1ra-680/2017 — art. 328 alin. 3 lit. d CP

1ra-680/2017 — art. 328 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-680/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia (oficiul central), Gheorghieva

Dora și de către inculpatul Vîhodeț Nicolai și avocatul acestuia, Arnaut

Alexandru, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Taraclia din

21 martie 2014 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

07 decembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Vîhodeț Nicolai

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 19.08.2013 - 21.03.2014;

instanța de apel: 06.06.2014 - 16.03.2015,

19.02.2016 - 07.12.2016;

instanța de recurs: 10.06.2015 - 29.09.2015,

20.02.2017 - 24.05.2017

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

administrative de dispoziție pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul primăriei s. Musaitu, r-nul Taraclia a sumei de

139 973,43 lei.

executând funcția de primar al s. Musaitu, r-nul Taraclia și fiind persoană ce

exercită o funcție de demnitate publică, fiindu-i acordate anumite drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, depășind limitele

1

drepturilor și atribuțiile acordate acestuia, și anume prin încălcarea prevederilor

imperative ale legii, anume a art. 77 alin. (55) a Legii nr. 436 din 28.12.2006

„Privind administrația publică locală”, în conformitate cu care darea în arendă

ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac

prin licitație publică, organizată în condițiile legii, art. 10 alin. (7), (8), (10) a Legii

privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308-

XIII din 25.07.1997.

Potrivit legii nominalizate reiese că, pentru arenda terenurilor care sunt în

proprietate publică se stabilește plata anuală de arendă a terenurilor nu mai

puțin de 2% din prețul normativ al pământului, dar în cazul arendării terenurilor

prin licitație sau prin concurs, plata anuală de arendă se stabilește la licitație

(concurs), și constituie nu mai puțin de 2% din prețul normativ al terenului

arendat. Vîhodeț N. în încălcarea rezultatelor licitației și hotărârii comisiei de

licitație a Primăriei s. Musaitu, r-nul Taraclia din 06.08.2010, în conformitate cu

care plata anuală de arendă a terenului sub obiectivul acvatic cu numărul

cadastral 8724306259, cu suprafața 25,18 ha, aparținut Primăriei s. Musaitu, r-nul

Taraclia, care a fost stabilit in mărime de 92 000 lei, Vîhodeț N. aflându-se în s.

Musaitu, r-nul Taraclia, la 10.08.2010 prin încheierea din numele Primăriei s.

Musaitu, r-nul Taraclia cu câștigătorul licitației, cet. Harin V. a contractului de

arendă a bunului imobil indicat pe termen de 6 ani, a stabilit o altă plată anuală

de arendă diminuată la suma de 6 889,10 lei.

Vîhodeț N. a transmis în arendă terenul persoanei indicate, bunul imobil

cu nr. cadastral 8724306259 la preț diminuat, acțiuni prin care au cauzat daună

considerabilă intereselor publice în rezultatul încălcării grave a cerințelor legii, a

actelor normative și a atribuțiilor sale. La fel, el a cauzat daună considerabilă și

Primăriei s. Musaitu, r-nul Taraclia care este estimată la suma de 139 973,43 lei,

care constituia diferența între plata stabilită pentru arendă și plata pentru arenda

stabilită de acesta, menționate prin încheierea contractului și plata achitată de

arendaș pentru perioada anilor 2010 până la data de 22 iulie 2013.

solicitat:

- procurorul casarea parțială a acesteia în latura penală, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Vîhodeț N. în baza art. 328 alin. (3)

lit. b), d) Cod penal, să-i fie stabilit 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe termen de

5 ani, în rest sentința să fie menținută.

În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat că, aplicarea

prevederilor art. 79 și art. 90 Cod penal de către instanța de judecată în privința

inculpatului, sunt neîntemeiate, deoarece, în cadrul examinării cauzei penale nu

au fost depistate circumstanțe excepționale pentru aplicarea acestor prevederi.

Un alt motiv invocat de procuror a fost faptul că, inculpatul a comis o

2

infracțiune gravă, prin care a adus prejudiciu considerabil Primăriei s. Musaitu,

fiind estimat la 139 973,43 lei.

La fel, a menționat și faptul că inculpatul anterior prin sentința din

04.07.2006 a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329

alin. (1) Cod penal.

Conduita inculpatului în timpul comiterii infracțiunii și după comiterea

infracțiunii nu demonstrează temeinicia aplicării prevederilor art. 79 Cod penal,

inculpatul nu a recunoscut vina, lipsa căinței sincere, dauna nerecuperată, sunt

circumstanțe ce demonstrează că pedeapsa condiționată aplicată de prima

instanță nu este echitabilă.

- inculpatul, casarea parțială a acesteia în partea laturii civile și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă acțiunea civilă, ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a invocat că, nu este de acord cu

sentința, în partea ce ține de admiterea acțiunii civile, deoarece prin licitația care

a avut loc la 06.08.2010, după ce s-a petrecut licitația și persoana câștigătoare era

deja cunoscută, el a dat ordin de a fi încheiat un contract de arendă asupra

terenului cu nr. cadastral 8724306259, cu suprafața de 25,18 ha, care din

considerentele sale nu aparține Primăriei. Contractul de arendă a fost încheiat la

10.08.2010 la suma totală de 92 000 lei, din care plata de arendă anuală constituia

de 16 889,10 lei. Suma de plată pentru arenda anuală a fost stabilită de către

specialistul Primăriei.

La fel, inculpatul a menționat că, de către arendașul Harin V., pe parcursul

arendării terenului din 10.08.2010 până la 10.08.2011 au fost achitate 92 000 lei cu

titlu de achitare a licitației și 5206 lei în calitate de plată pentru arenda terenului,

în total fiind achitați 97 206 lei.

