1ra-88/2018 — art. 326 alin. 3 lit. a CP

1ra-88/2018 — art. 326 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-88/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

30 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu și inculpat, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

octombrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 03 august

2017, în cauza penală privindu-l pe

Gamrețki Igor Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Gamrețki Igor Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin. (2),

(3), art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, la pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe

un termen de 3 ani.

Direcției Generale Transport Public și Căi de Comunicație a Primăriei mun.

Chișinău, fiind persoană publică, acționând în complicitate cu o altă persoană în

privința căruia a fost disjunsă cauza penală, având în virtutea acestei funcții

permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice,

acceptând benevol restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise

acțiuni ce pot conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese

personale, de grup și în alte interese decât cele de serviciu; contrar prevederilor art.

1

22 alin. (1) lit. a), b), d), f), g) din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, conform cărora funcționarul public

este obligat să respecte Constituția Republicii Moldova, legislația în vigoare, să

respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu

responsabilitate, obiectivitate și promptitudine în spirit de inițiativă și colegialitate

toate atribuțiile de serviciu, să respecte normele de conduită profesională prevăzută

de lege; contrar prevederilor actelor naționale și internaționale pentru apărarea

drepturilor și libertăților fundamentale și demnității umane, prevăzute inclusiv în

Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Convenția Europeană pentru

apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, în conformitate cu

principiile legalității, respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

imparțialității și nediscriminării, a comis în calitate de autor și organizator

infracțiunea de trafic de influență în următoarele circumstanțe:

Prin Decizia nr. 6/5 din 02.10.2014 a Consiliului municipal Chișinău (în

continuare CMC), s-a aprobat Studiul final și principiile generale de implementare a

Strategiei pe termen lung de parcare în mun. Chișinău și s-a dispus desfășurarea

procedurii de selectare a parteneriatului public privat privind amenajarea,

organizarea și gestionarea parcărilor și parcajelor controlate cu plată în municipiul

Chișinău.

Totodată, fiind aprobată și componența Comisiei de selectare a partenerului

privat, în următoarea componență: președintele Comisiei - viceprimarul Nistor

Grozavu, consilierii municipali Ghenadie Ivașcenco, Iurie Topală, Serghei Zavorotco

și Veaceslav Bulat, precum și Vitalie Butucel, șef-adjunct al Direcției generale

transport public și căi de comunicație și un reprezentant al Agenției Proprietății

Publice. Concursul de selectare a partenerului privat urma să se desfășoare până la

20 decembrie 2014.

Ulterior, în prima decadă a anului 2015, Pincevschii Alexandr, fiind mandatat

de către partenerii săi din Ungaria, din considerentul că nu era inițiată procedura de

organizare a concursului de selectare a partenerului privat privind gestionarea

parcărilor cu plată din mun. Chișinău și fiind informat de către Nistor Grozavu, că

responsabil de inițierea implementării proiectului menționat supra, este Direcția

generală transport public și căi de comunicație a Primăriei mun. Chișinău (în

continuare DGTPCC), șef al căruia fiind Gamrețki Igor, fost coleg de clasă al

Primarului General al mun. Chișinău, Dorin Chirtoacă, și cu care se afla în relații

apropiate, primul a stabilit cu Gamrețki I. o întâlnire, în cadrul căruia l-a întrebat

despre motivul stagnării proiectului, precum și care ar fi acțiunile ce ar putea fi

întreprinse pentru ca proiectul să fie inițiat și ulterior susținut. Ca urmare, Gamrețki

I. i-a comunicat că decizia privind inițierea și implementarea proiectului ține de

competența factorilor de decizie a Primăriei mun. Chișinău. Totodată, susținând că

v-a discuta cu persoana în privința căruia a fost disjunsă cauza penală, cu ulterioara

informare.

Astfel, Gamrețki I., în cadrul unei discuții ce a avut loc în curtea Primăriei

municipiului Chișinău, i-a comunicat persoanei în privința căruia a fost disjunsă

2

cauza penală, despre cele discutate cu Pincevschii A. și interesul acestuia în

implementarea proiectului privind gestionarea parcărilor cu plată în mun. Chișinău.

Prin urmare, Gamrețki I. ca urmare a discuției avute cu persoana în privința

căruia a fost disjunsă cauza penală, în cadrul unei alte întâlniri cu Pincevschii A., i-a

comunicat acestuia, că în schimbul a 26% din capitalul social al companiei ce va

câștiga concursul privind gestionarea parcărilor, ar putea să convingă persoana în

privința căruia a fost disjunsă cauza penală și alți factori de decizie ai Primăriei mun.

Chișinău, de a iniția și ulterior de a susține implementarea acestui proiect.

În așa mod, Pincevschii A., fiind pus în dificultate, în urma discuțiilor purtate

cu partenerii din Ungaria, aceștia din urmă au fost de acord cu solicitarea lui

Gamrețki I., de a ceda 26 % din capitalul social al companiei ce va fi desemnată

câștigătoare.

În continuare, Gamrețki I., în cadrul discuției cu persoana în privința căruia a

fost disjunsă cauza penală, i-a comunicat despre posibilitatea acordării de către

Pincevschii A. și partenerii acestuia din Ungaria, a 26 % din capitalul social al

companiei ce urma a fi desemnată câștigătoare, în schimbul inițierii și ulterior

susținerii proiectului.

