1ra-1247/2016 — art. 191 alin. 5 CP

1ra-1247/2016 — art. 191 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1247/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

13 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma și Petru Moraru,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul din

procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari și de reprezentantul Ana

Sarivan, în numele părții vătămate Ministerul Culturii, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 februarie 2016, în cauza penală în

privința lui

Cara Gheorghi Ivan, născut la 28 octombrie

1963, originar și domiciliat în or. Tvardița, str.

Lenin 36, r-nul Taraclia

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.04.2014 – 22.01.2015;

Instanța de apel: 18.02.2015 – 29.02.2016;

Instanța de recurs: 20.05.2016 – 13.09.2016.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor în cauză

C O N S T A T Ă:

fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, pe motiv că

fapta nu a fost comisă de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de Ministerul Culturii al RM a fost respinsă.

pentru faptul că în perioada iulie-august 2010, activînd în funcție de președinte al

Cooperativei de Producție „Tvardița” din or. Tvardița, r-nul Taraclia, acționînd cu intenție

directă și avînd scop de cupiditate, a însușit ilegal două falere din argint, încredințate lui în

administrare, care aparțin Muzeului Etnografic din or. Tvardița, r-nul Taraclia.

Conform datelor Agenției Naționale Arheologice, prețul estimativ al primei falere,

constituie aproximativ 35 000 euro, iar prețul celei de a doua falere (care este deteriorată

parțial), este estimată la prețul de aproximativ 20 000 euro.

1

Astfel, Muzeului Etnografic din or. Tvardița, r-nul Taraclia i-a fost cauzată o daună

în proporții deosebit de mari, în sumă totală de aproximativ 55 000 euro, care la momentul

comiterii infracțiunii imputate, conform cursului oficial al BNM, constituia 861 096 5 lei.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Cara

Gheorghi să fie condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod

penal, și în baza acestui articol să-i fie stabilită pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis. Admiterea acțiunii civile înaintată de partea vătămată

și încasarea în beneficiul acesteia a prejudiciului cauzat prin infracțiune.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că probele administrate și

anume, prin declarațiile martorilor: Dimova Sofia, Popova Parascovia, Meslincov Ivan,

Glavcev N., Iazadji Zaharia, Maslincova Ludmila, se demonstrează faptul că Cara

Gheorghi, folosindu-se de funcția pe care o deținea, a profitat de a administra aceste bunuri,

și ilegal, în momentul în care bunurile s-au aflat în deținerea lui legitimă, a însușit falerele.

Consideră că, versiunea inculpatului că falerele care i-au fost date de casierul

Dimova Sofia au fost transmise răposatului Maslincov Ivan, pentru ca acesta să soluționeze

chestiunea privind păstrarea și securitatea lor, vin în contradicție cu declarațiile martorilor

Popova Parascovia, Maslincov Iovan, Glavcev N., Iazanji Zaharia și Maslincova Ludmila,

care au confirmat faptul că aceste bunuri nu s-au aflat niciodată la răposatul Maslincov

Ivan și acesta nu a dispus în nici un fel păstrarea sau documentarea lor. Mai mult ca atît,

versiunea inculpatului precum că nu știa despre valoarea istorică și pecuniară a acestor

falere și le-a văzut doar în ziua în care le-a transmis răposatului în biroul său de serviciu,

vine în contradicție cu declarațiile acestuia în care face referire la faptul că a decis

transmiterea lor pentru păstrare răposatului pentru a asigura paza și integritatea lor;

- reprezentantul părții vătămate, Agenția Națională Arheologică, în numele

Ministerul Culturii, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Admiterea acțiunii civile cu

dispunerea încasării în beneficiul părții vătămate a prejudiciului cauzat prin infracțiune,

conform Actului de expertiză nr. 29/01-09 din 14 noiembrie 2014, prezentat în prima

instanță. În susținerea apelului a fost invocat că, declarațiile martorilor Iazadji Zaharii,

Dimova Sofia și Glavcev Nicolai, care au fost ulterior confirmate de declarațiile lui

Gheorghi Cara, au relatat că inculpatul, în calitate de președinte al CP „Tvardița”, a primit

de la Dimova Sofia cele două falere, fiind înștiințat că sunt din Muzeul Tvardița, pe care

directorul muzeului Iazadji Zaharii a venit să le revendice, dar Cara Gheorghi, i-a refuzat în

predare deoarece în Muzeu nu sunt condiții de păstrare, și le va păstra la Cooperativă, fără

a menționa că le-a predat Băncii Sociale.