Mai mult, prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 26.04.2011, OCT a fost

obligat de a înregistra bunul imobil cât și dreptul de proprietate pe numele

organului public al s. Musaitu, care avea suprafața totală de 32 639,5 m2, fiind o

partea componentă a bunului imobil cu nr. cadastral 8724306259, însă în

conformitate cu Certificatul din 13.05.2011 eliberat de către OCT, bunul imobil a

fost înregistrat pe numele Primăriei s. Musaitu la 11.05.2011. Astfel, din

momentul înregistrării bunului imobil, și anume a hidrotehnicii pe numele

Primăriei s. Musaitu, obiectul contractului de arendă a încetat să existe, fiind

necesar de a schimba contractul de arendă cât și condițiile acestuia. Însă de către

Primăria s. Musiatu nu au fost luate în considerație faptele date și nu a fost

încheiat un alt contract de arendă cu arendașul, motiv care a servit la pricinuirea

Primăriei s. Musaitu a pagubei materiale în mărime de 99 323 lei.

De asemenea, în apel suplimentar, inculpatul a mai invocat că, prima

cerere de apel a fost depusă de avocatul acestuia, el însă a semnat apelul fără a-l

studia și nu este de acord cu prima cererea de apel, deoarece, se consideră nevinovat,

3

iar în acțiunile sale lipsesc elementele componente ale infracțiunii.

Astfel, inculpatul a menționat că, în cadrul examinării cauzei în prima

instanță cât și în instanța de apel nu își recunoaște vinovăția în cele incriminate,

deoarece nu are nici o vină în cele comise. Astfel, sentința fiind ilegală și

neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a probelor prezentate de partea

acuzării, care de fapt nu demonstrează vinovăția lui.

Adițional, inculpatul a menționat și faptul că, terenul dat în arendă cu

suprafața de 25,18 ha cu nr. cadastral 8724306259 se referă la terenurile fondului

de apă, la care la fel a făcut trimitere și care atestă faptul că acțiunile întreprinse

au fost efectuate conform legislației în vigoare.

Terenul aflat în litigiu a fost trecut pe numele Primăriei la 11.05.2011, iar

contractul de arendă deja era în vigoare și se execută de către arendaș. S-au

invocat și prevederile art. 28 al Legii privind fondul piscicol, pescuitului și

piscicultura privind dreptul de folosință al terenurilor fondului apelor și

prevederile art. 1 al Legii privind proprietatea publică, art. 291, 296 Cod civil,

privind proprietatea publică, din care rezultă că Primăria nu putea să dea în

arendă terenul aflat sub apă, fără a fi proprietar al construcțiilor hidrotehnice.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

instanță corect a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat l-a recunoscut pe

Vîhodeț N., culpabil de comiterea faptei prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă în baza probelor administrate

în cauză, apreciate în mod corespunzător.

Deși, inculpatul nu recunoaște vina, din examinarea probelor directe și

indirecte administrate în cauză rezultă că dânsul deși a luat poziția negării

oricărei vinovății, de fapt și-a dat perfect seama de actele pe care le-a comis, de

gravitatea acestora și penalitatea lor.

Astfel, culpa inculpatului în comiterea infracțiunii imputate este dovedită

în întregime prin cumulul probelor administrate și verificate în cauză, inclusiv,

în instanța de apel, și anume prin: - actul din 19.10.2012 de efectuare a controlului

financiar complex în cadrul Primăriei s. Musaitu. (f.d. 10-23 Vol. I); - anexă la

materialele Inspecției Financiare (f.d.24-123, Vol. 1); - procesul-verbal de ridicare din

16.07.2013 (f.d. 147, Vol. 1); - contractul de arendă din 10 august 2010 (f.d. 148-152,

Vol. I); - actul de primire - predare a terenului arendat din 10 august 2010 (f.d.153-155,

Vol. I); - lista de calcul (f.d. 156-157, Vol. 1); - procesul-verbal nr. 2 din 06.08.2010

ședinței comisiei de licitație (f.d. 159-161 Vol. I); - procesul-verbal nr. 3 din 06.08.2010

privind rezultatele licitației din 06.08.2010 (f.d. 162 Vol. I); - hotărârea nr. 04/1 din 16

iulie 2010 a Consiliului sătesc Musaitu (f.d. 163 Vol. I); - certificatul eliberat de către

Primăria s. Musaitu (f.d. 176 Vol. I); - procesul-verbal nr. 3 din 28.05.2010 a Consiliului

4

sătesc Musiatu (f.d. 188- 191 Vol. I); - hotărârea nr. 05/2 din 30 iulie 2010 a Consiliului

sătesc Musaitu (f.d. 192 Vol. I); - cerere nr. 1 privind participarea la licitație (f.d. 194

Vol. I); - cererea nr. 2 privind participarea la licitație (f.d. 196 Vol. I); - cererea nr. 3

privind participarea la licitație (f.d. 199 Vol. I); - cerere nr.4 privind participarea la

licitație (f.d.200 Vol. I); - cerere nr. 5 privind participarea la licitație (f.d.202 Vol. I); -

contractul de arendă din 10 august 2010 (f.d. 210-212 Vol. I); - actul de primire-predare

(f.d. 213-214 Vol. I); - anexă la contractul de arendă din 15 iunie 2010 (f.d. 215-216 Vol.

I); - procesul-verbal al ședinței comisiei de licitație a Primăriei s. Musaitu din 06 august

2010 (f.d.218-220 Vol. I); - acte de concretizare a calculului de plată a datoriei pe arendă

din 13.09.2013 (f.d. 17 Vol. II); - plan cadastral (f.d. 34 Vol. II), extras din Registrul

bunurilor imobile eliberate de OCT Taraclia din 13.05.2011 (f.d. 35 Vol. II); - certificatul

eliberat de către Primărie s. Musaitu (f.d. 36 Vol. II); - declarațiile reprezentantului

părții civile Tașnicenco Iv. (f.d. 45-48 Vol. II, 130-131 Vol. II, 54 Vol. III); - declarațiile

martorului Tucan T. (f.d.49-50 Vol. II, 109-112 Vol. II, 159 Vol. II); - declarațiile

martorului Romanov V. (f.d.51-52 Vol. II, 118 Vol. II); - declarațiile martorului Chiurcci

Oxana (f.d.53-55 Vol. II, 113-117 Vol. II, 124-125 Vol. II, 155 Vol. II); - declarațiile

martorului Tașnicenco R. (f.d.56-58 Vol. II, f.d. 79-80 Vol. II, 98 Vol. II, 156-158 Vol.

