1ra-525/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-525/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-525/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 noiembrie 2015, declarat de avocatul Ala Popa, în numele

inculpaților

Șerpinschi Iuri Vasile, născut la

26 iulie 1965 în s. Butor, r-nul Grigoriopol, locuitor al

s. Sîrcova, r-nul Rezina, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Șerpinschi Vitali Iuri, născut la

15 august 1994, originar și locuitor al s. Sîrcova, r-nul

Rezina, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Șerpinschi Vadim Iuri, născut la

20 februarie 1993, originar și locuitor al s. Sîrcova, r-

nul Rezina, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Sandu Artur Mihail, născut la 15

decembrie 1993, originar și locuitor al s. Sîrcova, r-nul

Rezina, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.09.2014 – 04.02.2015,

instanța de apel: 23.02.2015 – 05.11.2015,

instanța de recurs: 29.01.2016 – 30.03.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

1

C O N S T A T Ă :

Șerpinschi Iuri, Șerpinschi Vadim, Șerpinschi Vitalie și Sandu Artur au fost

achitați de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, pe motiv că: „în acțiunile lor nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii”.

Vadim, Șerpinschi Vitalie și Sandu Artur sunt învinuiți că, la 29 aprilie 2014, pe la

orele 18.00, aflându-se la coada iazului din s. Țahnăuți, r-nul Rezina, din motive

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o obrăznicie deosebită,

intenționat și fără careva motiv, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și

picioarele pe diferite părți ale corpului lui Brașovean Sima, cauzându-i potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 239D din 19.06.2014, vătămări corporale

neînsemnate, sub formă de entorsă a ligamentelor degetului II al mânii stângi.

Acțiunile inculpaților au fost calificate de către organul de urmărire penală

în baza art. 287 alin. (2) Cod penal, ca huliganism, adică acțiuni intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei,

acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită, săvârșite de patru persoane.

Instanța a statuat, că întru confirmarea faptelor și vinovăției inculpaților,

acuzarea a invocat declarațiile părții vătămate Brașovean S., martorului Oncea V.,

procesele verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie și raportul de

expertiză medico-legală nr. 239 D din 19 iunie 2014.

Însă, faptul încălcării de către inculpați a ordinii publice, însoțită de

aplicarea violenței, nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 239 D din 19.06.2014, nu poate

servi ca probă, or, pe lângă faptul că proveniența în urma acțiunilor inculpaților și a

cui anume, a unicii leziuni corporale sub formă de entorsă a ligamentelor degetului

II a mâinii stângi, stabilită la S. Brașovean, așa și nu a fost dovedită în cadrul

ședinței de judecată, însăși partea vătămată în cererea adresată procurorului,

precum că aceasta nu a fost provocată de inculpați. Locul unde, potrivit acuzării, ar

fi avut loc cazul – pășunea din extravilanul s. Țahnăuți, r-nul Rezina, prin natura și

destinația sa, nu poate fi considerat ca fiind unul public – circumstanță esențială la

calificarea acțiunilor ca huliganism.

Astfel, inculpații urmează a fi achitați, pe motiv că în acțiunile lor nu a fost

stabilită prezența faptelor infracționale.

apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la amendă.

Apelantul a invocat, că instanța de fond, contrar prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, nu a dat apreciere fiecărei probe examinate și analizate de către

2

acuzare din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța nu a dat o apreciere specială depozițiilor părții vătămate și a

martorului Oncea V., proceselor verbale de prezentare spre recunoaștere a

persoanelor după fotografie, prin care partea vătămată a recunoscut în persoanele

care l-au agresat, pe inculpați, raportului de expertiză medico-legală nr. 239 D din

19.06.2014, că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

entorsă a ligamentelor degetului II a mâinii stângi, care se referă la vătămare

neînsemnată a sănătății, anunțul telefonic înregistrat în Unitatea de gardă a

Inspectoratului de Poliție Rezina la 29.04.2014, orele 19:40, în care se

menționează, că Brașovean S. a fost maltratat de persoane necunoscute lui.

Totalitatea probelor prezentate și administrate de partea acuzării sunt

veridice, însă instanța de fond nu le-a luat în considerație, pronunțat o sentință

ilegală, neîntemeiată, cu erori de fapt și de drept, privind achitarea inculpaților.

3.1. A declarat apel și partea vătămată Brașovean S., solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să

fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă.

Apelantul a invocat, că vinovăția inculpaților este dovedită prin declarațiile

lui, că inculpați i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele peste

diferite părți ale corpului, fără nici un motiv, iar Șerpinschi I. i-a rupt degetul, fapt

confirmat prin raportul de expertiză medico-legală, fiind chiar și internat în spitalul

din r-nul Rezina.

Declarațiile lui sunt confirmate și de martorul Oncea V., care a văzut cum el

a fost maltratat de inculpați.

noiembrie 2015, ambele apeluri au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre.

Șerpinschi Iuri a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) lit. b) Cod penal, la

amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie 12.000 lei.

Șerpinschi Vitalie, Șerpinschi Vadim și Sandu Artur au fost condamnați în

baza art. 287 alin. (3) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 10.000 lei, fiecare.

