3ra-1317/13 — contestarea actului administrativ

prima instanță: E.Clim dosarul nr. 3ra-1317/13

D E C I Z I E

02 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Clima, Tamara Chișca-Doneva,

Ion Arhiliuc, Valentina Clevadî

examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată

„Melantix”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu

răspundere limitată „Melantix” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012 prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă

La 08 decembrie 2009 SRL „Melantix” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în urma controlului fiscal

Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a întocmit actul nr. 5-638367 din

26.08.2009 potrivit căruia s-a constatat că SRL „Melantix” a trecut în cont TVA și a

dedus costul mărfurilor procurate în baza facturilor fiscale seria XX nr.1804495 din

03.01.2007, seria XX nr.1804500 din 18.01.2007, seria XX nr.1804502 din

24.01.2007, seria XX nr.1804511 din 30.01.2007, seria XX nr.2618855 din

01.02.2007, seria XX nr.2618856 din 11.02.2007, seria XX nr.2618857 din

23.02.2007, seria XX nr.2618858 din 02.03.2007, seria XX nr.2618872 din

19.03.2007 eliberate de SRL „Savosdim”, care conform raportului de constatare

tehnico-științific a Laboratorului Criminalistic al Serviciului de Informație și

Securitate al RM nr.15 din 20.02.2009 au fost apreciate ca fiind fictive.

În baza actului menționat a fost emisă decizia nr. 545/241 din 16 septembrie

2009, prin care s-a dispus încasarea impozitului pe venit din activitatea de

antreprenoriat în sumă de 214 607 lei, TVA în sumă de 286 430 lei, majorării de

întîrziere în sumă de 64 811 lei pentru neplata în termen a impozitului pe venit și 143

936 lei pentru neachitarea în termen a TVA, amenzii în mărime de 64 382 lei pentru

diminuarea impozitului pe venit din activitatea de antreprenoriat, 57 322 lei pentru

diminuarea TVA și 20 976 lei pentru neplata sau plata incompletă a impozitului pe

venit în rate.

Consideră că decizia nr. 545/241 din 16 septembrie 2009 este ilegală, fiind

emisă în rezultatul interpretării eronate de către pîrît a prevederilor legislației fiscale,

Menționează reclamantul că, relațiile între agenții economici au avut loc în

realitate, fiind transferați banii pentru marfa procurată în scopuri antreprenoriale, fapt

ce îi permite deducerea cheltuielilor suportate pe parcursul anului fiscal.

De asemenea susține că, potrivit pct.9 al Instrucțiunii cu privire la completarea

formularului tipizat de document primar cu regim special al facturii fiscale pentru

livrările de mărfuri și servicii impozabile cu TVA, aprobată prin Ordinul Ministerului

de Finanțe al RM nr.32 din 11.03.2002, răspunderea pentru reflectarea datelor eronate,

incorecte sau incompletă în factura fiscală o poartă furnizorii, dar nici într-un caz nu

poate fi sancționată persoana juridică care a recepționat factura fiscală.

În cazul dat, necompletarea unor indici a facturilor fiscale nu poate servi drept

temei de a lipsi factura fiscală de efectele sale juridice pe care le produce în perioada

în care este valabilă și nu a fost anulată de părți sau de instanța de judecată.

La 15 octombrie 2009 reclamantul a depus cerere prealabilă, prin care a cerut

anularea deciziei nr. 545/241 din 16 septembrie 2009, însă prin decizia Inspectoratului

Fiscal de Stat mun. Chișinău nr.261 din 12 noiembrie 2009 cererea prealabilă a fost

respinsă.

Cere reclamantul, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău

nr. 545/241 din 16 septembrie 2009 asupra cazului de încălcare a legislației fiscale și

alte acte normative de către SRL „Melantix”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2010 acțiunea a fost

admisă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 februarie 2011 a fost admis

recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Oficiul Fiscal

Botanica, s-a casat hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2010, cu

remiterea pricinii spre rejudecare.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2012 acțiunea a fost

admisă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 mai 2012 a fost admis recursul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, s-a casat hotărîrea Curții

de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2012, cu remiterea pricinii spre rejudecare.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012 acțiunea a fost

respinsă.