La fel, prima instanță nu a luat în considerație declarațiile martorului Nicolai

Glavcev, care a comunicat că falerele, inițial se păstrau în safeu, ulterior au fost schimbate

într-o tumbă, din aceeași încăpere. Astfel, instanța de judecată a constatat greșit că cele

două falere s-ar fi păstrat în perioada 1992 - 2011 într-o tumbă. Cele două falere sunt piese

2

de patrimoniu unicat al Republicii Moldova, confirmat prin monografia arheologului

Belekci Victor, actul de expertiză nr. 29/01-09 din 14 noiembrie 2014. Agenția Națională

Arheologică a considerat că există suficiente probe ce demonstrează autenticitatea celor

două falere care i-au fost predate inculpatului.

A mai menționat apelantul că Cara Gheorghi se eschiva de la orice discuție și încerca

de a clarifica situația falerelor. Faptul neincluderii falerelor în bilanțul contabil sau în listele

de inventariere, reprezintă o neglijență din partea reprezentanților Cooperativei.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

apelanților potrivit căruia inculpatul Cara Gheorghi, conform situației de serviciu era

persoana responsabilă care urma să asigure buna păstrare, securitatea, integritatea și

punerea la evidență a falerelor conform normelor prevăzute, sau să le predea conform

competenței organelor abilitate, nu este temei just pentru tragerea acestuia la răspundere

pentru sustragere, nerespectarea regulilor de păstrare și punere la evidență a bunurilor de

conducătorul întreprinderii, or aceasta reprezintă o răspundere separată, și în cauza dată o

nu a fost înaintată o asemenea învinuire.

Din aceleași motive au fost respinse și argumentele din apelul declarat de Agenția

Națională Arheologică, precum că neincluderea falerelor în bilanțul contabil sau în listele

de inventariere, reprezintă o neglijență din partea reprezentanților Cooperativei, deoarece

aceasta nu reprezintă în speță obiectul infracțiunii imputate inculpatului, care este acuzat în

comiterea sustragerii, dar nu în comiterea unei neglijențe în serviciu.

Privind obiectul infracțiunii, instanța de apel a menționat că Agenția Națională

Arheologică a înaintat acțiunea civilă (vol. 3, f.d. 5-6), solicitînd încasarea prejudiciului

material în sumă totală de 65 000 euro. În confirmarea valorii arheologice, istorice au fost

prezentate fragmente din monografii și foto - imagini. În susținerea acțiunii civile a fost

prezentat Actul de expertiză din 14.11.2014 întocmit de comisia sub egida Muzeului

Național de Istorie a Moldovei, Ministerul Culturii (membrii comisiei fiind savanții

Agenției Naționale Arheologice) (vol. III, f.d. 7), prin care valoarea totală a pieselor (două

falere) a fost estimată în sumă de 65 000 euro, pe cînd acuzarea de stat a înaintat învinuirea

inculpatului Cara Gh. privind sustragerea bunurilor în valoare totală de 55 000 euro.

La fel, instanța de apel a conchis că nici un martor nu a declarat, iar organul de

urmărire penală nu a administrat alte probe care să fi indicat asupra faptului că familia

inculpatului ar fi avut careva intenții de a comercializa falerele pe piața neagră, inclusiv

prin plasarea anunțurilor pe internet. Nu au fost administrate probe privind dobîndirea în

această perioadă de către inculpat a unor bunuri din sursele bănești dobîndite ilicit.

Din considerentele menționate, au fost respinse ca neîntemeiate argumentele apelului

procurorului precum că vinovăția inculpatului este probată prin declarațiile martorilor și

înscrisurile administrate pe cauză, or aceste probe au fost examinate și apreciate de prima

instanță în mod corespunzător.

3

 procurorul, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru a argumenta recursul declarat, recurentul a formulat următoarele motive:

- instanța de apel nu s-a expus asupra unor probe administrate suplimentar de către

procuror în cadrul ședinței instanței de apel: Actul nr. 1 de primire a obiectului la păstrare

din 03.07.1992. în original, întocmit între Calincov P. și Iazadji Z.; Actul din 03.07.1992 de

transmitere a falerelor spre păstrare în casieria colhozului, și alte documente privind

descrierea falerelor sustrase;

- consideră nejustificate aprecierile instanței de apel referitoare la subiectul

infracțiunii și anume că acuzarea n-a demonstrat calitatea acestuia de administrator.