În asemenea condiții, persoana în privința căruia a fost disjunsă cauza penală

conform înțelegerii prealabile cu Gamrețki I., împărțind între ei rolurile, a acceptat

propunerea parvenită, stabilind că cele 26 % vor fi partajate egal între ei a câte 13%

fiecare. Totodată, persoana în privința căruia a fost disjunsă cauza penală

asumându-și responsabilitatea de inițiere și ulterior de promovare a contractului de

parteneriat public-privat ce urma a fi semnat cu compania afiliată lui Pincevschii A.,

spre aprobare în CMC, iar Gamrețki I. urmând a executa lucrul tehnic.

În continuare, întru realizarea scopului infracțional și a obligațiunilor asumate

privind inițierea proiectului, persoana în privința căruia a fost disjunsă cauza penală

a dat indicații lui Nistor Grozavu, președintele comisiei de selectare a partenerului

privat, să inițieze procedura de organizare a concursului de selectare a partenerului

public privat privind gestionarea parcărilor cu plată din mun. Chișinău, în pofida

faptului că potrivit Deciziei nr. 6/5 din 02.10.2014 a CMC, termenul de desfășurare

era deja expirat.

La data de 31.07.2015 de către Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Primăriei mun. Chișinău a fost anunțată inițierea licitației privind

organizarea și gestionarea parcărilor cu plată în mun. Chișinău, anunțul respectiv

fiind publicat în Monitorul Oficial.

Conform anunțului, cerințele obligatorii au fost majorate nemotivat prin

adăugarea ca cerință, demonstrarea efectuării a minim 6.000.000 unități pe an de

tranzacții de parcare în ultimii 3 ani și demonstrarea prestării serviciilor de parcare

auto cu plată prin intermediul tehnologiei moderne de plată electronice în nu mai

puțin de 5 orașe în ultimii 2 ani.

Ulterior, caietul de sarcini a fost achiziționat de către 16 participanți. Până la

depunerea ofertelor, companiile ÎCS „Babylon Development” SRL, „DASA &

3

Construcții” SRL (Italia) și SC „Piconet” SRL (România), au depus scrisori privind

clarificările asupra cerințelor stabilite în caietul de sarcini.

Totodată, contrar prevederilor Deciziei CMC nr. 6/5 din 02.10.2014, clarificările

depuse de către agenții economici, au fost examinate de către șeful DGTPCC,

Gamrețki Igor și specialistul din cadrul aceleiași direcții, Stoicev Mariana, care nu

erau membri ai grupului de lucru pentru desemnarea unui partener public privat.

În aceste circumstanțe, fiind create premise de îngrădire a accesului la

participarea și a altor companii prin majorarea neîntemeiată a criteriilor în caietul de

sarcini, ce s-a soldat cu depunerea doar a două oferte pentru participarea la licitația

publică menționată de către companiile afiliate lui Pincevschii A. și anume

nerezidentă EME „Parkleitsystem GmbH”, fondată la 25.08.2015 de către EME

Holding și rezidenta SRL „Sizif-L”.

Astfel, conform planului bine determinat în scopul aranjării pretinsei licitații

publice „concertate” privind încheierea unui contract de parteneriat public-privat

referitor la gestionarea parcărilor cu plată în mun. Chișinău, Pincevschii Alexandr, a

dat indicații juristului (de jure administrator) companiilor sale, care prin cumul este

și administrator al SRL „Sizif-L”, Curti Alexei, să procure caietul de sarcini al

concursului enunțat și ulterior să participe fictiv la acesta, fără a avea intenția de a

câștiga sau a crea o concurență efectivă companiei EME „Parkleitsystem GmbH”.

Apoi, pentru realizarea scopului infracțional, ca urmare a indicațiilor lui

Pincevschii A., angajata acestuia, Său Tatiana l-a ajutat pe Gamrețki Igor să

înregistreze în Cipru, compania „Desonia Investment” LTD, pe numele persoanei

interpuse a lui Gamrețki Igor, cetățean al Germaniei, Oigan (Eugen) Pârciu. După

care, actele de fondare a întreprinderii au fost expediate reprezentanților companiei

EME „Parkleitsystem GmbH”, care la 25.09.2015 au efectuat modificările necesare în

lista asociaților companiei EME „Parkleitsystem GmbH” (cu capitalul social în sumă

de 35.000 Euro), astfel că, EME „Holding” a rămas cu cota de 29,6 % (10.360 Euro),

WCA „Holding Company” LTD - 44,40% (15.540 Euro) și compania cipriotă

„Desonia Investment" LTD, a obținut cele 26% (9.100 Euro), stabilite anterior în

cadrul întâlnirilor dintre Pincevschii Alexandr și Gamrețki Igor, și convenite ulterior

între ultimul cu persoana în privința căruia a fost disjunsă cauza penală.

În continuare, la data de 29.09.2015, a avut loc deschiderea ofertelor depuse în

cadrul procedurii de selectare a partenerului privat, iar ca urmare a evaluării

acestora, la 06.10.2015, prin procesul-verbal nr. 2 de evaluare a ofertelor, grupul de

lucru a desemnat în calitate de câștigător a licitației compania EME „Parkleitsystem

GmbH”, descalificând-o pe „Sizif-L” SRL, din considerentul că nu a depus garanția

bancară și că nu corespundea cerințelor minime solicitate.