La 15 mai 2013 SRL „Melantix” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei

instanțe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei

noi hotărîri cu privire la admiterea acțiunii.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că prima instanță la emiterea

hotărîrii a aplicat eronat normele de drept material și procedural, în special prevederile

Codului fiscal, iar concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. În acest sens susține că, facturile fiscale seria XX nr.1804495 din 03.01.2007,

seria XX nr.1804500 din 18.01.2007, seria XX nr.1804502 din 24.01.2007, seria XX

nr.1804511 din 30.01.2007, seria XX nr.2618855 din 01.02.2007, seria XX

nr.2618856 din 11.02.2007, seria XX nr.2618857 din 23.02.2007, seria XX

nr.2618858 din 02.03.2007, seria XX nr.2618872 din 19.03.2007 eliberate de SRL

„Savosdim”, constituie documente justificative ce confirmă că SRL „Melantix” a

2

suportat cheltuieli în cuantumul în care au fost deduse, iar răspunderea pentru

reflectarea datelor eronate, incorecte și incomplete în factura fiscală o poartă

furnizorul.

A mai indicat că, facturile fiscale indicate au fost eliberate de organul autorizat

legal, tranzacția a avut loc de fapt, iar SRL „Melantix” în calitate de cumpărător a

achitat furnizorului SRL „Savosdim” costul mărfurilor procurate, inclusiv și TVA,

care la rîndul său are obligațiunea de a achita sumele TVA la buget.

Examinînd argumentele recursului în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide

că recursul înaintat de SRL „Melantix” urmează a fi respins cu menținerea hotărîrii

instanței de fond din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Instanța de judecată a stabilit că la 26 august 2009, în baza deciziei de inițiere a

controlului fiscal nr.5849 din 26 august 2009, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău Oficiul fiscal Botanica a efectuat un control fiscal prin metoda verificării

tematice privind respectarea legislației fiscale la SRL „Melantix” pentru perioada de

activitate 01 ianuarie 2007 – 01 iunie 2009, fiind întocmit actul de control nr. 5-

638367 din 26 august 2009, prin care s-a stabilit că SRL „Melantix” a trecut în cont

TVA în luna ianuarie 2007 în sumă de 95 926,48 lei în baza facturilor fiscale seria XX

nr.1804495 din 03.01.2007, seria XX nr.1804500 din 18.01.2007, seria XX

nr.1804502 din 24.01.2007, seria XX nr.1804511 din 30.01.2007, în luna februarie

2007 în sumă de 110 640,62 lei în baza facturilor fiscale seria XX nr.2618855 din

01.02.2007, seria XX nr.2618856 din 11.02.2007, seria XX nr.2618857 din

23.02.2007, și în luna martie în sumă de 79 862,52 lei în baza facturilor fiscale seria

XX nr.2618858 din 02.03.2007, seria XX nr.2618872 din 19.03.2007 eliberate de SRL

„Savosdim”, care conform raportului de constatare tehnico-științific a Laboratorului

Criminalistic al Serviciului de Informație și Securitate al RM nr.15 din 20.02.2009

semnăturile puse pe facturile fiscale menționate din numele lui Savostenco Dmitri nu

sunt îndeplinite de el însuși ci de alte persoane (f.d.8-12).

În baza actului de control indicat Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a

emis decizia nr. 545/241 din 16 septembrie 2009, conform căreia pentru încălcările

stabilite s-a dispus încasarea de la SRL „Melantix” la buget a impozitului pe venit din

activitatea de antreprenoriat în sumă de 214 607 lei, TVA în sumă de 286 430 lei,

majorării de întîrziere în sumă de 64 811 lei pentru neplata în termen a impozitului pe

venit și 143 936 lei pentru neachitarea în termen a TVA, amenzii în mărime de 64 382

lei pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de antreprenoriat, 57 322 lei

pentru diminuarea TVA și 20 976 lei pentru neplata sau plata incompletă a impozitului

pe venit în rate (f.d. 13).

Conform art.102 alin.(6) lit.a) și alin.(7) Codul fiscal, subiectul impozabil are

dreptul la trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitată pe valorile

materiale, serviciile procurate dacă dispune de factura fiscală la valorile materiale,

serviciile procurate pentru care a fost achitată ori urmează a fi achitată TVA. Livrarea,

în privința căreia se permite trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi

achitată pe valorile materiale, serviciile procurate, trebuie să fie efectuate subiectului

3

impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală (procurată în modul stabilit

de la organul autorizat) sau să fie importată de către subiectul impozabil.