Conform datelor din dosarul penal, atît muzeul din Tvardița, cît și Casa de Cultură erau la

balanța Cooperativei de producție Tvardița. Potrivit declarațiilor lui Cara Gheorghi, înainte

de fi transmise falerele lui Maslincov a verificat dacă aceste falere erau la evidența/balanța

în contabilitatea Coop. Tvardița, dar nu a verificat Casa de cultură și muzeul, care se aflau

la balanța cooperativei.

Așadar, potrivit materialelor cauzei și probelor administrate, anume inculpatul Cara

Gheorghi, conform situației de serviciu era persoana responsabilă care urma să asigure

buna păstrare, securitatea, integritatea și punerea la evidență a falerelor conform normelor

prevăzute, sau să le predea conform competenței organelor abilitate, dar să nu le treacă în

folosul său și să dispună de ele ca de bunuri personale sau să le transmită altei persoane

fără acte confirmative;

- în ce privește declarațiile lui Iazadji Zaharia depuse în cadrul primei instanțe și

care au fost date citirii la demersul procurorului în temeiul art. 371 Cod de procedură

penală, instanța de apel nu le-a dat o apreciere în cumul cu alte probe existente pe cauză,

ceea ce echivalează cu neexpunerea asupra acestei probe, lipsind totodată temeiuri de a

respinge declarațiile martorilor Dimova S. și Iazadji Z;

 reprezentantul Ana Sarivan, în numele părții vătămate Ministerul Culturii, care

invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată. În susținerea cerințelor înaintate, recurenta a menționat următoarele

considerente:

- instanța de apel nu a luat în considerație declarațiile martorului Glavcev Nicolai

care a specificat că falerele se păstrau inițial în seif, iar ulterior cînd în seif nu mai era loc,

falerele au fost schimbate într-o tumbă din aceeași încăpere. De asemenea, Glavcev

menționează că atunci cînd a intrat cu Iazadji Zaharia după falere, acestea se aflau în tumba

în care se păstrau, fără ca cineva să le fi schimbat locul. Astfel, instanța de apel a constatat

greșit că cele 2 falere s-ar fi păstrat în perioada 1992 - 2011 într-o tumbă;

- sunt neîntemeiate argumentele instanței de apel, precum că prima instanță nu a

încălcat prevederile art. 16 alin. (3) Cod de procedură penală. Or, sentința Judecătoriei

Taraclia este întocmită în limba rusă, iar potrivit art. 16 alin. (3) Cod de procedură penală -

4

procesul penal se poate, de asemenea, desfășura în limba acceptată de majoritatea

persoanelor care participă la proces. În acest caz, hotărîrile procesuale se întocmesc în mod

obligatoriu și în limba de stat.

care a solicitat respingerea acestora, cu menținerea deciziei.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acestea urmează a fi admise, cu

dispunerea rejudecării cauzei cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, inclusiv atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs, conchide că în speța dată sunt prezente ambele temeiuri expuse

mai sus, formulînd următoarele considerente.

Așadar, în corespundere cu prevederile art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor. În acest sens, acuzatorul de stat a administrat următoarele probe, în

susținerea vinovăției inculpatului Cara Gh. de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 191

Cod penal:

- declarațiile martorilor: Dimova S., Glavcev N., lazadji Z., Pașa V., Tentiuc V.,

Bubulici V., documentele parvenite și ridicate din muzeu, primăria Tvardița, Academia

de Științe a RM. Agenția Națională Arheologică, anexate la cauza penală, confirmă

faptul că falere în cauză au existat, că acestea sunt obiecte arheologice cu o vechime

aproximativ de peste 2000 de ani, cu o valoare istorică-culturală importantă pentru

Republica Moldova. Aceste falere au fost plasate pentru păstrare în caseria CP

„Tvardița” unde se aflau pînă 2010, și ulterior anume aceste falere Dimova S. le-a

transmis directorului CP „Tvardița”, dlui Gh. Cara;

- declarațiile martorilor Dimova Sofia, Popova Parascovia; Maslincov Ivan Ivan;

Glavcev N.; lazadji Zaharii și Maslincova Ludmila, prin care se demonstrează cu

certitudine că Cara Gheorghe folosindu-se de funcția pe care o deținea, a profitat de

atribuția de a administra aceste bunuri, și ilegal, în momentul în care bunurile s-au aflat