Conform pct. 11)-13) al Deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 6/5 din data

de 02.10.2014, s-a stipulat exhaustiv faptul că, contractul de parteneriat public-privat

va fi semnat de către părți doar după aprobarea acestuia de către Consiliul

municipal Chișinău, iar controlul acestor cerințe reveneau lui Nistor Grozavu.

La fel, conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 179 din 10.07.2008 cu privire la

parteneriatul public privat, se statuează că după desemnarea în calitate de câștigător

4

a unui ofertant, se negociază clauzele contractuale și doar după ce se transmite

proiectul spre aprobare și semnare către autoritatea publică abilitată, în cazul speței

date, Consiliul municipal Chișinău.

În aceste circumstanțe, contrar cerințelor stabilite supra, expuse în Decizia

enunțată și a prevederilor Legii nr. 179 din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul

public privat, la data de 03.12.2015, viceprimarul mun. Chișinău, Nistor Grozavu,

acționând la indicația nemijlocită a persoanei în privința căruia a fost disjunsă cauza

penală, a semnat contractul de parteneriat public-privat dintre Primăria mun.

Chișinău și nerezidenta EME „Parkleitsystem GmbH”, în lipsa aprobării proiectului

de contract de către Consiliul municipal Chișinău, fiind cauzate urmări grave

administrației publice locale, exprimate prin încheierea unui contract cu conținutul

clauzelor contractuale în detrimentul municipiului Chișinău, acestea fiind

avantajoase doar companiei „câștigătoare”.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului, Gamrețki I., a fost calificată de drept ca săvârșirea în calitate de autor și

organizator, conform art. 42 alin. (2), (3) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.

326 alin. (3) lit. a) Cod penal – traficul de influență, adică pretinderea, acceptarea și

primirea personal și prin mijlocitor, titluri de valoare, pentru sine și pentru o altă persoană,

de către o persoană care are influență și care susține că are influență asupra unor persoane

publice, persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-i face să îndeplinească sau nu, ori

să grăbească îndeplinirea unor acțiuni în exercitarea funcțiilor, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni săvârșite de două persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat:

- în cadrul ședinței de judecată inculpatul a înaintat cerere prin care a solicitat

examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală.

Astfel, inculpatul încă de la faza urmăririi penale a recunoscut vina în comiterea

faptei imputate și a contribuit activ la stabilirea circumstanțelor reale ale cauzei,

oferind organului de urmărire penală atât detalii, cât și probe relevante cauzei date,

care este una de rezonanță sporită, iar aflarea adevărului obiectiv reprezintă un

interes public major;

- potrivit art. 62 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoanei fizice i se poate aplica

pedeapsa - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate, iar persoanei juridice, în conformitate cu art. 63 alin. (1) lit. b) Cod

penal i se poate aplica pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a exercita o

anumită activitate, însă norma art. 326 alin. (3) Cod penal nu prevede sub formă de

sancțiune privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pentru persoanele fizice, ci

doar sancțiunea de privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate, care la

rândul ei, datorită modului în care a fost redactată sancțiunea normei citate, poate fi

aplicată doar persoanei juridice;

5

- în raport cu dispoziția art. 22 din Constituția Republicii Moldova, ce prevede

expres că este inadmisibilă aplicarea pedepselor mai aspre decât cea care era

aplicabilă la momentul comiterii actului delictuos, face evident concluzia precum că

instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă mai aspră decât cea prevăzută de

sancțiunea articolului, în baza căruia a fost constatată vinovăția inculpatului;

- încălcarea normelor imperative ale legislației procesual-penale, ce a

determinat individualizarea greșită a pedepsei aplicate, au fost admise de către

instanța de fond ca rezultat al interpretării extensiv defavorabile, contrar

prevederilor art. 3 alin. (2) Cod penal;

- dispoziția art. 126 Cod penal a fost modificată prin Legea nr. 207 din

29.07.2016 (în vigoare din 07.11.2016), indicându-se că proporții mari și proporții

deosebit de mari reprezintă valoarea bunurilor sustrase, ce depășește echivalentul a

20 și, respectiv, a 40 de salarii medii lunare prognozate pe economie, stabilite prin

hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei. În același timp, prin

Hotărârea Guvernului nr. 974 din 04.12.2014 s-a aprobat salariul mediu lunar pe

economie, prognozat pentru anul 2015, în mărime de 4.500 lei, pentru a fi utilizat în

modul stabilit de legislație;

- având la bază circumstanțele enunțate, precum și prevederile art. 3, art. 52 și

art. 113 Cod penal, în partea ce ține de obligativitatea calificării corespunzătoare a

infracțiunii și inadmisibilitatea interpretării extensiv defavorabile a legii penale, se

impune calificarea corespunzătoare a acțiunilor lui Gamrețki I.;

- ținând cont de faptul, că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă mai

aspră decât cea prevăzută de sancțiunea art. 326 alin. (3) Cod penal, precum și faptul

că valoarea a 26% din cota-socială a EME „Parkleitsystem GmbH” poate fi încadrată

doar în limitele daunelor în proporții mari, valoarea acesteia fiind de 9.100 Euro

(echivalentul a 26% din 35.000 Euro - capitalul social al întreprinderii), respectiv,

acestuia nu i se putea imputa agravanta sub formă de primirea de bunuri sau

avantaje în proporții deosebit de mari.