Instanța de apel a constatat, că la 29.04.2014, aproximativ ora 18.00,

inculpații Șerpinschi I., Șerpinschi V., Șerpinschi V. și Sandu A., aflându-se la

coada iazului din s. Țahnăuți, r-nul Rezina, din motive huliganice, încălcând

grosolan ordinea publică, exprimând o obrăznicie deosebită, intenționat și fără

careva motiv, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului lui Brașovean S., cauzându-i potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 239 D din 19 iunie 2014 - vătămări neînsemnate, sub formă de

entorsă a ligamentelor degetului II a mâinii stângi.

Instanța a reținut că inculpații nu au recunoscut vina și au declarat că

împreună cu Cîrjanovschi P. și Ursachi A., au decis să meargă la prins pește.

Lângă fosta fermă de porci dintre s. Sîrcova și s. Piscărești, au intrat în pârău și

prindeau pește cu mâinile, aflându-se la 150 de metri de coada iazului. De ei s-a

apropiat paznicul de la iaz, care le-a comunicat că pot prinde pește doar până la

3

plasă, cerându-le să scoată plasa din apă. Apoi a venit Brașovean S., care a strigat

la paznic de ce le-a permis să prindă pește. Înțelegând că nu li se permite să

pescuiască, ei au ieșit din apă, și s-au pornit spre s. Sîrcova, având cu ei

aproximativ 15 pești, cu greutatea de vreo 100 gr. Brașovean S. s-a pornit din urma

lor, cerându-le să arate ce pește au prins. S-a apropiat de ei la o distanță de vreo 5

metri. Nici unul din ei, nu l-a apucat de mână, nu l-a lovit și nici nu l-a agresat pe

Brașovean S.

Totodată, vinovăția inculpaților este confirmată prin probele administrate

Astfel, partea vătămată a declarat că primul l-a agresat Șerpinschi V. Când s-

a apropiat de Șerpinschi I. pentru a vedea ce pește are în pachet, Șerpinschi V. i-a

aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea rinichiului, iar Șerpinschi I. l-a apucat de

mână și i-a rupt degetul. Ulterior, toți inculpații s-au năpustit asupra lui, aplicându-

i lovituri. El a fugit, dar i-a fotografiat din spate pe inculpați pentru a-i găsi mai

repede. Tot conflictul a durat vreo 20 minute și s-a petrecut la marginea iazului.

Intenționa să se împace cu inculpații, a scris și cerere în acest sens, însă inculpații

nici nu au venit să-și ceară scuze.

Martorul Oncea V. a declarat că Brașovean S. a vrut să vadă ce pește au

inculpații în sacoșă. Unul din inculpați l-a apucat de mână și a început să-l

lovească. Brașovean S. avea degetul rupt. El s-a speriat și a fugit. A văzut clar cum

Șerpinschi V. l-a agresat pe Brașovean S.

Conform proceselor verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanelor

după fotografie din 23.06.2014, partea vătămată i-a recunoscut pe inculpați drept

persoanele care l-au agresat.

Potrivit raportului de expertiză medico legală nr. 239 D din 19.06.2014, lui

Brașovean S. i-au fost cauzate leziuni corporale sub forma de entorsă a

ligamentelor degetului II a mâinii stângi, care posibil a fost pricinuită în rezultatul

acțiunii cu un corp dur, bont, care se califică ca vătămare neînsemnată a sănătății.

Conform doctrinei, huliganismul este o faptă săvârșită în public, dar nu

neapărat într-un loc public. Conform art. 131 Cod penal, prin fapta săvârșită în

public se înțelege fapta comisă: a) într-un loc care, prin natura sau destinația lui,

este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în

acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar

putea ajunge la cunoștința publicului; b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în

momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane; c) într-un loc

inaccesibil publicului, cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a

produs față de două persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe

persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial,

datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace

recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința

publicului. Astfel, întotdeauna infracțiunea de huliganism presupune ipostaze cu

implicații publice, dar numai în unele cazuri este săvârșită în locuri publice.

Nu există nici un temei de a pune la îndoială veridicitatea declarațiilor părții

vătămate și a martorului Oncea V.

Or, atât în instanța de fond, cât și în cea de apel, partea vătămată a menționat

că Șerpinschi V. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea rinichiului, iar

4

Șerpinschi I. l-a apucat de mână și i-a rupt degetul. Ulterior, toți cei patru s-au

năpustit asupra sa și au început să-i aplice lovituri. După ce a scăpat din mâinile

lor, a fugit mai departe, iar cele patru persoane au plecat. Martorul Oncea V. a

declarat că a văzut cum unul din inculpați l-a apucat de mână și a început să-l

lovească. A văzut că inculpații l-au lovit pe Brașovean S. și acesta avea degetul

rupt.

Reieșind din prevederile art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

declarațiile părții vătămate sunt un mijloc de probă de aceeași valoarea ca și

declarațiile inculpatului, a părților civile ori civilmente responsabile, a martorului.