II); - planul cadastral (f.d. 62 Vol. II); - extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberate

de OCT Taraclia din 13.05.2011 (f.d. 63 Vol. II); - certificatul eliberat de către Primăria

s. Musaitu (f.d.64 Vol. II); - declarațiile martorilor: Celac L. (f.d. 70-71 Vol. II, 128-129

Vol. II, 173 Vol. II); Pavlenco P. (f.d. 72-73 Vol. II, 126 Vol. II, 204 Vol. II); Socolenco Vl.

(f.d. 74-75 Vol. II, 127 Vol. II, 205 Vol. II); Șișcov D. (f.d. 76-78 Vol. II); Dragon Ed. (f.d.

90-93 Vol. II, 107-108 Vol. II); Harin V. (f.d. 94-97 Vol. II); Bogdan Vl. (f.d. 169-172

Vol. II); - procesul-verbal licitației nr. 2 din 06.08.2010 (f.d. 101-103 Vol. II); -

declarațiile inculpatului Vîhodeț N. (f.d. 133-146 Vol. II, 160 Vol. II, 202-203 Vol. II, 215

Vol. II).

Totodată, instanța de apel făcând trimitere la materialele cauzei a precizat

că prin acestea se confirmă vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele inculpatului

privind lipsa în acțiunile acestuia a elementelor constitutive al infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, or, nerecunoașterea

nevinovăției nu egalează cu temeiul de achitare invocat și a fost considerat de

instanța de apel ca metodă de apărare.

Astfel, potrivit procesului-verbal nr. 3 al ședinței Consiliului local al s. Musaitu,

r-nul Taraclia din 28.05.2010 și prin hotărârea din 30.07.2010 a Consiliului local, s-a

menționat faptul că la licitația publică a fost expus bunul imobil și anume lotul

de teren al obiectului acvatic (f.d.188-192, Vol. I).

Conform procesului-verbal nr. 3 privind rezultatele licitației din 06.08.2013 a

Primăriei s. Musaitu, r-nul Taraclia, în care s-a indicat că câștigătorul licitației

este Harin V., fiind stabilită plata anuală de arendă în mărime de 92 000 lei (f.d. 162,

5

vol. I, f.d. 101, vol. II). În acest proces-verbal la pct. 2 este direct indicat că prețul

inițial al lotului depus la licitație este estimat la suma de 16 889,10 lei.

Contrar rezultatelor licitației, inculpatul în funcția de primar al s. Musaitu,

potrivit contractului de arendă a terenului sub obiectul acvatic din 10.08.2010, a

încheiat între Primăria s. Musaitu, r-nul Taraclia, în persoana primarului Nicolai

V. și Harin V., în care este indicată plată anuală de arendă în mărime de 16 889,10 lei

(f.d. 148-158, Vol. I).

De asemenea, instanța de apel a precizat că, nu sunt întemeiate

argumentele apelului precum că, bunul imobil dat în arendă nu constituie

proprietate a Primăriei, iar faptul prezentării hotărârilor judiciare în cauze civile

nu eliberează pe inculpat de răspundere penală pentru depășirea atribuțiilor de

serviciu ce a cauzat urmări grave.

Prin urmare, instanța de apel constată că, ultimul a acționat contrar

atribuțiilor de funcție și contrar intereselor publice prin ce a prejudiciat grav

interesele primăriei, cauzând prejudiciu material estimat la suma de 139 973,43

lei.

Colegiul penal a considerat neîntemeiat apelul procurorului privind

netemeinicia sentinței în partea stabilirii pedepsei, deoarece la stabilirea acesteia,

prima instanță a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului și, anume că s-a comis o infracțiune intenționată, consumată, din

categoria infracțiunilor grave, de personalitatea inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, este de vârstă înaintată, pensionar, este veteran al MAI,

nu are antecedente penale, ulterior au fost înlăturate consecințele infracțiunii

(fiind adoptate hotărâri judecătorești de anulare a actelor ilegale).

Mai mult ca atât, s-a ținut cont de faptul că de la comiterea infracțiunii a

trecut o perioadă de timp esențială, cât și comportamentul ulterior al

inculpatului care a întreprins măsuri de înregistrare a obiectului hidro-tehnic

după primărie (prin depunerea acțiunii în judecată).

Astfel, circumstanțele enumerate au fost considerate în cumul ca

circumstanțe excepționale ce au permis aplicarea față de inculpat a prevederilor

art. 79 Cod penal și întemeiat s-a ajuns la concluzia că nu este rațional ca Vîhodeț

N. să execute pedeapsa stabilită, aplicând prevederile art. 90 Cod penal.

Din considerentele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia că

pedeapsa aplicată inculpatului este corespunzătoare și echitabilă, nefiind cazul

înăspririi acesteia.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul acuzatorului de stat

potrivit căruia la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de faptul că, inculpatul

anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329

alin. (1) Cod penal, deoarece, antecedentul este stins (fiind aplicate prevederile

art. 55 Cod penal), astfel nefiind valabil la individualizarea pedepsei.

6

procurorul, inculpatul și avocatul acestuia, Arnaut Al-dru, care au solicitat:

- procurorul, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10), 16) Cod de procedură penală, casarea parțială a deciziei instanței de apel și

rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului declarat acuzatorul de stat a indicat că, atât

instanța de fond cât și cea de apel au examinat sub toate aspectele complet și

obiectiv probele administrate la dosar, just au încadrat fapta comisă și corect au

ajuns la concluzia despre vinovăția lui Vîhodeț N. în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, însă, la stabilirea pedepsei

instanțele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 79 Cod penal

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de sancțiunea

articolului incriminat și au aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Instanța de apel nu s-a expus asupra faptului care sunt circumstanțele

atenuante excepționale legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului și

cel mai important de comportarea lui după consumarea infracțiunii, cum

prevede art. 79 alin. (1) Cod penal, mai mult ca atât, recunoașterea vinovăției sau

recunoașterea vinovăției parțiale nu poate fi considerată ca circumstanță atenuantă

și nici excepțională, cu atât mai mult, că inculpatul pe parcursul procesului penal

nu și-a recunoscut vina.

La fel, în opinia procurorului, nu pot fi considerate ca circumstanțe

excepționale nici vârsta pensionară a inculpatului sau caracteristica pozitivă și lipsa

antecedentului penal, precum și comportarea acestuia în timpul și după consumarea

infracțiunii, deoarece acestea sunt împrejurări obișnuite care predomină și

caracterizează majoritatea cetățenilor.