2017, a fost admis apelul declarat, fiind casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Gamrețki I.,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), (3), 326

alin. (3) lit. a) Cod penal, conform art. 90 Cod penal pedeapsa aplicată în privința

acestuia a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani,

obligându-l ca în această perioadă să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent. În rest, sentința a fost menținută.

temeinicia sentinței a fost contestată în ordine de apel în partea individualizării

pedepsei penale, solicitându-se aplicarea unei pedepse mai blânde.

Astfel, instanța de apel în urma verificării corectitudinii individualizării

pedepsei penale în privința inculpatului, Gamrețki I., a considerat că prima instanță

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6,7,61,75,90 Cod penal, respectiv nu a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

6

vinovat, de circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia, din care motiv sentința urmând a fi casată în partea

individualizării pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Totodată, referitor la argumentele invocate de inculpat în apelul declarat,

precum că valoarea de 26 % din cota-socială a EME „Parkleitsystem GmbH” poate fi

încadrată doar în limitele daunelor în proporții mari, valoarea acesteia fiind de 9.100

Euro (echivalentul a 26% din 35.000 Euro - capitalul social al întreprinderii),

respectiv ultimului nu i se putea imputa agravanta sub formă de primirea de bunuri

sau avantaje în proporții deosebit de mari, instanța de apel le-a considerat nefondate,

în contextul în care cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, iar Gamrețki I. recunoscând în totalitate faptele așa cum au fost

indicate în actul de învinuire, astfel împotriva sentinței adoptate în urma judecării în

procedura simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub

aspectul individualizării pedepsei, deci inculpatul nu putea renunța la opțiunea de a

fi judecat potrivit procedurii simplificate.

Din materialele cauzei penale instanța de apel a constatat, că inculpatul a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, atât la faza urmăririi penale (fiind

încheiat acord recunoaștere a vinovăției, cât și în instanța de fond, unde a solicitat

examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală, s-

a căit sincer de cele comise, acesta anterior nu a fost judecat (fapt ce rezultă din

revendicarea eliberată f.d. 189, v. 2), are studii superioare, este căsătorit, are la

întreținere doi copii minori, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află, careva circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au

fost invocate si nici constatate.

Prima instanță, soluționând chestiunea referitor la individualizarea pedepsei

penale a aplicat inculpatului, Gamrețki I., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. art. 42 alin. (2), (3), 326 alin. (3), lit. a) Cod penal, pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

Însă, instanța de apel a considerat, că prima instanță nu a purces la operațiunea

de individualizare a pedepsei sub aspectul executării, respectiv soluționând

chestiunea dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real și dacă

există posibilități ca ultimul să se corecteze și reeduce, s-a ajuns la concluzia că

scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Cu referire la cele ce preced, instanța de apel a constatat că prima instanță nu și-

a motivat soluția de individualizare a pedepsei sub aspectul executării acesteia în

privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat, că modalitatea de executare aleasă de

prima instanță și stabilită inculpatului nu este în acord cu principiul

7

proporționalității, având în vedere fapta comisă, urmările produse și personalitatea

ultimului și situația familială a acestuia.

Așadar, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale sub

formă de închisoare de către inculpatul, Gamrețki I., instanța de apel a considerat că

în privința acestuia nu se impune în mod imperativ ca executarea pedepsei să fie în

regim real, deoarece nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al

sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială, interesul

comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să se

reintegreze în societate în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice

tentații.

În acest context, instanța de apel a acordat o eficiență deosebită faptului, că

inculpatul anterior nu a fost judecat pentru încălcarea normelor penale și că

săvârșirea infracțiunii imputate acestuia a fost rezultat din atribuțiile de serviciu

deținute, iar riscul recidivării este redus prin faptul aplicării față de acesta a pedepsei

complementare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen de 3 ani, inculpatul nefiind un pericol pentru societate, ci pentru domenii

restrânse.

În opinia instanței de apel, argumentele invocate de către inculpat, precum că

sancțiunea art. 326 alin. (3) Cod penal nu prevede privarea de dreptul de a ocupa

funcții publice pentru persoanele fizice, ci doar sancțiunea de privarea de dreptul de

a exercita o anumită activitate, care la rândul ei, datorită modului în care a fost

redactată sancțiunea normei citate, poate fi aplicată doar persoanei juridice, instanța

de apel le-a reținut ca fiind neîntemeiate, deoarece pedeapsa complementară

prevăzută la sancțiunea art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal - cu privarea de dreptul de

a exercita o anumită activitate, este aplicabilă și persoanei fizice în calitate de subiect

al infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a relevat, că inculpatul, Gamrețki I., dispune de

instrumente concrete de reeducare și reintegrare în societate, precum și prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni și anume prin situația sa profesională - dânsul are studii

superioare, vârsta de 38 ani, de situația familială - este căsătorit, are la întreținere doi

copii minori, a atitudinii manifestate în societate, fiind o persoană cu perspective de

reintegrare, astfel încât obligațiile ce sunt impuse în cadrul suspendării condiționate

a executării pedepsei fiind suficiente pentru atingerea scopului urmărit.

