1ra-1231/2014 — art. 145 alin. 1 CP, art. 186 alin. 5 CP, art. 290 alin. 1 C

1ra-1231/2014 — art. 145 alin. 1 CP, art. 186 alin. 5 CP, art. 290 alin. 1 C (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1231/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

16 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni din 27 ianuarie 2014 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Iacub Victor Serafim, născut la 27 februarie 1979,

originar din s. Speia, r-nul Anenii Noi și domiciliat în s.

Onițcani, r-nul Criuleni;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.07.2013 – 27.01.2014;

Instanța de apel: 20.02.2014 – 20.03.2014;

Instanța de recurs: 17.06.2014 – 16.07.2014.

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 145 alin. (1) Cod penal, la 15 (cincisprezece) ani închisoare;

- art. 186 alin. (5) Cod penal, la 10 (zece) ani închisoare;

- art. 290 alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concursul de infracțiuni prin cumul parțial

a pedepselor aplicate, lui Iacub V. i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 25 (douăzeci și

cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a succesorului părții vătămate Bradiștean G. a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în

procedură civilă.

februarie 2013, urmărind scopul sustragerii semințelor de porumb select din depozitul

1

SRL „MTI Maize Technologies Internațional”, care se află în s. Coșernița din r-nul

Criuleni, a înlocuit cheia de la depozitul întreprinderii ce se afla la soția sa Iacub E., ce era

responsabilă de depozit, cu altă cheie asemănătoare, după care a pătruns în depozit de

unde, pe ascuns, a sustras semințe de porumb select în cantitate de 14 tone și sub pretextul

că întreprinderea falimentează și realizează semințele de porumb la preț redus, a vîndut

semințele de porumb select sustrase, în rezultatul cărui fapt i-a cauzat SRL „MTI Maize

Technologies Internațional” o daună în proporții deosebit de mari în valoare de 1 950 000

lei.

Astfel, pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului pe acest epizod întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit prin pătrunderea în alt loc

pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

În continuare, la 06 aprilie 2013, Iacub V. aproximativ la orele 03.00, aflîndu-se la

vila lui Costin V., amplasată pe teritoriul Î.P.„Agroorgtehnica” din s. Onițcani, r-nul

Criuleni, lîngă traseul Criuleni - Chișinău, pe care o închiria împreună cu soția sa Iacub

E., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unui conflict cu Curnic N. din motive

de gelozie, dat fiind că 1-a surprins pe acesta în domiciliu împreună cu soția sa, urmărind

scopul de a-1 omorî pe ultimul, intenționat a efectuat un foc din arma atipică ce o avea

asupra sa (modificată artizanal din armă de vînătoare cu țeavă lisă nr. 14343, calibrul 16

mm, de model „ZK”, anul producerii 1951, prin tăierea țevii și a patului) în direcția cet.

Curnic N. în regiunea facială, în rezultatul căruia i-a cauzat victimei, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 218 D din 28 iunie 2013, vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, în urma cărora Curnic N. a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului pe acest epizod întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, adică omorul unei persoane.

Tot Iacub V., în perioada lunilor februarie - aprilie 2013, a deținut ilegal, fără

autorizația corespunzătoare, o armă de foc modificată artizanal din arma de vînătoare cu

țeavă lisă nr. 14343, calibrul 16 mm, de model „ZK” anul producerii 1951, prin tăierea

țevii pînă la lungimea de 299 mm și a patului pînă la lungimea de 193 mm, pe care

ulterior a folosit-o la 06 aprilie 2013, pentru săvîrșirea omorului lui Curnic N.. Arma de

foc a fost depistată și ridicată de către colaboratorii de poliție a Inspectoratului de poliție

Criuleni, în cadrul reținerii lui Iacub V. la 11 aprilie 2013, în s. Bardar, r-nul Ialoveni,

care conform raportului de expertiză nr. 2547, 2548, 2549 din 26 aprilie 2013 se atribuie

la categoria armelor de foc atipice, modificată artizanal din armă de vînătoare cu țeavă

lisă și este utilă pentru trageri.

În drept, pe acest epizod faptele inculpatului au fost încadrate în baza art. 290 alin.

(1) Cod penal, adică purtarea și păstrarea ilegală a armelor de foc, fără autorizarea

corespunzătoare.

2

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul Iacub

V., prin care acesta a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd că nu este de acord cu

sentința în partea calificării acțiunilor sale în baza art. 145 Cod penal, întrucît instanța de

judecată nu a ținut cont de faptul că, el era în stare de afect și a acționat în legitimă

apărare. Or, vina o recunoaște parțial și consideră că dînsul nu a comis infracțiunea de

omor intenționat a lui Curnic N., iar acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 146

Cod penal, adică omor săvîrșit în stare de afect.

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu menținerea sentinței în vigoare.

drept reținută în latura penală de către instanța de fond este în concordanță cu

circumstanțele stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărîrii atacate.

