1ra-578/2014 — 190 al. 2

Dosarul nr. 1ra-578/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Vladimir Timofti, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Vasile Drăniceru în numele inculpatului Beanchin Alexei împotriva sentinței Judecătoriei

Strășeni din 16 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui,

Beanchin Alexei Anatolie, născut la 09 iunie 1983,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, bd. Dacia

34/1, ap. 72 ,

Datele referitoare la examinarea cauzei:

instanță)

2013 (instanța de apel)

(instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4

(patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei principale în

penitenciar de tip închis.

aproximativ pe la orele 16:30, în s. Lozova, r-nul Strășeni, aflîndu-se în calitate de pasager

într-un autoturism de model „Dacia Logan”, de culoare albă, cu n/î C YI-560, pe teritoriul

stației Peco „Valiexchimp", cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune, sub pretextul de a-i fi schimbate două bancnote cu nominalul de 1000 lei, pe

care le ținea vizibil în mînă, a primit de la operatorul stației nominalizate Ambroci Andrei,

o bancnotă cu nominalul de 500 lei, șapte bancnote cu nominalul de 200 lei și o bancnotă

cu nominalul de 100 lei, în total suma de 2000 lei. După ce a primit bancnotele în sumă de

2000 de lei, neonorîndu-și obligațiunea de a oferi victimei Ambroci Andrei, cele două

bancnote cu nominalul de 1000 lei, cu autoturismul în care se afla, a părăsit în grabă, locul

comiterii infracțiunii, cauzînd pătimitului o daună materială considerabilă, în sumă de

2000 de lei.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului înaintat, avocatul a indicat că instanța de fond a pus la baza

soluției sale doar declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării, care aveau cunoștință

de cauză doar din cele relatate de către partea vătămată, iar de către organul de urmărire

1

penală nu au fost identificate și audiate persoanele care se aflau împreună cu inculpatul în

automobil.

La fel s-a invocat și faptul că inculpatul, cunoscîndu-se cu partea vătămată, a

împrumutat suma de 2000 lei de la ultimul pe un termen scurt, lăsînd în calitate de gaj un

inel și pe care a intenționat să o restituie în aceeași zi seara, sau să se înțeleagă referitor la

modalitatea restituirii acesteia. Ulterior a restituit acești bani părții vătămate, care a

întocmit o recipisă, indicînd cu nu are pretenții față de inculpat.

S-a mai invocat încălcarea dreptului bănuitului „de a ști de ce este bănuit”, odată ce

în diferite faze ale urmăririi penale i-au fost incriminate diferite semne calificative ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) Cod penal.

S-a considerat neîntemeiată incriminarea semnului calificativ - cauzarea de daune în

proporții considerabile, odată ce faptul dat nu reieșea din materialele cauzei. La fel, cum s-

a apreciat și asupra examinării neîntemeiate a cauzei în lipsa inculpatului cu dispunerea

arestării acestuia, cu anunțarea în căutare.

În apelul declarat, se indică și faptul încălcării dreptului inculpatului la o apărare

efectivă și reală, odată ce inculpatul a fost reprezentat de către un avocat care acordă

asistență juridică garantată de stat, care după părerea apelantului nu a acționat eficient, în

interesele inculpatului. La fel, a fost supusă criticii și pedeapsa inculpatului, care nu a fost

una echitabilă.

apelul declarat a fost admis parțial, fiind casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care inculpatului, condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 2 (doi) ani 3 (trei) luni,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de

2 (doi) ani.

apărare, ca fiind construită în scopul evitării răspunderii penale de către inculpat, iar

argumentele avocatului cu referire la inelul lăsat în gaj de către inculpat au fost interpretate

ca fiind declarative, or potrivit declarațiilor inculpatului date în cadrul urmăririi penale la

data de 02.12.2011 ultimul nu a declarat nimic referitor la inelul care pretindea că l-ar fi

lăsat în gaj, afirmațiile apărării privind gajarea inelului în schimbul sumei de 2000 lei au

fost combătute și prin materialele cauzei, anume prin procesul verbal de cercetare la fața

locului din 31.08.2011 unde nu era indicat nimic despre inel. Totodată declarațiile

inculpatului cu privire la împrumutul sumei de 2000 lei nu corespundeau adevărului, fiind

combătute prin declarațiile părții vătămate, date atât în cadrul instanței de judecată cât și la

urmărirea penală, unde a indicat că suma de 2000 lei nu i-a împrumutat-o inculpatului, iar

pe inculpat în seara comiterii infracțiunii l-a văzut pentru prima dată .