În contextul circumstanțelor expuse supra, instanța de apel a constatat că

situația inculpatului, Gamrețki I., permite de a concluziona că acesta nu prezintă

pericol și izolarea lui de societate nu este o măsură necesară, și echitabilă în coraport

cu personalitatea acestuia și fapta comisă, iar pronunțarea unei hotărâri de

condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, respectiv suspendarea

condiționată a executării pedepsei - perioadă determinată de timp în care va fi

supravegheat comportamentul ultimului constituie o măsură adecvată, ce va duce la

corectare, rolul de constrângere și scopul pedepsei penale fiind posibil de realizate în

această modalitate.

8

Prin urmare, instanța de apel a considerat echitabil de a dispune, conform art.

90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată în privința lui

Gamrețki I., sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, pe o perioadă de

probațiune de 3 ani.

Instanța de apel a considerat necesar de a sublinia faptul, că dispunerea

suspendării condiționată a executării pedepsei este o măsură legală și temeinică,

aplicată în corespundere deplină cu condițiile stabilite la art. 90 Cod penal și care în

esență oferă un sistem de garanții sub aspectul eficienței, purtând o severitate

accentuată de natură să exprime un tratament adecvat inculpatului și să garanteze

socializarea viitoare pozitivă a acestuia, scopul pedepsei fiind atins și fără

condamnarea ultimului la o pedeapsă privativă de libertate.

către:

6.1 Procuror, prin care solicită casarea hotărârii instanței de apel, cu menținerea

sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- persoanele care comit infracțiuni de corupție au calitatea de subiect special și

sunt persoane supuse unei responsabilități deosebite față de alți infractori, astfel că și

aprecierea a careva circumstanțe, ca atenuante sau excepționale, obligă instanțele de

judecată să manifeste o deosebită atenție;

- în situația în care inculpatul a comis infracțiunea din funcția de șef a Direcției

Generale Transport Public și Căi de Comunicație a Primăriei mun. Chișinău, faptul

că are studii superioare nu poate fi considerat o circumstanță ce ar motiva

necesitatea aplicării art. 90 Cod penal;

- în cazul dat instanța de apel nu a acordat deplină eficiență elementelor

circumscrise faptei și neîntemeiat a dispus suspendarea executării pedepsei cu

închisoarea în baza art. 90 Cod penal.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

6.2 Inculpat, prin care solicită casarea acestora, în partea ce se referă la

aplicarea pedepsei complementare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se

dispună excluderea pedepsei complementare sub forma privării de dreptul de a

ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani și aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă, prevăzută de sancțiunea art. 326 alin. (3) Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală.

În motivarea recursului invocă:

- atât instanța de fond, cât și cea de apel, în partea ce se referă la

individualizarea pedepsei ce s-a aplicat au interpretat, contrar prevederilor art. 3

alin. (2) Cod penal, extensiv defavorabil legea penală;

- sancțiunea art. 326 alin. (3) Cod penal prevede posibilitatea aplicării pedepsei

complementare sub formă de privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate,

însă datorită modului în care este redactată sancțiunea, aceasta este aplicabilă doar

persoanelor juridice. În situația în care legiuitorul prevede posibilitatea aplicării

9

pedepsei complementare tuturor inculpaților, operează cu expresia „în toate

cazurile”, fapt ce se confirmă de sancțiunile art. 176 alin. (1), art. 1812 alin. (3), art.

204, 231, art. 2401 și altele;

- este eronată și aplicarea prevederilor art. 65 alin. (3) Cod penal, deoarece

pentru a comite fapta ce i s-a imputat nu a făcut uz în nici un fel de situația de

serviciu. Afirmația dată se confirmă, prin faptul că materialele cauzei penale nu

conțin careva date sau probe, din care ar rezulta faptul folosirii atribuțiilor de

serviciu la comiterea faptei pentru care a fost condamnat;

- pentru a fi condamnat, instanța a reținut faptul că este acuzat de comiterea

faptei de trafic de influență, ce a constat în aceia că, în rezultatul abordării de către

Pincevschii Alexandr, a intermediat negocierile dintre acesta și factorii de decizie ai

Primăriei mun. Chișinău, în rezultatul cărora s-a realizat scopul ca compania

nerezidentă „EME Parcleisystema GmbH”, al cărei fondator este inclusiv și ultimul,

să fie selectată în calitate de partener privat pentru implementarea proiectului

gestionării parcărilor cu plată din mun. Chișinău.

În drept, inculpatul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

concluzionează că recursul declarat de către procuror urmează a fi respins, iar

recursul declarat de către inculpat urmează a fi admis, din următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7.1 Referitor la recursul declarat de procuror

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

În recursul său, procurorul invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de

apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Totodată, revenind la

conținutul recursului, autorul acestuia, critică soluția instanței de apel, în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului, mai exact nefiind de acord cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal față de ultimul, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei, astfel invocând și temeiul pentru recurs stipulat

la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, adică s-au aplicat pedepse

individualizate, contrar prevederilor legale.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu temeiurile invocate

pentru recurs de către procuror, Colegiul consideră, că în prezenta speța criticile

ultimului sânt nefondate, iar instanța de judecată ierarhic inferioară și-a motivat

10

soluția adoptată, acordând eficiență prevederilor art. 61, 75 și 90 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea modului de executare a

pedepsei principale în privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii infracțiunii

imputate și cu aplicarea dispozițiilor prevăzute de alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

Așadar, cu privire la temeiul pentru recurs stipulat la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și invocat de procuror, Colegiul penal notează, că în cazul

săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale, și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal cu stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Revenind la prezenta speță, instanța de recurs reține că, sancțiunea art. 326 alin.

