare a

carierei neautorizate de nisip din 24.03.2009 situată la NE de s. Costuleni, r-nul

Ungheni.

Astfel, lecturând decizia contestată, se atestă că probele sus indicate, doar au

fost enumerate de către instanța ierarhic inferioară fără a fi apreciate și analizate

nefiind regăsită în conținutul hotărârii careva concluzie a instanței în acest sens.

Tot aici Colegiul lărgit reține că, atât instanța de fond cât și cea de apel nu au

apreciat și o altă circumstanță importantă a cauzei și anume faptul că anterior, prin

sentința Judecătoriei Ungheni din 07 mai 2007, Sîrghi A. a fost recunoscut vinovat

pentru faptul că, în perioada lunii septembrie-octombrie 2006, în condiții similare a

exploatat bogățiile subterane din subsolul aceluiași teren extrăgând 552 m3 de nisip,

fapta fiind încadrată în baza art.352 alin.(l) lit.c) Cod penal. Sentința menționată de

către inculpat nu a fost contestată.

7

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit constată,

că instanța de apel s-a expus superficial asupra unor probe, fără a le analiza în

cumul cu probele prezentate de părți, neelucidând faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, iar asupra altor probe în general nu s-

a pronunțat, acestea dor au fost trecute în revistă.

Astfel, din textul deciziei Curții de Apel se întrevede că aceasta a preluat

aceleași motive ale sentinței, întemeindu-și soluția pe declarațiile inculpatului,

neglijând o mare parte din argumentele și probele prezentate de acuzare.

Colegiul penal menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de

acord cu aprecierea probelor propusă de procuror și a ajuns la concluzia că instanța

de fond just l-a achitat pe inculpat, ea urma să dezvăluie această concluzie

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii, și invocate în apelul procurorului, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei

penale.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul constată că, în speță decizia

pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, astfel că argumentele recurentului

referitor la faptul că instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă tuturor probelor

administrate în cauză, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, la fel și-au

găsit confirmare.

Așadar, Colegiul constată, că la examinarea cauzei, instanța de apel nu a

respectat cerințele de judecare a apelului prevăzute în art.414 Cod de procedură

penală, precum și nu a ținut cont de dispozițiile art.417 alin.(1) pct.8), 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, prin urmare temeiurile invocate de recurent, prevăzute

de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, și anume hotărîrea adoptată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice

dispozitivul, persistă în cauză.

La o nouă rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate

cu art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în

vedere prevederile art.93-95, 100-101 Cod de procedură penală, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate. Concomitent

verificîndu-se și motivele invocate în recursul ordinar în limita competenței, să

cerceteze și să analizeze la modul cuvenit aspectele învinuirii înaintate, precum și

să verifice dacă în acțiunile inculpatului sunt sau nu prezente elementele

8

infracțiunii incriminate, sau dacă acțiunile acestuia întrunesc elementele

constitutive ale altei infracțiuni, argumentându-și clar concluziile sale în decizia

adoptată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Valeriu Dubăsari, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2017, în cauza penală în privința lui Sîrghi Anatolie

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 29 martie

2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Anatolie Țurcan

9