Potrivit art. 19 alin.(1), alin.(6) și alin. (12) al Legii contabilității nr.113 din 27

aprilie 2007, faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare și

centralizatoare. Documentele primare întocmite vor conține următoarele elemente

obligatorii: denumirea și numărul documentului; data întocmirii documentului;

denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entității în numele căreia este întocmit

documentul; denumirea adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar

pentru persoanele fizice – codul personal; conținutul faptelor economice; etaloanele

cantitative și valorice în care sunt exprimate faptele economice; funcția, numele,

prenumele și semnătura, inclusiv digitală, a persoanelor responsabile de efectuarea și

înregistrarea faptelor economice. Subiectul impozabil are dreptul de a deduce

cheltuielile din venit și de a trece în cont sumele TVA achitate furnizorilor, numai în

cazul în care poate confirma operațiunea prin documente justificative. Documentele de

casă, bancare și de decontare, datoriile financiare, comerciale și calculate pot fi

semnate unipersonal de conducătorul unității ori de două persoane cu drept de

semnătură: prima semnătură aparține conducătorului sau altei persoane împuternicite,

a doua contabilului-șef sau altei persoane împuternicite. Semnăturile pe documentele

menționate, după caz, se confirmă prin aplicarea ștampilei entității respective. În lipsa

funcției de contabil-șef, ambele semnături pe documentele menționate se aplică de

conducătorul entității respective sau de alte persoane împuternicite.

Astfel, instanța de recurs reține că prin raportul tehnico-științific nr. 15 din 20

februarie 2009 efectuat de către Serviciul de Informare și Securitate se confirmă că

semnăturile puse pe facturile fiscale seria XX nr.1804495 din 03.01.2007, seria XX

nr.1804500 din 18.01.2007, seria XX nr.1804502 din 24.01.2007, seria XX

nr.1804511 din 30.01.2007, seria XX nr.2618855 din 01.02.2007, seria XX

nr.2618856 din 11.02.2007, seria XX nr.2618857 din 23.02.2007, seria XX

nr.2618858 din 02.03.2007, seria XX nr.2618872 din 19.03.2007 din numele

conducătorului și fondatorului SRL „Savosdim”, Savostenco Dmitri, nu sunt

îndeplinite de el însuși, ci de alte persoane (f.d. 186-196).

Mai mult ca atît, potrivit explicației luată de Direcția antifraudă a

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de la Savostenco Dmitri, ultimul nu a semnat

nici o factură fiscală sau contract, nu a împuternicit alte persoane privind încheierea de

tranzacții din numele său, despre SRL „Savosdim” nu cunoaște nimic și nu a

înregistrat pe numele său careva întreprindere (f.d.197).

Prin urmare, facturile fiscale enunțate nu constituie documente justificative și nu

poate fi acceptată deducerea cheltuielilor achitate și trecerea în cont TVA în mărimea

sumelor indicate în aceste facturi.

Or, trecerea în cont a taxei pe valoarea adăugată se efectuează pentru valorile

materiale, serviciile procurate, dacă subiectul impozabil dispune de factura TVA

(fiscală) la valorile materiale, serviciile procurate, pe care a fost achitată furnizorului

taxa pe valoarea adăugată, iar factura TVA trebuie să includă toată informația conform

prevederilor art.117 Cod fiscal și să fie eliberată de organele abilitate.

În circumstanțele relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră justă concluzia primei instanțe

privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece în cazul în speță nu și-a

4

găsit confirmare nici un temei prevăzut de art. 26 al Legii contenciosului administrativ

pentru anularea actului administrativ în partea contestată, fiind emis conform

prevederilor legale, cu respectarea competenței și procedurii stabilite.

Nu pot fi reținute drept temei de anulare a actului administrativ contestat

argumentele recurentului că facturile fiscale confirmă cheltuielile suportate în

cuantumul în care au fost deduse, iar răspunderea pentru reflectarea datelor eronate,

incorecte și incomplete în factura fiscală o poartă furnizorul, deoarece asupra acestor

argumente s-a expus instanța fond și se apreciază drept juste de instanța de recurs.

Totodată, Colegiul menționează că, intimatul nu a prezentat instanței probe

incontestabile, pertinente și admisibile în sensul prevederilor art. 121 și 122 CPC, care

ar confirma că tranzacția de livrare-cumpărare a valorilor materiale este reală cu

achitarea furnizorului de către cumpărător a costului valorilor materiale sau serviciilor,

inclusiv și a sumei TVA.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului precum că prima instanță a

aplicat eronat normele de drept material, deoarece sunt pur declarative, fiind invocate

doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului, prevăzute de art. 432 CPC.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, prima instanță

a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei, a aplicat corect normele de drept material și procedural, astfel, pronunțînd o

hotărîre legală și întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată

„Melantix”.

Se menține hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată

„Melantix” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Clima

Tamara Chișca-Doneva

Ion Arhiliuc

Valentina Clevadî

5