(3) Cod penal, imputată inculpatului, prevede pentru persoanele fizice pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de la 4.000 la 6.000 unități convenționale sau cu

închisoare de la 3 la 7 ani și care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, se consideră o

infracțiune gravă.

De menționat este faptul, că prezenta cauză penală a fost judecată pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu norma art. 3641

Cod de procedură penală, dat fiind faptul că inculpatul prin înscris autentic a

recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii imputate solicitând, astfel,

judecarea cauzei în procedura simplificată, cererea fiind admisă de către instanța de

judecată prin încheierea protocolară din 17.07.2017.

De către prima instanță, inculpatului Gamrețki I., în baza sancțiunii art. 326

alin. (3) lit. a) Cod penal și cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a

fost stabilită pedeapsă 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 ani.

Nefiind de acord cu pedeapsa aplicată, considerând că a fost individualizată

greșit, inculpatul a contestat hotărârea primei instanțe în ordine de apel.

În cele din urmă, instanța de apel a concluzionat, că soluția adoptată de către

prima instanță în partea stabilirii modalității de executare a pedepsei de către

inculpat, în prezenta speță, nu este în acord cu principiul proporționalității având în

vedere fapta comisă, urmările produse, personalitatea inculpatului și situația

familială a acestuia, respectiv la caz fiind posibil de a aplica prevederile art. 90 Cod

penal și a suspenda condiționat executarea pedepsei, pe o perioadă de probațiune de

3 ani.

În opinia Colegiului penal lărgit, concluziile instanței de apel de a aplica

prevederile art. 90 Cod penal, sunt justificate, deoarece în cauza deferită judecării

11

persistă împrejurări ce permit instanței de judecată de a suspenda condiționat

executarea pedepsei stabilite inculpatului, pe o perioadă de probațiune.

Astfel, întru susținerea raționamentelor expuse mai sus, Colegiul relevă, că

după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de generalizare a pedepsei (art.

75 Cod penal), continuând operațiunea de individualizare cu privire la săvârșirea

infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

Prevederile alin. (1) art. 90 Cod penal stipulează că, dacă, la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Aceste prevederi legale potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme, nu se aplică în

cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de

grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

În vederea aplicării acestei instituții, instanța trebuie să cerceteze și să cunoască

cât mai amănunțit personalitatea infractorului și dacă în urma acestei analize și-a

format convingerea că delicventul este apt a se îndrepta fără executarea pedepsei, că

pronunțarea pedepsei constituie un avertisment suficient de serios pentru a

descuraja ulterior eventuale comportări infracționale, va putea dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei. Elementul esențial pentru aplicarea acestor

dispoziții este aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija, de a se elibera de

mentalitățile și deprinderile antisociale care l-au condus pe calea ilicitului penal, prin

eforturi făcute în scopul propriei reeducări. Instanța de judecată trebuie să constate

posibilitatea reală de îndreptare, constatare ce trebuie să rezulte din date obiective,

referitoare la comportarea anterioară, dar și la comportarea după săvârșirea faptei, la

atitudinea față de muncă, față de regulile de conviețuire în general.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Deci, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate

fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

Deși, instanțele de judecată trebuie să acorde o atenție sporită în cazurile

stabilirii pedepsei persoanelor declarate vinovate de săvârșirea infracțiunilor contra

bunei desfășurări a activității în sfera publică, faptul dat nu împiedică sau interzice

aplicarea de către instanțele de judecată a prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei, în contextul în care din

împrejurările cauzei, personalitatea inculpatului, comportamentul acestuia până și

12

după comiterea infracțiunii, poziția procesuală aleasă pe parcursul examinării cauzei

penale, se poate de concluzionat că nu este necesară executarea reală a pedepsei cu

închisoare, stabilită ultimului.

În hotărârea adoptată de instanța de apel s-a menționat, că situația inculpatului,

Gamrețki I., permite de a conchide că acesta nu prezintă pericol pentru societate și

izolarea lui nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea

acestuia și fapta comisă, fiind evidențiată instruirea sa profesională – are studii

superioare, situația familială - este căsătorit, are la întreținere 2 copii minori,

atitudinea manifestată în societate, fiind o persoană cu perspective de reintegrare.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal consideră nefondate criticile

procurorului, precum că nu sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod penal, doar

pentru că inculpatul are studii superioare, în virtutea faptului că acestea erau

necesare la ocuparea funcției pe care o deținea în cadrul Primăriei mun. Chișinău. La

alegațiile menționate de partea acuzării, instanța de recurs remarcă, că nu doar

această circumstanță nominalizată de procuror, ar fi stat la baza aplicării suspendării

condiționate a pedepsei cu închisoare stabilite inculpatului, dar totalitatea

împrejurărilor constatate de către instanțele de judecată, în prezenta speță, ce au

constituit premize în ansamblu de a aplica dispozițiile art. 90 Cod penal și anume s-a