- inculpatul și avocatul acestuia, Arnaut Al-dru, invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, casarea sentinței

și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, menționând în acest sens că, la adoptarea soluției sale instanța de apel

nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel, iar în cadrul ședinței de judecată,

ca probe noi au fost prezentate un șir de acte asupra cărora instanța, deși le-a

acceptat, nu s-a expus în decizia sa. Totodată, sentința de condamnare menținută

prin decizia instanței de apel se bazează pe un șir de acte, care au servit ca probe

de învinuire a lui Vîhodeț N., însă de către instanța de judecată aceste acte au fost

anulate.

Prin urmare, în opinia recurenților, o sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri.

29 septembrie 2015, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total

decizia instanței de apel și a fost dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

7

examinarea cauzei în ordine de apel, de către instanță nu au fost respectate

întocmai prevederile art. 414, 417 alin. (1) pct. 8) și 101 Cod de procedură penală,

deși sunt obligatorii, iar nepronunțarea instanței asupra tuturor motivelor

invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, astfel decizia urmează a

fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Prin urmare, instanța de recurs a menționat că, potrivit procesului - verbal

al ședinței de judecată din 15.07.2014 (f.d. 26, Vol. II), avocatul inculpatului a

solicitat anexarea la materialele cauzei a unor probe noi: - hotărârea Judecătoriei

Taraclia din 17.02.2014, potrivit căreia a fost anulată decizia nr. 052, din

30.07.2010 a Consiliului local al s. Musaitu, prin care a fost pus la licitație terenul

cu suprafața de 25 ha și copia cererii de chemare în judecată înaintată de

Primăria s. Musaitu împotriva lui Harin V. și conform aceluiași proces-verbal,

instanța de apel a admis demersul avocatului anexând la materialele cauzei

actele prezentate (f.d.18-23, Vol. III).

Însă, lecturând textul deciziei contestate, instanța de recurs a reținut că,

instanța de apel în motivarea soluției sale nu face o analiză a actelor menționate

supra, mai mult ca atât, într-o parte a motivării indică că „faptul prezentării

hotărârilor judiciare în cauze civile nu eliberează pe inculpat de răspundere penală”, iar

pe de altă parte precizează că „ulterior au fost înlăturate consecințele infracțiunii

fiind adoptate hotărâri judecătorești de anulare a actelor ilegale”, fiind puse la baza

stabilirii pedepsei și de aici reiese o poziție neclară a instanței de apel referitor la

actele prezentate de avocat, ceea ce duce la o motivare abstractă și de fapt

contradictorie a situației de fapt.

De asemenea, o poziție neclară a instanței de apel apare și în cazul

încadrării acțiunilor inculpatului, pe de o parte se indică că acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 328 alin. (2) lit. b), d) Cod penală, însă de fapt

menține sentința de condamnare în baza art. 328 alin. (3) lit. b) și d) Cod penal.

În același context, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel fiind

de acord cu poziția instanței de fond, face o interpretare superficială și nu

motivează concret care este de fapt statutul inculpatului, or, instanța de fond

indică în partea constatatoare că „(...) Vîhodeț N. executând funcția de primar, adică

fiind persoană ce exercită o funcție responsabilă publică (...)”, pe când instanța de apel

indică că acesta „este persoană ce exercită o funcție de demnitate publică”, prin

urmare apare o contradicție nesoluționată de instanță, ultima fiind obligată să-și

motiveze soluția și să facă trimitere la actele normative ce reglementează statutul

persoanei ce deține funcția de primar. În aceeași ordine de idei s-a specificat că,

anume calitatea specială a subiectului prevăzut la art. 328 Cod penal, este ceea ce

deosebește infracțiunea prevăzută la lit. b) alin. (3) art. 328 Cod penal de

infracțiunea specificată la alin. (1) art. 328 Cod penal.

8

În continuarea celor menționate, instanța de recurs a relevat și faptul că

acțiunile lui Vîhodeț N. au fost încadrate și în baza lit. d) alin. (3) art. 328 Cod

penal, adică „soldate cu urmări grave”,ceea ce presupune sistarea activității unei

întreprinderi, organizații, instituții sau blocarea circulației aeriene, navale,

rutiere. În cazul daunelor patrimoniale produse, instanțele de judecată, la

stabilirea acestora, trebuie să țină cont de valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute, precum și alte circumstanțe care influențează esențial

asupra stării materiale a victimei. Atunci când urmările grave nu au expresie

patrimonială distinctă, aprecierile urmează să fie făcute pornindu-se de la

impactul asupra situației economice, mediului de afaceri și treburile publice,

infrastructurii, precum și consecințele generale nefaste.

Astfel, instanța de recurs a conchis și în acest sens o lipsă a motivării din

partea instanței de apel referitor la urmările grave survenite în urma săvârșirii

acțiunilor de către Vîhodeț N., nefiind specificat care anume sunt aceste urmări

grave.

De asemenea, instanța de recurs a constatat încălcări și la capitolul privind

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, deoarece instanța de apel nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel, nefiind

motivată soluția privind aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, nu a

argumentat care sunt circumstanțele excepționale ale cauzei, ce ar permite

aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Reieșind din circumstanțele descrise, instanța de recurs a considerat că,

erorile admise de către instanța de apel sunt evidente erori de drept, iar soluția

adoptată de către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel fiind

prezente erorile de drept prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urma să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală care prevede procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să înlăture erorile menționate și motivele invocate în decizia

instanței de recurs, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de

casare a soluției adoptate, să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate,

inclusiv să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate.

2016, au fost admise parțial apelurile declarate, casat sentința Judecătoriei

Taraclia din 21 martie 2014, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Vîhodeț

N. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.

(1) Cod penal și eliberat de pedeapsă penală în legătură cu expirarea termenului

de prescripție a tragerii la răspundere penală.

9

A fost acceptată retragerea acțiunii civile, înaintate de către reprezentantul

Primăriei s. Musait, r-nul Taraclia, fiind dispusă încetarea procedurii în partea

respectivă.

administrate confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că, Vîhodeț N. la momentul comiterii

infracțiunii a ocupat funcția de primar al s. Musait, r-nul Taraclia, fiind o

persoană publică, investită cu drepturile și obligațiile privind exercitarea

funcțiilor autorității publice, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 436 din 28.12.2006

privind administrație publică locală.