Instanța judecătorească a examinat cauza în fond, sub toate aspectele complet și obiectiv,

făcînd o apreciere a probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în

ansamblu - din punct de vedere a coroborării lor, pronunțînd o sentință de condamnare în

privința lui Iacub V., în baza învinuirii înaintate în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 145 alin. (1), 290 alin. (1), 186 alin. (5) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a conchis că argumentul inculpatului precum că a

comis infracțiunea de omor în legitimă apărare sau în stare de afect este o poziție

nefondată, fiind apreciat de instanță ca un argument inadmisibil și declarativ făcut cu

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, deoarece în cadrul examinării cauzei s-a

stabilit cu certitudine că inculpatul s-a pregătit din timp pentru săvîrșirea infracțiunii, a

luat cu el arma de foc cu țeava scurtată, cu care a săvîrșit omorul intenționat cu

batjocorirea corpului victimei. Inculpatul însuși a indicat că a săvîrșit infracțiunea în stare

de ebrietate, iar conform teoriei psihiatrice acest fapt exclude starea de afect. Referitor la

celelalte episoade, de asemenea, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin

probele administrate la urmărirea penală și cercetate în instanța de fond pe care inculpatul

nici nu le-a contestat.

În consecință, instanța de apel a statuat că, la aplicarea pedepsei în privința lui Iacub

V. s-a ținut cont de prevederile art.7, 75 Cod penal, adică instanța a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei penale

stabilite inculpatului și corect a soluționat acțiunea civilă a succesorului părții vătămate

Bradiștean G., iar careva încălcări de ordin procesual care ar duce la casarea sentinței din

3

oficiu nu au fost stabilite de instanța de apel, din care considerente apelul a fost respins, ca

nefondat.

V., solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești adoptate de instanțele ierarhic inferioare în

privința sa, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i

fie redozată pedeapsă.

În argumentarea celor invocate, recurentul specifică că își recunoaște vina parțial și

nu este de acord cu calificarea acțiunilor sale în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, dat fiind

că dînsul a acționat în stare de afect și în legitimă apărare, din care considerente opinează

că urmează a fi condamnat în baza art. 146 Cod penal.

La fel, inculpatul menționează că instanța de apel, la judecarea cauzei în privința sa,

nu a examinat sub toate aspectele și individual toate probele administrate în cauză,

expunîndu-se formal și eronat asupra acestora.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

7.1. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursului ordinar declarat se conchide că recurentul invocă ca temei

de drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă la

judecarea cauzei, în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat

după deliberare.

Prin urmare, Colegiul penal constată că recurentul critică sentința și decizia instanței

de apel, pentru că instanțele nu au apreciat corespunzător probatoriu administrat și nu și-

au expus punctul său de vedere asupra fiecărei probe în parte aduse în sprijinul învinuirii,

dînd o apreciere formală și eronată acestora.

4

Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz,

la respingerea apelului declarat și menținerea în vigoare a sentinței.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza dată,

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și

obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre

respingerea apelului declarat de inculpatul Iacub V., să fie una corectă. Soluția adoptată,

la caz, de instanța de apel, este pe deplin confirmată prin ansamblul de probe expuse și

analizate în hotărîrea atacată, iar probatoriul administrat coroborînd în ansamblul,

confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia că

sentința atacată urmează a fi menținută, ca fiind legală și întemeiată.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind adoptată conform rigorilor și exigenților expuse de legiuitor în

art. 413 – 417 Cod de procedură penală și instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelant, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția

adoptată.

În continuare, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele

ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a probelor, ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond. Prin

urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de

fapt reținute în speță.

În același context, instanța de recurs amintește că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și

nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al

instanței de apel.

De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent în recursul declarat,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința lui Iacub V. în instanța

de apel și cărora instanța de judecată ierarhic inferioară, le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie, soluție pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și

faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

5

procedură penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

7.2. Cu referire la recursul declarat de inculpat, se mai reține că recurentul solicită

casarea hotărîrilor judecătorești adoptate de instanțele ierarhic inferioare în privința sa,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie redozată

pedeapsa, însă nu invocă nici un argument în susținerea acestei alegații.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal, verificînd sub acest aspect sentința și decizia instanței de apel,

constată că această eroare nu este prezentă în speța discutată.

În conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art.7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal,

instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul

și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolelor din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul Iacub V..

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la

gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite, și anume, la caz,

trebuie avute în vedere că, în urma acțiunilor inculpatului Iacub V., a survenit decesul

victimei Curnic N., iar SRL „MTI Maize Technologies” i-a fost cauzat un prejudiciu în

proporții deosebit de mari în valoare de 1 950 000 lei.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

La fel, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte persoane.

Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă nu este suficientă pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, iar o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

6

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Prin urmare, Colegiul apreciază că instanța de apel corect a ajuns la concluzia că

instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului Iacub V., pentru

infracțiunile săvîrșite și i-a aplicat prin prisma art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concursul

de infracțiuni prin cumulul parțial a pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă de 25

(douăzeci și cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Față de aceste circumstanțe, instanța de recurs specifică că, de fapt, în cauză nu s-a

comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind

aplicată de către instanța de fond, care ulterior a fost menținută și de instanța de apel, în

limitele legii, din care considerente recursul este inadmisibil.

Cu privire la alegațiile recurentului privind calificarea acțiunilor sale în baza art. 146

Cod penal, dat fiind că dînsul a acționat în stare de afect și în legitimă apărare, instanța de

recurs menționează că starea de nervozitate a inculpatului, nu poate fi calificată ca stare

de afect, deoarece nu a fost urmată de modificări spontane ale activității psihice ce i-ar fi

creat îngustarea conștiinței, mai mult că dînsul se afla și în stare de ebrietate la acel

moment.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de recurs concluzionează că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrii recurate și, prin urmare, se declară inadmisibil recursul, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Iacub Victor Serafim,

împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni din 27 ianuarie 2014 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

7