învederat, și acel fapt că inculpatul ca personalitate se caracterizează pozitiv, este la

prima abatere de la legea penală, a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele săvârșite,

fapt ce a rezultat judecarea cauzei în procedură simplificată. O altă circumstanță

esențială, în prezenta speță, ce urmează a fi luată în considerație la stabilirea

pedepsei inculpatului, este faptul că acesta a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, colaborând cu organele de drept la elucidarea deplină a împrejurărilor

faptei prejudiciabile comise, precum și stabilirea altor persoane care au participat la

săvârșirea infracțiunii imputate, ceea ce indică la faptul că inculpatul, Gamrețki I., a

conștientizat gravitatea faptei săvârșite și prejudiciul adus imaginii autorității

publice, unde activa. Prin urmare, deși infracțiunea săvârșită de inculpat, potrivit

clasificării stipulate la art. 16 Cod penal, este una gravă, însă acest fapt nu împiedică

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Așadar, instanța de recurs consideră întemeiate concluziile instanței de apel

privind aplicarea pedepsei cu suspendare condiționată inculpatului, ca mijloc de

individualizare a executării pedepsei și măsură de politică penală bazată pe

încrederea în posibilitatea îndreptării inculpatului și pe supunerea lui la încercare în

acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei, fără executarea

efectivă a acesteia, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul

cu mediul din penitenciar.

Ținând cont de împrejurările nominalizate mai sus și având în vedere

prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că, în condițiile în

care inculpatul anterior a manifestat un comportament corespunzător în societate,

obținând venituri din muncă și având formată o familie, aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, este suficientă pentru îndreptarea sa, fără a fi absolut necesară

13

executarea pedepsei în regim de penitenciar, astfel încât s-a dispus justificat

suspendarea condiționată pe o perioadă de probațiune de 3 ani, în care acesta va

trebui să dovedească faptul că a meritat clemența organelor judiciare și că prezenta

infracțiune a fost un incident izolat.

Drept consecință, Colegiului penal lărgit, apreciază ca nefondate și criticile

procurorului referitoare la prezența temeiului de casare sub aspectul pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, ce poate fi incident în cazul când nu s-a motivat

întemeiat hotărârea judecătorească. Astfel, este necesar ca hotărârea pronunțată să

fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Verificând legalitatea deciziei atacate în coraport cu împrejurările prezentei

cauze, Colegiul reține, că chestiunea cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor

art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, a format obiect de discuție în instanța de

apel și la acest capitol decizia a fost motivată în corespundere cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel încât hotărârea contestată cuprinde

temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la adoptarea soluției de casare

parțială a hotărârii primei instanțe în partea individualizării modului de executare a

pedepsei, aplicând întemeiat în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată critica

procurorului sub aspectul temeiurilor de casare invocate în recursul declarat este

nefondată, fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter de dezacord

și în esență nu conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs de

a interveni în hotărârea atacată la capitolul individualizării modului de executare a

pedepsei principale stabilite, deoarece concluziile formulate în acest sens de către

instanța de apel nu derogă de la prevederile legale.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs concluzionează că recursul

declarat de către procuror, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

7.2 Referitor la recursul declarat de către inculpat

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

dacă nu se agravează situația condamnatului.

Rezultând din recursul declarat de către inculpat, acesta la fel invocă cazurile de

casare prevăzute de pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

considerând că instanțele au admis erori în procedurile precedente, ce au generat

aplicarea unei pedepse mai aspre decât cea prevăzută de sancțiunea infracțiunii

pentru care a fost condamnat. În principiu, autorul prezentului recurs, în bună parte

își expune dezacordul, cu aplicarea în privința sa a pedepsei complementare –

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, aspect ce urmează a fi verificat și

asupra căruia Colegiul se va expune în continuare.

Astfel, potrivit sentinței, la stabilirea pedepsei inculpatului, Gamrețki I., pe

lângă pedeapsa principală și modul de executare a acesteia, ce a fost analizată în

prezenta decizie în urma verificării recursului declarat de procuror, se reține că

14

prima instanță i-a stabilit făptuitorului infracțiunii comise și pedeapsă

complementară – cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de

3 ani, sancțiune ce a fost menținută în partea dată și de către instanța de apel.

Așadar, în ce privește aplicarea în prezenta speță a dispozițiilor art. 65 Cod

penal și anume stabilirea pedepsei complementare – privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, instanța de recurs o apreciază

ca nefondată, considerând că s-a admis o eroare în această parte, urmând a fi exclusă

sancțiunea complementară numită din următoarele raționamente ce vor urma.

Potrivit lucrărilor dosarului, se atestă că acțiunile inculpatului Gamrețki I., au

fost încadrate în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal, în cele din urmă fiind

justificat condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, cu primirea

de bunuri sau avantaje în proporții deosebit de mari (9.100 euro).