Argumentul apărării privind proporțiile prejudiciului nu au fost reținute, or conform

declarațiilor părții vătămate date atât la urmărire penală cât și în instanța de apel,

prejudiciul cauzat pentru el era unul considerabil, iar în recipisă a indicat cum i s-a dictat

de către inculpat, deoarece altfel nu i se restituiau banii, or potrivit art. 126 alin. (2) Cod

penal, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială

și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei.

2

Instanța de apel a indicat și faptul că dreptul la apărare al inculpatului nu a fost

încălcat deoarece după cum rezulta din procesul penal pe parcursul examinării cauzei a

fost asistat de către un apărător, iar în baza procesului verbal al ședinței de judecată a

participat avocatul Mihail Grigoraș mandat nr. 0071759, ulterior în ședința din 18.03.2013

a participat avocatul Ion Goncear în baza mandatului nr. 0187354. Totodată în baza

procesului verbal se constată că de către instanța de fond, la demersul acuzării, legal a fost

anunțat inculpatul în căutare deoarece la data de 18.04.2013 și 05.06.2013, acesta nu s-a

prezentat în cadrul ședinței de judecată, iar argumentul avocatului că ar fi bolnav a rămas

unul declarativ, în acest sens nefiind prezentate dovezi. La fel, argumentul inculpatului că

nimeni nu l-a înștiințat sau nu i-a prezentat vreo foaie... se combătea prin semnătura

ultimului de la f. d. 198, V. I, unde el a fost înștiințat despre petrecerea ședinței de judecată

la data de 18.04.2013, ulterior ședințele de judecată petrecîndu-se în lipsa inculpatului, în

privința sa fiind intentat dosar de căutare cu nr. 2013330081.

Instanța de apel nu s-a putut expune asupra competenței sau necompetenței

avocatului inculpatului, or argumentul apărătorului V. Drăniceru cu privire la faptul că

avocatul la faza urmăririi penale nu a cerut efectuarea unor acțiuni de urmărire penală sau

nu a atacat sentința, îndeplinindu-și formal obligațiunile, nu ținea de competența altui

avocat care a urmat după primul.

Cumulul de probe pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii au

probat în întregime vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, iar la

stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care face parte

din categoria celor grave, de persoana inculpatului, care se caracterizează negativ, potrivit

informației de la Dispensarul Republican de narcologie din data de 24.10.2010 se află la

evidență cu diagnoza narcomania/opiu/, în privința lui au fost intentate mai multe cauze

penale, iar prin infracțiunea comisă a atentat la una din valorile primordiale apărate de

legea penală - patrimoniul persoanei. În conformitate cu prevederile art. 61 Cod penal s-a

considerat că corectarea inculpatului era imposibilă fără izolarea lui de societate cu

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu dispunerea executării ei, conform art. 72

alin. (1) lit. b) Cod penal, în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei

complementare.

inculpatului, care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la pedeapsa amenzii sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea recursului declarat, avocatul indică că de fapt apelul nu a fost nici

admis, nici respins, precum și instanța de apel nu s-a expus asupra legalității sentinței,

rezultînd că a fost examinată doar legalitatea pedepsei aplicate, cu toate că sentința a fost

atacată și cu privire la încadrarea juridică a faptei.

La fel, consideră că hotărîrile contestate nu sunt motivate sub aspectul constatării

caracterului considerabil al daunei cauzate prin infracțiune, limitîndu-se doar la

declarațiile părții vătămate, care susținea că dauna cauzată este una considerabilă, nefiind

administrate în acest sens alte careva probe.

În altă ordine de idei este supus criticii faptul nepronunțării instanței de apel asupra

ilegalității încheierilor judecătoriei Strășeni din 18.04.2013 și 11.07.2014, deoarece

constatarea ilegalității acestora, ar permite aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală.

3

Avocatul mai critică și constatarea instanței de apel privind lipsa încălcării dreptului

inculpatului la apărare, odată ce nu a fost verificat dacă ultimul a acceptat să fie

reprezentat de către apărătorii participanți în instanța de fond, precum și nu a fost

verificată procedura înlocuirii acestora.

