SECȚIUNEA A DOUA CAUZA SERGI c. ITALIA (solicitarea nr. 37118/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 aprilie 2000 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive în registrul oficial care conține o alegere de hotărâri și decizii ale Curții. În cauza Sergi c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din C. L. Rozakis președinte Fischbach Conforti G. Bonello, V. Strážnická, Lorenzen, Tsatsa-Nikolovska, judecători și Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 martie 2000, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nr. 37118/97) îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Biagio, La 28 martie 1997, în conformitate cu art. 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat de M. Giacomo Saccomanno, avocat în baroul Rosarno. Guvernul din Italia este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, asistat de domnul V. Esposito, Co-Agent. În afara unghiului art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata unei proceduri penale și declară, de asemenea, încălcarea art. 8 cu privire la respectarea vieții sale private și de familie. 1998 și în conformitate cu art. 5 alin. (2) din acesta, cauza este examinată de Curte în conformitate cu dispozițiile protocolului menționat anterior. În conformitate cu art. 52 alin. Președintele Curții, dl L. Wildhaber, a atribuit cauza celei de-a doua secțiuni. Camera constituită în cadrul secțiunii menționate includea de drept pe dl B. Conforti, judecător ales în temeiul art. 27 alin. (2) din Convenție și 26 alin. (1) lit. (a) din regulament și pe dl C.L. Rozakis, președintele secțiunii [art. 26 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură]. Ceilalți membri desemnați de acesta pentru a completa camera au fost domnii Fischbach și G. Bonello, dl Strážnická, dl Lorenzen și dl Tsatsa-Nikolovska [art. 26 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură]. La 26 ianuarie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii penale și inadmisibil pentru surplus. În urma unui schimb de corespondență, la 24 iunie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 10 noiembrie 1999 și, respectiv, 4 ianuarie 2000, reprezentantul reclamantului și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere. La o dată nespecificată, s-au inițiat urmăriri penale împotriva reclamantului și a multor alte persoane pentru asocierea infractorilor și evaziunea fiscală. Prin ordonanța din 30 iunie 1995, acuzații au fost rejudecați în fața tribunalului din Castrovillari. La 22 mai 1998, tribunalul din Castrovillari l-a acordat pe reclamant cu privire la acuzațiile de evaziune fiscală și asociație de răufăcători și a constatat că celelalte acuzații au căzut sub incidența unei prescripții. La 6 ianuarie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului din Italia: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 37118/97 formulată de dl Biagio SERGI, guvernul italian propune ca acesta din urmă să plătească suma de 23 de milioane de lire italiene, din care 18 milioane pentru daune și 5 milioane pentru cheltuielile suportate de solicitant, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor drepturilor la plată. Această plată va reprezenta soluionarea definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 29 noiembrie 1999, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: am luat cunoștință de declarația guvernului italian potrivit căreia este pregătit să plătească domnului Biagio SERGI suma de 23 de milioane de lire italiene, din care milioane pentru daune și 5 milioane pentru cheltuielile suportate de reclamant în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 37117/2002 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea este asigurată că regulamentul menționat anterior se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cauza din rol Preluând act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 11 aprilie 2000 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Curții. Erik Fribergh Christos Rozakis Prezidențial
DEUXIÈME SECTION
c. ITALIE
(Requête n° 37118/97)
ARRÊT
11 avril 2000
Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive dans le recueil officiel contenant un choix d’arrêts et de décisions de la Cour.
En l’affaire Sergi c. Italie
,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
M.
,
président
,
M.
M.
Fischbach
,
M.
B.
Conforti
,
M.
M
me
M.
P.
Lorenzen,
M
me
M.
Tsatsa-Nikolovska,
juges
,
et de
M.
E.
Fribergh
,
greffier
de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mars 2000,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n°
37118/97) dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M.
Biagio
Sergi («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («
la Commission
») le 28 mars 1997 en vertu de l’ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»). Le requérant est représenté par M
e
Giacomo Saccomanno, avocat au barreau de Rosarno. Le gouvernement de l’Italie est représenté par son agent, M. U. Leanza, assisté de M. V. Esposito, Co-Agent.
2.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée d’une procédure pénale. Il allègue également la violation de l’article 8 quant au respect de sa vie privée et familiale. A la suite de l’entrée en vigueur du Protocole n°
11 le 1
er
novembre
1998, et conformément à l’article 5 § 2 de celui-ci, l’affaire est examinée par la Cour conformément aux dispositions dudit Protocole.
3.
Conformément à l’article 52 § 1 du règlement de la Cour («
le règlement
»), le président de la Cour, M. L. Wildhaber, a attribué l’affaire à la deuxième section. La chambre constituée au sein de ladite section comprenait de plein droit M. B. Conforti, juge élu au titre de l’Italie (articles
27 § 2 de la Convention et 26 § 1 a) du règlement), et M.
C.L.
Rozakis, président de la section (article 26 § 1 a) du règlement). Les autres membres désignés par ce dernier pour compléter la chambre étaient MM.
M.
Fischbach et G.
Bonello, M
me
V.
Strážnická, M.
P.
Lorenzen et M
me
M.
Tsatsa-Nikolovska (article 26 § 1 b) du règlement).
4.
Le 26 janvier 1999, la Cour a déclaré la requête recevable quant au grief tiré de la durée de la procédure pénale et irrecevable pour le surplus.
5.
Après un échange de correspondance, le 24 juin 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 10 novembre 1999 et 4 janvier 2000 respectivement, le représentant du requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
6.
A une date non précisée, des poursuites furent entamées à l'encontre du requérant et de nombreuses autres personnes pour association de malfaiteurs et évasion fiscale.
Par ordonnance du 30 juin 1995, les accusés furent renvoyés en jugement devant le tribunal de Castrovillari. Le 22 mai 1998, le tribunal de Castrovillari relaxa le requérant quant aux accusations d’évasion fiscale et association de malfaiteurs et constata que les autres accusations étaient tombées sous le coup d’une prescription.
7.
Le 6 janvier 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du gouvernement de l’Italie:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°
37118/97, introduite par M. Biagio SERGI, le Gouvernement italien offre de verser à celui-ci la somme de 23 millions de lires italiennes, dont
18 millions à titre de dommage et 5 millions pour les frais encourus par le requérant, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article
39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne.
En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
8.
Le 29 novembre 1999, la Cour a reçu la déclaration suivante signée par le représentant du requérant:
«
J’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement
italien selon laquelle il est prêt à verser à M. Biagio SERGI la somme de 23 millions de lires italiennes, dont
18
millions à titre de dommage et 5 millions pour les frais encourus par le requérant en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°
37118/97 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
9.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles
37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement).
10.
Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle.
par ces motifs, la cour, À l’unanimitÉ,
1.
Décide
de rayer l’affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 11
avril 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
Erik
Fribergh
Christos
Rozakis
Greffier
Président