CASE OF OYA ATAMAN AGAINST TURKEY AND 6 OTHER CASES

Rezoluția provizorie CM/ResDH(2023)39 Execuție a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Oya Ataman c. Turcia (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 9 martie 2023 la ședința din 1459 a Deputaților Miniștrilor) Hotărâre de cerere Hotărârea finală la 74552/01 OYA ATAMAN 05/12/2006 05/03/2007 42606/05 İZCİ 23/07/2013 23/10/2013 50275/08 ATAY KAYA 22/07/2014 22/10/2014 70396/11 AKARSUBAȘI 21/07/2015 14/12/2015 37273/10+ SÜLEYMAN ÇELEBİ ȘI ALȚII 24/05/2016 24/08/2016 3704/13 SİLGİR 03/05/2022 03/08/2022 10613/10 EKREM CAN ȘI ALȚII 08/03/2022 05/09/2022 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); reamintind că problema intervențiilor disproporționate în dreptul la libertatea de reuniune pașnică din Türkiye, inclusiv urmărirea în judecată a participanților și/sau utilizarea forței excesive pentru a dispersa demonstrațiile pașnice, a fost în așteptare în fața Comitetului în ceea ce privește mai mult de 70 de hotărâri timp de peste 15 ani; Remarcand cu regret profund faptul că,

în ciuda indicației Comitetului că reforma legislativă este indispensabilă pentru asigurarea libertății de reuniune pașnică la Türkiye și a cererilor repetate de modificare a Legii nr. 2911 privind reuniunile și demonstrațiile, autoritățile turcești nu și-au modificat dispozițiile și nu au indicat niciun plan în acest sens, inclusiv în cadrul contextul punerii în aplicare a Planului de acțiune pentru drepturile omului din martie 2021; reamintind că evoluția pozitivă continuă în ceea ce privește jurisprudența Curții Constituționale și îmbunătățirea interpretării și aplicării dreptului intern al instanțelor interne nu poate atenua nevoia modificărilor legislative necesare în acest grup de cauze, deoarece hotărârile interne recente arată că legislația permite autorităților să își continue practicile de declarare a interdicțiilor pătrate privind reuniunile și demonstrațiile pașnice, recurgând la forța disproporționată atunci când le dispersează și impun sancțiuni administrative și penale; De asemenea, constatând că datele statistice furnizate de autoritățile sugerează că, deși s-a înregistrat o tendință generală declinată de-a lungul anilor, numărul proceselor și condamnărilor legate de încălcarea legii nr. 2911, numărul ridicat de acuzații inițiate de oficiile de urmărire penală, chiar dacă mulți dintre ei s-au încheiat cu o decizie de neprocedură, creează, în sine,

un efect răcitor semnificativ asupra libertății de asamblare; constatând, de asemenea, că exemplele de decizii ale instanțelor arată că aplicarea Directivei 2016 privind utilizarea gazelor lacrimogene și a altor arme de control al mulțimii susține probleme legate de conformitatea sa cu standardele internaționale și, în special, cu principiul conform căruia utilizarea gazului ar trebui limitată numai la situațiile de risc grav pentru integritatea fizică a ofițerilor de aplicare a legii; ÎNTREBUIE autoritățile să modifice legea nr. 2911 în conformitate cu principiile stabilite în jurisprudența Curții Europene și a Curții Constituționale; EXPREZATE în acest sens dispunerea Consiliului Europei de a acorda asistență în acest scop; URGED autorităților pentru a lua suficiente măsuri pentru a se asigura că directiva 2016 și punerea sa în aplicare în practică respectă în toate aspectele standardelor internaționale referitoare la utilizarea armelor de control a grupurilor și pentru a utiliza expertiza internațională care ar putea fi pusă la dispoziție prin intermediul Consiliului Europei; INVITĂ autoritățile să continue să furnizeze informații detaliate cu privire la contextul demonstrațiilor și întâlnirilor la care au intervenit ofițerii de aplicare a legii în ultimii cinci ani, cu gaz lacrimogen și alte arme de control al mulțimii,

precum și cu contextul demonstrațiilor și reuniunilor care au fost permise să aibă loc fără intervenție de poliție, deși nu au îndeplinit cerințele Legii nr. 2911, precum și cu privire la numărul de urmăriri penale și administrative și condamnații pe an ale participanților la demonstrații legate de încălcarea Legii nr. 2911; ÎNTREBUIE exemplele de discursuri ale politicienilor la nivel înalt cu privire la protecția drepturilor omului în general și ENCURAGEA autorităților de a continua cu formarea judecătorilor și procurorilor, precum și a personalului de aplicare a legii cu privire la punerea în aplicare a cadrului legislativ în conformitate cu jurisprudența instanțelor superioare și cu privire la drepturile omului; INVITA autoritățile să continue să furnizeze hotărâri și decizii eșantionale privind grupul; INVITĂ autoritățile să furnizeze informații cu privire la măsurile generale specifice prevăzute în cazul Akarsubașı În ceea ce privește problema aplicării disproporționate a amenzilor administrative în temeiul Actului privind amenzile care pare să fi rămas nerezolvate; INVITED, de asemenea,

