1ra-1452/17 — art. 172 alin.3 CP

Prin sentința Judecătoriei Basarabeasca din 11 noiembrie 2014, Stoian Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. S-a dispus încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor psihiatrice legale ambulatorii în sumă de 2374 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Stoian Ivan, la data de 05 aprilie 2014, între orele 17:00 – 20:00, aflându-se la domiciliul său în Xxxxx, dorind să-și satisfacă pofta sexuală în formă perversă, profitând de imposibilitatea minorei Xxxxx Xxxxx de a se apăra sau de a-și exprima voința, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă cu aceasta, ulterior amenințând-o cu răfuială fizică în caz de va spune mamei sale sau cuiva despre cele întâmplate.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea ei și dispunerea achitării sale. Apelantul a invocat că concluziile asupra vinovăției sale au fost bazate pe raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din 22.05.2014, pe declarațiile martorilor care au relatat doar despre faptul că concubina sa, Xxxxx Xxxxx, își căuta fiica prin sat și pe raportul de expertiză medico-legală din 07.04.2014, care reprezintă un probatoriu insuficient pentru condamnarea sa. 1

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2015, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului a fost pe deplin demonstrată prin declarațiile părții vătămate minore, ale reprezentantului legal al acesteia, ale martorilor, prin raportul de expertiză medico- legală din 07.04.2014 și cel de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din 22.05.2014, precum și prin concluzia cu privire la facilitarea procesului de audiere legală a copilului din 21.07.2014. În acest context, instanța de apel a statuat asupra irelevanței argumentelor apelantului, probele fiind apreciate în corespundere cu rigorile legale și lipsind temeiuri de a diminua valoarea probantă a declarațiilor părții vătămate minore.

Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recurs ordinar de către inculpat, care a solicitat casarea acestora și dispunerea achitării sale. În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat omisiunea audierii martorilor Toderaș V. și Ușurelu A. în apel, care ar fi combătut declarațiile părții vătămate, totodată nefiind citați și audiați alți martori, care ar confirma că martorul Diacova N. a dat declarații mincinoase. Suplimentar, recurentul a invocat că lipsesc probe care ar demonstra vinovăția sa, că partea vătămată a fost impusă de către mama sa să declare că este vinovat și că la judecarea cauzei în fond și apel probele nu au fost examinate în mod corespunzător, deoarece echipamentul tehnic al instanței era defect.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2015 s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat. 6.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a statuat că cererea depusă nu întrunește condițiile de conținut, în aceasta fiind omisă motivarea solicitărilor prin prisma a careva temei pentru recurs din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

La data de 04 noiembrie 2016, Stoian Ivan a depus o cerere de revizuire în Judecătoria Basarabeasca, solicitând casarea hotărârilor judecătorești adoptate în cauză și dispunerea rejudecării cauzei penale în privința sa. În motivarea cererii, solicitantul a indicat că a aflat despre existența unei ordonanțe prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în privința lui Toderaș Vasile, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii. În acest context, solicitantul a invocat că din conținutul ordonanței respective rezultă că Toderaș Ivan a săvârșit infracțiunea împreună cu el, astfel existând două hotărâri contradictorii în aceeași cauză penală, circumstanță care ar influența esențial soluția dată de către instanțele judecătorești.

Prin sentința Judecătoriei Hîncești (sediul central) din 19 ianuarie 2017, cererea lui Stoian Ivan a fost respinsă. 8.1. În motivarea soluției adoptate, instanța a reținut netemeinicia argumentelor invocate în cerere, or conform ordonanței de punere sub învinuire din 06 august 2014, Stoian Ivan a fost învinuit în săvârșirea infracțiunii în calitate de autor, și nu prin participație cu Toderaș Vasile (f.d. 222, vol. I), totodată fiind constatat că probele la care a făcut referință condamnatul au constituit obiect de examinare și apreciere atât de 2 către instanțele de judecată, cât și prin ordonanța procurorului Procuraturii r-nului Cimișlia, Bojinov M., din 20 octombrie 2016.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocat în numele lui Stoian Ivan, care a solicitat casarea acesteia, fără a o motiva.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, pronunțată integral la 15 iunie 2017, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței. 10.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel s-a raliat la concluziile expuse în sentință, apreciind corectitudinea lor și reiterând că argumentele lui Stoian Ivan sunt neîntemeiate, deoarece acesta a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii în calitate de autor, fără participație, iar din hotărârile judecătorești adoptate în cauză se constată că probele la care a făcut referință Stoian Ivan au constituit obiect de examinare și apreciere.

Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recurs ordinar de către inculpat, care a solicitat casarea integrală a sentinței Judecătoriei Basarabeasca din 11 noiembrie 2014, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2015, cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă achitarea sa, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor din cererea de revizuire, și anume că a aflat despre existența unei ordonanțe prin care a fost dispusă încetarea urmăririi penale în privința lui Toderaș Vasile, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii, deși în aceasta se indică că infracțiunea a fost săvârșită împreună cu Stoian Ivan și în dosar se conțin aceeași probe, ceea ce denotă că există două hotărâri contradictorii în aceeași cauză penală, circumstanță care ar influența esențial soluția dată de către instanțele judecătorești. Recurentul consideră că situația creată îi lezează drepturile și încalcă principiile generale ale procesului penal.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului ordinar, pe care îl consideră vădit neîntemeiat. Procurorul a menționat că recurentul își motivează solicitarea prin modalitatea de apreciere a probelor de către instanță, care nu constituie temei pentru recurs, totodată lipsind invocarea a careva temei pentru recurs, ceea ce denotă necorespunderea recursului condițiilor de conținut instituite de lege. Suplimentar, procurorul a menționat că instanța de apel a apreciat probele în corespundere cu prevederile legale și just a ajuns la concluzia menținerii sentinței.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoare considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat. 3 Colegiul penal constată că recurentul a omis, în mod absolut, argumentarea solicitărilor sale prin prisma unui careva temei pentru recurs din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, contrar prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, care stabilesc că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Argumentele recurentului sunt identice celor expuse în cererea de revizuire, asupra cărora instanțele de fond și apel s-au pronunțat, în mod just fiind reținut că acestea sunt neîntemeiate, din motiv că prin ordonanța de punere sub învinuire din 06 august 2014, Stoian Ivan a fost învinuit în săvârșirea infracțiunii în calitate de autor, și nu prin participație cu Toderaș Vasile (f.d. 222, vol. I), iar probele la care a făcut referință condamnatul au constituit obiect de examinare și apreciere atât de către instanțele de judecată, cât și prin ordonanța procurorului Procuraturii r-nului Cimișia, Bojinov M., din 20 octombrie 2016. În aceste circumstanțe, luând în considerare motivarea amplă a deciziei instanței de apel în partea chestiunilor care au fost invocate în recursul ordinar, apreciind că nu a fost invocată existența unei careva erori de drept și că nu au fost identificate temeiuri pentru recurs care, examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârilor judecătorești atacate, precum și din considerentul că argumentele recurentului s-au dovedit a fi neîntemeiate și au constituit deja obiect de expunere în hotărârile judecătorești anterior adoptate, Colegiul penal conchide că recursul ordinar înaintat în cauză urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Stoian Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, în cauza penală în privința lui Stoian Ivan, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2017. Președinte Liliana Catan Judecători Ion Guzun Vladimir Timofti 4