Astfel, instanța de apel a considerat că, inculpatul este o persoană publică

și nu persoană care exercită funcția publică de răspundere, reieșind din

următoarele circumstanțe.

În conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, prin persoană

publică se înțelege: funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut

special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor

apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține grade

speciale sau militare); angajatul autorităților publice autonome sau de

reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice

de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate

publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia

servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public.

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin persoană cu funcție de demnitate

publică se înțeleg următoarele categorii de persoane: 1) persoana al cărei mod de

numire sau de alegere este reglementat de Constituția Republicii Moldova; 2) sau

care este învestită în funcție, prin numire sau prin alegere, de către Parlament,

Președintele Republicii Moldova sau Guvern, în condițiile legii; 3) persoana

căreia persoana cu funcție de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.

De asemenea lista persoanelor, care exercită funcția publică de răspundere,

se află și în Anexa Legii privind statutul persoanelor, care ocupă funcții publice

de răspundere, nr. 199 din 16.07.2010. Dacă între art. 123 alin. (3) și Anexa Legii

privind statutul persoanelor, care exercită funcții publice de răspundere, există o

neconsecutivitate legislativă, instanțele de judecată urmează să determine

noțiunea de persoana, care exercită funcția publică de răspundere din art. 123

alin. (3) Cod penal.

Astfel, conform prevederilor Codului penal, primarul nu este persoana,

care exercită funcția publică de răspundere, dar el este indicat în Anexa Legii

privind statutul persoanelor, care exercită funcții publice de răspundere.

În conformitate cu art. 112 alin. (3) Constituția RM, modul de alegere a

consiliilor locale și a primarilor, precum și atribuțiile lor, este stabilit de lege,

10

înseamnă că nu sunt reglementate de Constituție; adică simpla indicație a

modului de alegere a primarilor nu se echivalează cu reglementare. În alt caz,

interpretarea extinsă, care agravează situația persoanei, duce la încălcarea

principiului (art. 3 alin. (2) Cod penal).

Reieșind din circumstanțele sus menționate, instanța de apel a considerat

că, Vîhodeț N. nu este subiectul faptei prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. b) Cod

penal, deoarece nu este persoana, care exercită funcția publică de răspundere, iar

conform legii în vigoare este o persoană publică.

Instanța de apel a constata că, Vîhodeț N. intenționat, depășind în mod

vădit drepturile și împuternicirile ce i-au fost oferite, cu încălcarea cerințelor

imperative ale legii, și anume art. 77 alin. (5) din aceeași lege, în conformitate cu

care darea în arendă sau în chirie a bunurilor din unitatea teritorial-

administrativă se fac prin licitații publice, organizate în conformitate cu lege, art.

10 alin. (7), (10) din Legea nr. 1308-XIII din 25.07.97 privind prețul normativ și

modul de vânzare-cumpărare a pământului din care rezultă, că pentru arendarea

terenurilor proprietate publică se stabilește plata anuală de arendă, care nu poate

fi mai puțin de 2% din prețul normativ al terenului arendat, iar în cazul arendării

terenurilor prin licitație sau prin concurs, plata anuală de arendă se stabilește la

licitație (concurs), însă ea urmează să constituie nu mai puțin de 2% din prețul

normativ al terenului arendat, precum și în baza rezultatelor licitației și deciziei

comisiei de licitație a primărie s. Musait, r-nul Taraclia din 06.08.2010, în

conformitate cu care plata anuală de arendă a terenului de pământ pentru obiect

acvatic cu numărul cadastral 8724306259 cu suprafață de 25,18 ha, ce aparține

unității teritorial-administrative s. Musait, r-nul Taraclia, a fost stabilită în

mărime de 92 000 lei, aflându-se în s. Musait, r-nul Taraclia, pe 10.08.2010, ilegal,

din numele Primăriei s. Musait, r-nul Taraclia, la încheierea contractului cu

câștigătorul licitației Harin V. pentru arendarea bunului imobil menționat pe 6

ani, a stabilit o altă plată anuală de arendă micșorată în mărime de 16 889,10 lei și

a transmis în arendă persoanei menționate bunul imobil cu nr. cadastral

8724306259 cu plata de arendă micșorată, cauzând totodată prejudiciu în

proporții mari intereselor publice în urma încălcării grave a cerințelor imperative

ale legii sus menționate, actelor normative și atribuțiilor sale de serviciu, precum

și prejudiciul în proporții deosebit de mari intereselor publice și nemijlocit

primăriei s. Musait, r-nul Taraclia, în sumă totală de 139 973,43 lei, adică

diferență dintre plata de arendă stabilită la licitație și în conformitate cu cerințele

menționate ale legii și plata de arendă, stabilită de el la încheierea contractului și

arenda plătită de arendaș pentru perioada 2010 - 22.07.2013.

Analizând temeinicia învinuirii înaintate inculpatului în baza art. 328 alin.

(3) lit. d) Cod penal - cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari Primăriei s.

Musait, r-nul Taraclia în suma totală de 139 973,43 lei, instanța de apel a constatat

11

că, în rechizitoriu nu sunt indicate care anume consecințe grave a suferit

primăria și consiliul sătesc, de pe urma faptelor ilegale ale inculpatului.

Totodată, instanța de apel a menționat că, sentința atacată, la fel nu conține

o motivarea referitoare la presupusele consecințe, care au survenit în urma

săvârșirii de către Vîhodeț N. a faptelor ce i se incriminează.

Instanța de apel a menționat că, acțiunile, care au produs consecințe grave

presupun încetarea activității întreprinderii, organizației, instituției sau blocarea

circulației aeriene, maritime și rutiere. În cazul dacă va fi cauzat un prejudiciu,

este necesar de a lua în considerare valoarea, cantitatea și importanța valorică

pentru partea vătămată, starea materială și venitul, precum și alte circumstanțe,

care esențial influențează asupra stării materiale a părții vătămate.