Mai consideră avocatul că instanța de apel nu a argumentat poziția sa cu privire la

versiunea inculpatului despre luarea cu împrumut a sumei de 2000 lei de la partea

vătămată precum și că pedeapsa a fost aplicată incorect, cu încălcarea prevederilor art. 61

Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal apreciază drept neîntemeiat argumentul recurentului, privind

examinarea cauzei, de către instanța de apel, doar în latura stabilirii pedepsei, odată ce

aceasta s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, verificînd legalitatea și

temeinicia sentinței în baza probelor administrate de către instanța de fond, corect

constatînd că cumulul de probe pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii

au probat în întregime vinovăția inculpatului în fapta incriminată.

La fel, Colegiul penal reține că instanța de apel s-a pronunțat întemeiat asupra

caracterului considerabil al daunei cauzate părții vătămate, odată ce faptul dat reiese chiar

din declarațiile sale și este în corespundere cu criteriile de apreciere a daunei, ca fiind

considerabile, prevăzute în art. 126 Cod penal.

Colegiul penal constată și netemeinicia argumentului apărării cu referire la omiterea

pronunțării de către instanța de apel asupra ilegalității încheierilor instanței de fond din

18.04.2013 și 11.07.2013, odată ce asupra acestora prima a statuat că instanța de fond, la

demersul acuzării, legal a anunțat inculpatul în căutare, deoarece la 18.04.2013 și

05.06.2013, ultimul nu s-a prezentat în cadrul ședinței de judecată, iar argumentul

avocatului precum că inculpatul ar fi bolnav, a rămas unul declarativ, în acest sens nefiind

prezentate dovezi. Se constată că și argumentele prezentate în recurs, privind boala

inculpatului nu s-au confirmat, odată ce din actele medicale, la care se face trimitere, nu

rezulta că inculpatul în perioada 18.04.2013-05.06.2013 ar fi în imposibilitate de a se

prezenta în ședințele de judecată. În același context, urmează a fi menționat că instanța de

apel corect a mai constatat că argumentul inculpatului, privind lipsa anunțării despre data

petrecerii ședinței de judecată, se combătea prin semnătura sa în recipisa de informare

despre petrecerea ședinței judecătorești la 18.04.2013 (V. I, f.d. 198).

Nu pot fi admise nici argumentele apărării cu privire la încălcarea dreptului la

apărare a inculpatului în instanța de fond, odată ce s-a constatat că inculpatul a fost

reprezentat de către doi apărători în perioade diferite și de la a căror servicii el nu s-a

refuzat și nu a solicitat admiterea altor apărători aleși de el.

Colegiul penal apreciază critic și argumentul avocatului cu referire la

neargumentarea versiunii inculpatului privind acordarea cu împrumut a sumei de 2000 lei

de către partea vătămată. Această concluzie rezultă din faptul că instanța de apel corect a

respins argumentul în cauză, deoarece chiar din declarațiile inculpatului, date în cadrul

urmăririi penale, s-a stabilit că acesta nu a pomenit nimic despre gajarea inelului părții

vătămate în contul împrumutului, precum aceasta se combate prin procesul-verbal de

4

cercetare la fața locului din 31.08.2011, în care, la fel, nu s-a făcut nici o referire în acest

sens, cît și prin declarațiile părții vătămate, care infirmă versiunea în cauză. În același

context, prezintă semne de întrebare versiunea dată, odată ce chiar din solicitarea

avocatului în recurs, de recunoașterea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, rezultă netemeinicia acestei versiuni, deoarece

acceptarea ei, ar presupune o soluție de achitare pe învinuirea incriminată și în acest sens

nu este clar pentru care soluție pînă la urmă pledează partea apărării, pentru achitare ori

pentru condamnare.

De asemenea se mai constată că de către instanța de apel a fost adoptată o decizie

argumentată cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în

considerație toate circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii

comise, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului, care se caracterizează

negativ și se află la evidență, cu diagnoza narcomania (opiu), de consecințele survenite în

rezultatul comiterii infracțiunii (fiind comis un atentat la una din valorile primordiale

apărate de legea penală – proprietatea persoanei), ținîndu-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît

din partea lui, cît și din partea altor persoane, precum și de faptul că executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei.

Reieșind din cele expuse se constată că hotărîrile contestate nu au fost afectate de

erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, motiv pentru care

recursul înaintat urmează a fi declarat inadmisibil ca vădit neîntemeiat.

(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vasile Drăniceru în

numele inculpatului Beanchin Alexei împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 16 iulie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2013, în

cauza penală în privința lui Beanchin Alexei Anatolie, din motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Nicolae Gordilă

5