autoritățile pentru a furniza informații cu privire la măsurile generale luate sau preconizate în ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil constatat în cazul recent al Ekrem Can și alții INVITĂ autoritățile să furnizeze informații privind dacă reclamanții au solicitat redeschiderea procedurii împotriva acestora în cazul Sılgır și Ekrem Can și alții, precum și pe toate aspectele de mai sus până la sfârșitul lunii martie 2024.

Interim Resolution CM/ResDH(2023)39 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Oya Ataman group v. Turkey (Adopted by the Committee of Ministers on 9 March 2023 at the 1459 th meeting of the Ministers' Deputies) Application Case Judgment of Final on 74552/01

OYA ATAMAN

05/12/2006 05/03/2007 42606/05 İZCİ 23/07/2013 23/10/2013 50275/08 ATAYKAYA 22/07/2014 22/10/2014 70396/11 AKARSUBAȘI 21/07/2015 14/12/2015 37273/10+

SÜLEYMAN ÇELEBİ AND OTHERS

24/05/2016 24/08/2016 3704/13 SİLGİR 03/05/2022 03/08/2022 10613/10

EKREM CAN AND OTHERS

08/03/2022 05/09/2022 The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Recalling that the problem of disproportionate interventions in the right to freedom of peaceful assembly in Türkiye, including the prosecution of participants and/or the use of excessive force to disperse peaceful demonstrations, has been pending before the Committee in relation to more than 70 judgments for over 15 years; Noting with deep regret that, despite the Committee’s indication that legislative reform is indispensable to ensure the enjoyment of freedom of peaceful assembly in Türkiye and its repeated calls for the amendment of Law No. 2911 on Meetings and Demonstrations, the Turkish authorities have not amended its provisions and have not indicated any plans in this respect, including within the context of the implementation of the Human Rights Action Plan of March 2021;

Recalling that the continuing positive developments as regards the Constitutional Court’s case-law and the improvement in the domestic courts’ interpretation and application of the domestic law cannot alleviate the need for the legislative amendments required in this group of cases, as recent domestic judgments show that the legislation allows the authorities to continue their practice of declaring blanket bans on peaceful meetings and demonstrations, resorting to disproportionate force when dispersing them and imposing administrative and criminal sanctions; Noting also that the statistical data provided by the authorities suggest that although there has been an overall descending trend through the years in the numbers of prosecutions and of convictions linked to breaches of Law No. 2911, the high number of prosecutions initiated by the prosecution offices, even if many of them ended with a non-prosecution decision, creates in itself a significant chilling effect on freedom of assembly; Noting moreover that examples of courts decisions reveal that the application of the 2016 Directive on the use of tear gas and other crowd control weapons raises issues concerning its compliance with international standards and in particular with the principle that the use of the gas should be limited only to situations of serious risk for the physical integrity of the law enforcement officers;

STRONGLY URGED the authorities to amend Law No. 2911 in line with the principles set out in the case law of the European Court and the Constitutional Court; EXPRESSED in this respect the readiness of the Council of Europe to provide assistance to this end; URGED the authorities to take sufficient measures to ensure that the 2016 directive and its implementation in practice comply in all respects with international standards relating to the use of crowd control weapons and to make use of the international expertise which could be made available through the Council of Europe; INVITED the authorities to continue to provide detailed information on the context of demonstrations and meetings to which law enforcement officers intervened in the past five years, with tear gas and other crowd control weapons and the context of demonstrations and meetings which were allowed to take place without police intervention although they failed to comply with the requirements of the Law No 2911, as well as on the number of criminal and administrative prosecutions and convictions per year of participants in demonstrations linked to breaches of Law No. 2911;

NOTED the examples of speeches from high-level politicians regarding the protection of human rights in general and ENCOURAGED the authorities to continue with training of judges and prosecutors as well as law enforcement personnel on the implementation of the legislative framework in compliance with the case-law of the higher courts and on human rights; INVITED the authorities to continue to provide sample judgments and decisions concerning the group; INVITED the authorities to provide information on the specific general measures envisaged under the case of Akarsubașı as regards the issue of disproportionate application of administrative fines under the Misdemeanour Act which appears to have remained unresolved; INVITED also the authorities to provide information on the general measures taken or envisaged in respect of the violation of the right to a fair trial found in the recent case of Ekrem Can and Others ; INVITED the authorities to provide information on whether the applicants have requested the reopening of the proceedings against them in the cases of Sılgır and Ekrem Can and Others, as well as on all the above issues at the latest by the end of March 2024.