Când consecințele grave nu sunt precizate, aprecierea lor urmează a fi

făcută începând de la influențarea lor asupra situației economice, domeniului de

activitate, problemelor publice și infrastructurii, precum și asupra consecințelor

negative generale.

Astfel, instanța de apel nu a reținut care consecințe grave în urma

acțiunilor ilegale ale inculpatului, întrucât primarul s. Musait, Tașnicenco R. a

retras acțiunea civilă înaintate în cauză, în legătura cu faptul, că acțiunile lui

Vîhodeț N., privind semnarea contractului de arendă a terenului de pământ ca

obiect acvatic, au influențat negativ asupra situației economice a primăriei, însă

nu au produs careva consecințe grave, prejudiciului cauzat bugetului local fiind

unul considerabil (f.d. 239, vol. III).

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, în fapta inculpatului Vîhodeț N.

lipsește indiciu de calificare a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

la art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

inculpatului privind lipsa în acestuia a infracțiunii, întrucât în cadrul reviziei la

primăria s. Musait, r-nul Taraclia, Direcția Teritorială de Inspectarea Financiară a

or. Cahul, în luna octombrie 2012 a depistat, că în contractul de arendă a

obiectului acvatic din 10.08.2010 a fost indicată suma anuală în mărime de

16 889,10 lei, dar urmează a fi în mărime de 92 000 lei în conformitate cu

rezultatul licitației din 06.08.2010. Acest contract de arendă a obiectului acvatic

din 10.08.2010 și materialele licitației au fost verificate de Cancelaria de Stat a or.

Cahul, Procuratura raionului Taraclia, și nu au fost depistate careva încălcări.

Contractul nominalizat nu a fost anulat, nu a fost contestat prin

intermediul instanței de contencios administrativ Taraclia. La examinarea actului

de revizie în primăria s. Musait la sesiunea consiliului sătesc a fost adoptată

decizia nr. 09/01 din 30.11.2012, contractul de arendă a obiectului acvatic a fost

lăsat cu suma de 16 889,10 lei, după cum a fost semnat la 10.08.2010 și înregistrat

în OCT Taraclia, dar nu după cum a fost reflectat în actul de revizie din

19.10.2012. La aprobarea bugetului pentru anul 2013 în rubrica ”arenda de

12

destinația agricolă”, arenda obiectului acvatic a fost gajată cu suma de 16889,10

lei, dar nu cu suma de 92 000 lei, după cum este reflectat în actul reviziei din

19.10.2012. Decizia sesiunii consiliului sătesc nr. 10/09 din 14.12.2012, în baza

bugetului aprobat pentru anul 2013, calcularea plății de arendă pentru arendarea

obiectului acvatic lui Harin V., s-a efectuat în suma de 16 889,10 lei. Prin decizia

sesiunii consiliului sătesc nr. 09/2 din 09.12.2013 în baza bugetului aprobat

pentru anul 2014 calcularea plății de arendă arendașului Harin V., s-a efectuat în

suma de 168 89,10 lei și deciziile sus-menționate nu au fost anulate de Cancelaria

de Stat a or. Cahul, procuratura raionului Taraclia prin intermediul instanței de

contencios administrativ Taraclia.

Instanța de apel a menționat că, adoptarea deciziilor sus-menționate nu

înlătură caracterul infracțional al acțiunilor inculpatului Vîhodeț N., în depășirea

intenționată a limitelor drepturilor și atribuțiilor ce i-au fost acordate, cu

încălcarea cerințelor imperative a legii și anume a prevederilor art. 77 alin. (5) a

Legii ”privind administrație publică locală”, potrivit căreia ”darea în arendă ori

în locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac prin

licitație publică, organizată în condițiile legii, art. 10 alin. (7), (10) Legea privind

prețul normativ și modul de vânzare - cumpărare a pământului nr. 1308 din

25.07.97”, prin ce inculpatul a cauzat intereselor publice un prejudiciu în

proporții considerabile.

Totodată, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate alegațiile

avocatului și inculpatului cu referire la achitarea acestuia, deoarece prin

hotărârea irevocabilă a judecătoriei Taraclia din 17.02.2014, prin care a fost

anulată decizia consiliului sătesc s. Musait nr. 05/2 din 30.07.2010, cu privire la

scoaterea terenului de pământ la licitație pentru obiect acvatic (f.d. 18-20, vol. III),

or, rezultatele licitației din 06.08.2010 și contractul de arendă a terenului de

pământ din 10.08.2010, încheiat în baza licitației, sunt în vigoare, în urmă cărui

fapt prin contractul de arendă a terenului de pământ încheiat stabilirea plății

pentru arendă într-o sumă mai mică de 16 889,10 lei, decât cea stabilită prin

rezultatele licitației, inculpatul a cauzat un prejudiciul primăriei s. Musait în

urma plății de arendă care nu a fost primită pe deplin, motiv din care instanța de

apel nu a reținut careva temeiuri că, prin hotărârile judecătorești nominalizate au

fost înlăturate consecințele dăunătoare sus-menționate ale acțiunilor inculpatului

Vîhodeț N.

Reieșind din circumstanțele sus-menționate, instanța de apel a conchis că,

Vîhodeț N., fiind primar și-a depășit atribuțiile sale de serviciu, ilegal a stabilit

plată anuală micșorată de arendă în mărime de 16 889,10 lei la încheierea, din

numele primăriei cu Harin V., a contractului de arendă a terenului de pământ pe

termen de 6 ani, prin ce nemijlocit i-a cauzat bugetului local un prejudiciu

considerabil în sumă totală de 139 973,43 lei.

13

Din considerentele expuse supra, instanța de apel a considerat ca fiind

neîntemeiate argumentele procurorului privind vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal.

De asemenea, ca fiind neîntemeiate instanța de apel a respins și

argumentele inculpatului expuse în apelul suplimentar, or, la depunerea acestuia

au fost încălcate cerințele art. 402 alin. (5) Cod de procedură penală, fiind omis

termenul de 15 zile.

Astfel, instanța de apel a considerat că, vinovăția inculpatului Vîhodeț N.

integral s-a confirmat prin materialele cauzei și acțiunile acestuia, urmează a fi

reîncadrate de la art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal la art. 328 alin. (1) Cod

penal, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod

vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în

proporții considerabile intereselor publice.