în detenția lui legitimă, a însușit falerele care i-au fost încredințate, transformînd

falerele transmise de casiera Dimova Sofia într-un bun al său, trecîndu-1 efectiv în

stăpînirea sa și creînd posibilități de a se comporta față de bun ca față de un bun

propriu, de a efectua acte de dispoziție cu privire la acel bun;

- Actul nr. 1 de primire a obiectului la păstrare din 03.07.1992, în original, întocmit

între Calincov P. și Iazadji Z.; Actul din 03.07.1992 de transmitere a falerelor spre

păstrare în casieria colhozului, și alte documente privind descrierea falerelor sustrase.

5

Probele sus-menționate au fost cercetate în instanța de apel, asupra cărora a fost

formulată următoarea concluzie: „Din considerentele menționate nu sunt întemeiate

argumentele apelului procurorului că vinovăția inculpatului este probată prin declarațiile

martorilor și înscrisurile din cauză, aceste probe fiind examinate și apreciate de prima

instanță în mod corespunzător.” (f.d. 262, vol. III).

O asemenea concluzie generică și succintă asupra probatoriului administrat de către

acuzatorul de stat nu poate fi menținută de către instanța de recurs, or o atare motivare

echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, împrejurare care contravine prevederilor art.

414 Cod de procedură penală.

În continuare, reieșind din textul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit atestă

faptul că instanța de apel a trecut doar prin revistă probele administrate în prezenta cauză

penală, fără a argumenta respingerea acestora prin prisma concludenții și coroborării

reciproce, precum o cer exigențele art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală.

La fel, nu poate fi reținută ca fiind corectă nici concluzia instanței de apel, prin care

se justifică veridicitatea declarațiilor depuse de către inculpat: „Însuși, prin probele în

cauză nu a fost cert demonstrat faptul însușirii anume de către Cara Gheorghi a

obiectelor, 2 falere, la prețul estimativ de 55 000 euro. Afirmația inculpatului că el a

transmis la păstrare fostului administrator al filialei bancare BC „Banca Socială” din or.

Tvardița, nu este combătută de urmărire penal.

Totodată, nu sunt constatate temeiuri de a pune la îndoială afirmațiile inculpatului,

care se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, se atrage la răspundere penală

prima dată, se bucură de autoritate în localitatea sa.”(f.d. 261, vol. III).

În același context, instanța de recurs nu poate fi de acord cu constatarea instanței de

apel precum că acuzarea nu a combătut argumentul inculpatului prin care acesta afirmă că a

transmis la păstrare fostului administrator al filialei bancare BC „Banca Socială” din or.

Tvardița cele două falere, or, aceste declarații vin în contradicție cu declarațiile martorilor

Popova Parascovia; Maslincov Ivan Ivan; Glavcev N.; lazadji Zaharii și Maslincova

Ludmila, care au confirmat faptul că aceste bunuri nu s-au aflat niciodată la răposatul

Maslincov Ivan și acesta nu a dispus în nici un fel păstrarea sau documentarea lor.

Martorii nominalizați au fost audiați în instanța de apel, însă instanța de apel nu s-a

expus în nici un mod asupra declarațiilor depuse de către aceștia, cu atît mai mult nu le-a

analizat în cumul cu alte probe administrate pe dosar, din care considerente Colegiul penal

lărgit constată că concluzia enunțată mai sus a instanței de apel este una pripită și

necorespunzătoare probatoriului administrat pe cauză.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit concluzionează că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, erori indicate de recurenți și constatate de către

instanța de recurs, care constituie temei pentru recurs conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

Întrucît erorile menționate în pct. 8 al prezentei decizii pot fi corectate doar de către

instanța de apel, se conchide asupra necesității admiterii recursurilor ordinare, casării totale

6

a hotărîrii atacate și dispunerii rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de motivele

indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate, să examineze sub toate aspectele circumstanțele de fapt ale

cauzei, și judecînd cauza să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și să țină

cont de cele din recurs, să aprecieze toate probele în mod separat și ulterior în ansamblu,

din punct de vedere al coroborării lor și în dependență de concluzia formată să adopte o

hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul din procuratura de nivelul Curții

de Apel Cahul, Dumitru Calendari și de reprezentantul Ana Sarivan, în numele părții

vătămate Ministerul Culturii, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 29 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Cara Gheorghi Ivan, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 13 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

7