Este eronat și argumentul primei instanțe, precum că instanța nu are motive

să nu creadă declarațiilor inculpatului Șerpinschi I., potrivit cărora, aflând că

anterior Brașovean S. a activat în cadrul IP Rezina, iar el fusese anterior

condamnat, avea temeri de amenințările lui Brașovean S,. că dacă nu-i vor

îndeplini cerința de a-i transmite 600 dolari SUA va fi rău, iar feciorii săi și Sandu

A., care între timp plecaseră la lucru în Belarus, vor fi anunțați în căutare și reținuți

la intrarea în țară, deoarece prin faptul că inculpații Șerpinschi I., Șerpinschi V.,

Șerpinschi V. și Sandu A. au achitat lui Brașovean S. prejudiciul material in sumă

de 600 dolari, inculpații de fapt au recunoscut fapta imputată, fapt confirmat de

către Șerpinschi I. în instanța de apel, că ei i-au achitat părții vătămate suma de 600

dolari pentru conflictul cu peștele și cerându-și scuze.

Instanța de apel a respins argumentul avocatului inculpaților, precum că

partea vătămată a înaintat cerere de împăcare cu Șerpinschi I., Șerpinschi V.,

Șerpinschi V. și Sandu A., ceea ce demonstrează că inculpații nu au comis

infracțiunea incriminată. Or, partea vătămată a menționat în instanța de apel că a

avut intenția de a se împăca cu inculpații, dar, dat fiind că inculpații nici nu și-au

cerat scuze, a renunțat la această idee.

Nerecunoașterea vinei de către inculpați nu poate fi reținută, fiind făcută cu

scopul de autoapărare și de a evita răspunderea penală, drept garantat de art. 66

Cod de procedură penală și art. 6 CEDO.

Intenția inculpaților în comiterea huliganismului este confirmată prin

probele cercetate, care coroborează între ele.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin

conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșite de

patru persoane.

La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că infracțiunea săvârșită este una gravă, că

inculpații Șerpinschi V., Șerpinschi V. și Sandu A., anterior nu au fost condamnați,

fiind caracterizați pozitiv, că inculpatul Șerpinschi I. a fost condamnat anterior,

antecedentele penale fiind stinse, că circumstanțe atenuante sau agravante nu au

fost stabilite, concluzionând că reeducarea și corectarea lor este posibilă prin

aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

care solicită casarea acestei decizii, cu menținerea sentinței instanței de fond.

5

Recurentul a indicat, că instanța de apel a apreciat declarațiile martorului

acuzării Oncea V. ca probă veridică, ce demonstrează vinovăția inculpaților, deși la

urmărirea penală, în instanța de fond și de apel, acesta a dat declarații diferite.

Instanța de apel, a ignorat să aprecieze circumstanțele invocate de apărare.

Este inexplicabilă aprecierea drept probă, a raportului de expertiză din

19.06.2014, or conform acestuia s-a stabilit că în urma maltratării lui Brașovean S.

i-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate, sub formă de entorsă a

ligamentelor degetului II al mâinii stângi, în situația în care, în raportul numit se

constată că vătămările au fost cauzate în alte circumstanțe decât cele ale cazului

dat, fapt confirmat și prin declarațiile părții vătămate în instanța de fond. Astfel,

instanța de apel, face constatări false, contrar circumstanțelor cauzei date.

Instanța de apel, nu a dat nici o apreciere declarațiilor martorilor Ursachi A.

și Cîrjanovschi P., care au fost prezenți la producerea presupusului incident între

Brașovean S. și inculpați, aceștia comunicând, că inculpații nu i-au aplicat

ultimului nici o lovitură și nu au adresat cuvinte injurioase.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat

nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Rezultă, astfel, că recursul nu întrunește condițiile legale de conținut

prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea

6

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lor infracționale în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate Brașovean S., a martorului Oncea V., procesele

verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanelor după fotografie din

23.06.2014, prin care partea vătămată a recunoscut inculpații drept persoanele care

l-au agresat, raportul de expertiză medico legală nr. 239 D. din 19.06.2014,

conform cărui lui Brașovean S. i-au fost cauzate leziuni corporale sub forma de

entorsă a ligamentelor degetului II a mâinii stângi, care posibil a fost pricinuită în

rezultatul acțiunii cu un corp dur, bont, care se califică ca vătămare neînsemnată a

sănătății, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, acestea confirmând în mod concludent

prezența în faptele inculpaților a acțiunilor de huliganism.

Se reține, că în raportul de expertiză medico legală nr. 239 D. din

19.06.2014, nu se conține constatarea că vătămările i-ar fi fost cauzate părții

vătămate în alte circumstanțe decât cele ale cazului dat, deci argumentul

recurentului în sensul vizat este neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

7

reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune

avocatul inculpaților, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

Cod de procedură penală, și invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar

este lipsită de orice suport legal (pct. 5. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2., 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpaților au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ala Popa, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2015, în

privința inculpaților Șerpinschi Iuri Vasile, Șerpinschi Vitali Iuri, Șerpinschi

Vadim Iuri și Sandu Artur Mihail, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 aprilie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8