Totodată, instanța de apel a considerat că, sentința de condamnare în

privința inculpatul Vîhodeț N. urmează a fi adoptată fără stabilirea pedepsei, cu

eliberarea lui de răspunderea penală în legătura cu expirarea termenului de

prescripție a atragerii lui la răspunderea penală.

Or, în conformitate cu art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de

răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 Cod penal, cu liberarea

de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 Cod penal, sau al expirării termenului de

prescripție.

Având în vedere prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, precum și

faptul, că infracțiunea dată a fost săvârșită de către Vîhodeț N., la 10.08.2010,

adică 5 ani de la data săvârșirii infracțiunii nominalizate au expirat la 10.08.2015,

de asemenea și faptul, că inculpatul, care a săvârșit infracțiunea nu s-a eschivat

de la urmărirea penală sau judecată, în perioada indicată nu a săvârșit o

infracțiunea nouă, respectiv termenele de prescripție nu au încetat, în legătură cu

ce instanța de apel a considerat că, inculpatul urmează să fie recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal și urmează a fi

eliberat de răspunderea penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție

a atragerii lui la răspunderea penală.

De asemenea, în cadrul ședinței de judecată reprezentanții primăriei s.

Musait, Tașnicenco R. și avocatul Caraflzi N. au susținut cererea depusă cu

privire la retragerea acțiunii civile și au solicitat acceptarea retragerii acesteia, cu

încetarea procedurii respective.

Comrat din 07 decembrie 2016, declară recursuri ordinare procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia (oficiul central), Gheorghieva Dora, inculpatul

Vîhodeț N. și avocatul acestuia, Aranut Al-dru, care se solicită:

14

- procurorul, casarea totală a deciziei instanței de apel și parțială a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a lui

Vîhodeț N. în baza art. 328 alin. (3) lit. b), d) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a ocupa

funcții cu caracter administrativ de dispoziție pe un termen de 5 ani, cu

menținerea în rest a sentinței fără modificări.

În motivarea recursului declarat procurorul a menționat că, vina

inculpatului se dovedește prin probele prezentate de partea acuzării, iar soluția

instanței de apel privind calificarea acțiunilor inculpatului conform prevederilor

art. 328 alin. (1) Cod penal, sunt pripite și contravin acuzării înaintate.

- inculpatul Vîhodeț N., invocând temei de drept prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motivul lipsei în

acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate.

În motivarea recursului declarat, inculpatul menționează următoarele

argumente:

- de către instanța de apel a fost ignorat faptul că, în speță deferită lipsește

careva prejudiciu;

- prin hotărârea Consiliului sătesc nr. 10/1 din 16.09.2016, primăria s.

Musait a conchis asupra retragerii acțiunii civile înaintate în cauză, deoarece

acțiunile inculpatului nu au adus nici un prejudiciu localității, astfel, în cadrul

ședinței de judecată reprezentanții primăriei, Tașnicenco R. și avocatul Caraflzi

N. au susținut cererea cu privire la retragerea acțiunii civile și au solicitat

acceptarea retragerii acesteia. Cererea a fost acceptată de către instanță, fapt care

exclude existența unor consecințe negative ca urmare a acțiunilor infracționale

imputate;

- prezența unui prejudiciu considerabil interesul public sau drepturilor și

intereselor protejate ale persoanelor fizice sau juridice este un element

indispensabil pentru calificarea unei fapte infracționale, iar absența acestui

elimină prezența infracțiunii;

- judecătorul Colev Gr. a avut opinie separată asupra deciziei instanței de

apel din 07.12.2016, potrivit cărei, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiuni imputate, iar instanța urma să adopte o hotărâre de

achitare;

- în timpul examinării cauzei, instanța de apel a ignorat faptul că, terenul

subacvatic cu suprafața de 25,18 ha, cu nr. cadastral 8724306259, face parte din

categoria de terenuri din fondul apelor;

- la 30.07.2010 (data adoptării de către Consiliul sătesc a hotărârii nr. 05/2

privind scoaterea la licitație publică și darea în arendă a terenului subacvatic),

dreptul de proprietate asupra terenului menționat nu era înregistrat după

15

Primăria s. Musait, astfel, de către primărie a fost scos la licitație doar o parte a

terenului subacvatic - adică, terenul de sub lac;

- potrivit extrasului din registrul bunurilor imobile nr. 8701/10/3765 din

03.08.2010, imobilul a fost înregistrat la 28.08.2008 sub formă de teren, care

aparține fondului de apă, înregistrată sub nr. cadastral 8724306259, cu suprafața

de 25, 8 ha;

- potrivit certificatului de proprietate asupra bunurilor imobile, din

13.05.2011, după organul administrației publice locale a s. Musait, din 11.05.2011

este înregistrat imobilul în formă de teren, care aparține fondului de apă,

înregistrată sub nr. cadastral 8724306259 cu suprafața de 25,8 ha și o sistemă

hidraulică din două părți, cu suprafață de 11649,4 m și 20990,1 m, astfel, la

momentul emiterii hotărârii din 30.07.2010 de către Primăria s. Musait, privind

scoaterea la licitație publică și dării în arendă a terenului menționat pentru o

perioadă de 6 ani, predestinat crescătoriei de pești, întreținerea și repararea

obiectului acvatic, Primăria nu era proprietarul sistemului hidraulic, drepturi

asupra căruia le-a dobândit abia la 11.05.2011 și prin urmare nu avea dreptul să

scoată la licitație obiectul menționat;

- la momentul încheierii contractului de arendă, lacul se afla în

proprietatea SPC ”Musait” și nu au putut fi date în arendă persoanelor terțe

fără consimțământul proprietarului acestuia;

- potrivit hotărârii Judecătoriei Taraclia, din 17.02.2014, intrată în vigoare la

20.03.2014, decizia Consiliului sătesc a s. Musait, nr. 2/5 din 30.07.2010, a fost

anulată ca fiind ilegală, atrăgând după sine anularea efectelor contractelor

încheiate, cu revenirea părților în poziția inițială și restituirea arendașului de

către Primăria s. Musait a sumelor bănești încasate pentru perioada arenzii;

- din momentul anulării deciziei Consiliului local al s. Musait nr. 05/2 din

30.07.2010, toate deciziile și contractele ulterioare, în special, decizia comisiei de

licitație din 06.08.2010, încheiate cu Harin V. la 10.08.2010, nu au efecte juridice;

- costul arendei terenurilor a fost de 2% din valoarea normativă a terenului

- 16 889 lei. Astfel, reieșind din aceste 2%, decizia Consiliului sătesc a s. Musait

nr. 10/5 din 10.12.2009 „Cu privire la aprobarea bugetului pentru 2010”, valoarea

arendei a fost aprobată pentru toate terenurile agricole;-

- potrivit actului din 19.10.2012, privind efectuarea controlului financiar

complex în cadrul Primăriei s. Musaitu, decizia Consiliului sătesc a s. Musait nr.