Respectiv, precum a fost nominalizat mai sus sancțiunea legii penale pentru

care a fost condamnat inculpatul stipulează pedeapsă cu amendă în mărime de la

4.000 până la 6.000 unități convenționale sau închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana

juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 7.000 la 12.000 unități

convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu

lichidarea persoanei juridice. Altfel spus pentru persoanele fizice, sancțiunea art. 326

alin. (3) Cod penal, stabilește pedeapsă cu amendă de la 4.000 la 6.000 unități

convenționale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar pentru persoanele juridice

amendă în mărime de la 7.000 la 12.000 unități convenționale, obligatoriu cu privarea

de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Prin urmare, în opinia Colegiului penal lărgit, concluziile primei instanțe și

celei de apel cu privire la aplicarea pedepsei complementare în cazul inculpatului,

Gamrețki I., unde s-a menționat precum că așa prevede legea, nu sunt pe deplin

argumentate din punct de vedere legal. În susținere raționamentelor sale, instanța de

recurs evidențiază, că prima instanță în partea motivată a sentinței la capitolul

stabilirii pedepsei, face trimitere la prevederile art. 65 Cod penal, limitându-se la

concluzia, precum că: „instanța ține cont că inculpatul la săvârșirea infracțiunii s-a folosit

de activitatea funcției publice, fapt ce determină instanța de a aplica pedeapsa

complementară, cu privarea lui Gamrețki Igor – de dreptul de a ocupa funcții publice”. La

rândul său, nici instanța de apel nu a desfășurat concluziile referitoare la pedeapsa

complementară, menționând doar că prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) Cod penal

indică ca una din categoriile de pedepse aplicabile persoanelor fizice, este și privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate. Însă,

opozant celor statuate de către instanțele de fond la capitolul aplicării pedepsei

complementare inculpatului, în prezenta speță, Colegiul relevă, că art. 65 Cod penal

conține 4 aliniate, respectiv instanțele de fond, urmau a face trimitere concret la

incidența cărui aliniat din noma penală nominalizată își întemeiază concluziile sale,

fapt ce a fost omis în cauza deferită judecării. Totodată, dispoziția alin. (3) art. 65

Cod penal statuează, că privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară și în cazurile când nu este

prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracțiunile din Partea specială a prezentului cod,

15

dacă, ținând cont de caracterul infracțiunii săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii

obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activități, instanța de judecată

va considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate. Reieșind din dispozițiile acestei norme penale, și

anume prin sintagma „poate” se atestă, că stipulările de la alin. (3) art. 65 Cod penal,

nu sunt obligatorii, dar sunt lăsate la discreția instanței de judecată, urmând ca

aceasta să motiveze necesitatea aplicării pedepsei complementare. Însă, rezultând

din conținutul hotărârilor adoptate de către instanțele de fond, acestea sunt

insuficient motivate la capitolul stabilirii pedepsei complementare, făcând doar uz

de dispoziția legală prescrisă, fără a desfășura concluziile în această parte. De

asemenea, nu a fost clar stabilit de care împrejuri specifice ale funcției publice

deținute, s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii imputate, în contextul în care

în fapta constatată s-a făcut referire, că inculpatul Gamrețki I., a fost coleg de clasă cu

persoana în privința căreia a fost disjunsă cauza penală și cu care era în relații

apropiate, și asupra căreia urma să exercite traficul de influență, ceea ce denotă că nu

era necesar anume deținerea anumitei funcții publice, pentru ca inculpatul să aibă

posibilitate de a comite infracțiunea imputată. Mai mult ca atât, odată ce în partea

motivată a hotărârii adoptate, instanța de judecată a ajuns la concluzia, că urmează a

fi aplicate în speță prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal, respectiv și în dispozitivul

sentinței obligatoriu, această normă materială urma să-și regăsească mențiunea la

stabilirea pedepsei complementare, ceea ce lipsește în sentința adoptată, ținând cont

de faptul că dispoziția alin. (3) art. 395 Cod penal, prevede că în toate cazurile,

pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încât la executarea sentinței să nu apară nici un fel de

îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de instanța de judecată.

Astfel, Colegiul penal statuează, că instanțele de fond la aplicarea pedepsei

complementare nu au ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, precum și de prevederile Părții generale a Codului penal

și au aplicat-o neargumentat, fapt ce impune de a se interveni în hotărârile

judecătorești adoptate în sensul casării acestora la capitolul dat.

În altă ordine de idei, Colegiul penal consideră nefondată solicitarea

inculpatului de a-i fi stabilită pedeapsă sub formă de amendă, ținând cont de faptul

că infracțiunea comisă de către acesta a trezit un interes de rezonanță în societate, ce

a avut un impact negativ asupra reputației instituției publice – Primăria mun.

Chișinău și a cadrelor ce activează în această instituție, respectiv aplicarea pedepsei

sub formă de amendă, precum a fost solicitat de inculpat, ar fi neproporțională în

coraport cu acțiunile prejudiciabile săvârșite de către ultimul și nu va fi atins scopul

de restabilire a echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

altor persoane.

Generalizând cele expuse, Colegiul apreciază ca incidente prevederile pct. 6) și

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și care și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, fiind stabilite erorile de drept invocate de către

inculpat, în partea ce se referă la netemeinicia stabilirii pedepsei complementare

ultimului.

16

În asemenea împrejurări, instanța de recurs consideră oportun de a corecta

eroarea comisă de instanțele de fond, fără a agrava situația condamnatului,

rejudecând cauza în partea stabilirii pedepsei complementare, cu pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul

Procuraturii de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu.

Se admite recursul ordinar declarat de către inculpat, se casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017 și sentința

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 03 august 2017, în cauza penală privindu-l

pe Gamrețki Igor Xxxxx, în partea aplicării prevederilor art. 65 Cod penal, rejudecă

cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre prin care exclude sintagma „cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 3 (trei) ani”.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești contestate, ce nu vin în

contradicție cu prezenta decizie se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 februarie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

17