09/01 din 30.11.2012, costul arenzii anuale a terenului subacvatic din 10.08.2010,

constituia 16 889 lei;

- bugetele ulterioare ale Primăriei s. Musait, pentru anii 2012 și 2013 au

fost, de asemenea, aprobate cu valoarea arendei terenului subacvatic în sumă de

16 889 lei;

16

- avocatul Aranut Al-dru, invocând temei de drept prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de

apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului.

În motivarea recursului declarat, avocatul menționează că, instanța de apel

nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel, iar în cadrul ședinței de judecată,

ca probe noi au fost prezentate un șir de acte asupra cărora instanța, deși le-a

acceptat, însă nu s-a expus.

Decizia instanței de apel se bazează pe un șir de acte, care au servit ca

probe de învinuire a lui Vîhodeț N., care ulterior au fost anulate printr-o hotărâre

judecătorească definitivă.

Astfel, în partea motivată a deciziei, instanța de apel a indicat că,

„prezentarea hotărârilor în cauzele civile nu-l scutesc pe pârât de răspundere

penală (...)”, precizând totodată că, ”consecințele infracțiunii comise au fost

eliminate printr-o hotărâre judecătorească definitivă”, soluția adoptată fiind una

abstractă și vine în contradicție cu situația de fapt.

11.1. Pe marginea recursurilor declarate nu au fost prezentate referințe.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, recursurile declarate de către inculpatul Vîhodeț N. și avocatului

acestuia, Arnaut Al-dru, sunt vădit neîntemeiate, iar recursul declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia (oficiul central), Gheorghieva Dora, nu

îndeplinește cerințele de conținut, din următoarele considerente.

12.1. Cu referire la recursurile ordinare declarate de către inculpatul Vîhodeț N. și

avocatului acestuia, Arnaut Al-dru

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Precum a fost menționat supra, recurenții invocă drept temeiuri pentru

recurs pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

17

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursurilor declarate.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelurile declarate, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în

pct. 9. al prezentei decizii.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

casarea sentinței și pronunțării unei noi hotărâri.

Ținând seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că instanța de

apel a fost în drept și, de fapt, întemeiat a dispus condamnarea lui Vîhodeț N. în

baza art. 328 alin. (1) Cod penal, expunându-se argumentat din motivul cărei

erori de drept urmează a fi casată sentința primei instanțe, motivându-și detaliat

și clar soluția adoptată.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurenți, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat

o motivare clară și argumentată expusă pe larg în pct. 10. al prezentei decizii, soluție,

care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se mai impune

(cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către inculpat

și avocat prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată.

Cu referire la critica recurenților sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, instanța de recurs nu se va expune, or, apelul suplimentar

al inculpatului unde se critică vinovăția a fost declarat peste termen (f.d. 5-10,

vol. III), astfel, solicitările recurenților de a pune în discuție în instanța de recurs

vinovăția sau nevinovăția inculpatului, precum și calificarea faptelor comise de

către acesta sunt neîntemeiate, de vreme ce aceste solicitări nu au fost obiectul

discuțiilor în instanța de apel, ceea ce la rândul său limitează instanța de recurs

ordinar de a verifica legalitatea hotărârii referitor la fondul cauzei.

Revenind la conținut recursurilor declarate, instanța de recurs va respinge

ca fiind neîntemeiată afirmația apărării precum că, prin hotărârea Consiliului

18

sătesc nr. 10/1 din 16.09.2016, primăria s. Musait, r-nul Taraclia a conchis asupra

retragerii acțiunii civile înaintate în cauză, deoarece acțiunile inculpatului nu au

adus nici un prejudiciu localității, fapt care ar exclude existența unor consecințe

negative ca urmare a acțiunilor infracționale imputate lui Vîhodeț N., or,

prezența prejudiciului nu este condiționată de solicitarea părții civile de a-i

recupera dauna, iar retragerea acțiunii civile nu echivalează cu absența

prejudiciului în cauză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418

Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursurilor ordinare declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiate.

12.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că

acesta nu corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod

de procedură penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea

comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent.

Colegiul penal, verificând motivele recursului declarat, constată că

acuzatorul de stat, în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de

evenimente care în viziunea sa sunt încălcări procedurale, admise de instanțe la

judecarea prezentei cauze, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea

procesuală la utilizarea acestei căi de atac și anume, nu descrie care este eroarea

de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care s-a

comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența erorii

respective.

Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care

se bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

19

Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia (oficiul central), Gheorghieva Dora, nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă

să completeze recursul acuzatorului se stat cu circumstanțe de drept, care l-ar

justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul

alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel eronat a ajuns la

concluzia că în acțiunile lui Vîhodeț N. este componența infracțiunii prevăzută

de art. 328 alin. (1) Cod penal, pronunțând astfel o hotărâre ilegală, Colegiul

conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar putea duce la casarea unei

hotărâri judecătorești.

Mai mult ca atât, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de

instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în

speță.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sunt expres și limitativ stipulate

în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

În speță, acuzatorul de stat la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate

dispozițiile prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se

impune, inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 07 decembrie 2016, în cauza

penală în privința lui Vîhodeț Nicolai, din motiv că recursul procurorului

Procuraturii UTA Găgăuzia (oficiul central), Gheorghieva Dora, nu îndeplinește

20

cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, iar

recursurile inculpatului Vîhodeț Nicolai și avocatului acestuia, Arnaut

Alexandru, sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 iunie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Nadejda Toma

21