ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE DI BLASIO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

22.06.2000

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Concluzie

Scoasă de pe rol

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DI BLASIO c. ITALIE (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA DI BLASIO c. ITALIA (solicitarea nr. 43062/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În la Cauza Di Blasio c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președinte Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și din domnul Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 mai 2000, se retrage hotărârea, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, Concetta Di Blasio (inclusiv reclamanta) a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 24 ianuarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lapei și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului).

Cererea a fost înregistrată la 26 august 1998 sub numărul de dosar 43062/98. Recurenta este reprezentată de M. A. Mandato și W. Rossi, avocați din San Giorgio del Sannio (Benevent). Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 31 ianuarie 2000 și la 18 februarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. (4) La 24 februarie 1992, reclamanta a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate.

La 2 martie 1992, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 7 aprilie 1993. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 2 mai 1994. Această ședință a fost trimisă la cererea reclamantei la 7 noiembrie 1994. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 3 februarie 1995, judecătorul de instanță a respins cererea reclamantei. La 31 ianuarie 1996, aceasta din urmă a solicitat instanței din Benevent.

La 22 februarie 1996, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința pledoariilor la 16 octombrie 1996. Judecătorul raportor a fost transferat, această ședință a fost trimisă din oficiu de trei ori până la 11 martie 1998. În ziua următoare, tribunalul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie pronunțată la 11 noiembrie 1998. Această ședință a fost revocată din oficiu la 24 februarie 1999. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 2 martie 1999, Tribunalul a respins cererea reclamantei.

ÎN JUST la 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 43062/98 formulată de dna Di Blasio, guvernul italian propune ca aceasta să plătească suma de 16 000 000 de lire italiene (ITL), din care 15 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.

În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 31 ianuarie 2000 și 18 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de recurenta J ITL pentru daune morale și 1 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43062/98 pe care am înaintat-o Curii Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv.

Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE DI BLASIO c. ITALIE (Requête n° 43062/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Di Blasio c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M. P. Lorenzen , M. M. Fischbach , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mai 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M me Concetta Di Blasio (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 24 janvier 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 août 1998 sous le numéro de dossier 43062/98. La requérante est représentée par M es A. Mandato et W. Rossi, avocats à San Giorgio del Sannio (Bénévent). Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 29 juin 1999.

Après un échange de correspondance, le 21 décembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 25 janvier 2000 pour le Gouvernement et les 31 janvier 2000 et 18 février 2000 pour la requérante, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT

Le 24 février 1992, la requérante déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension d'invalidité.

Le 2 mars 1992, le juge d'instance fixa la première audience au 7 avril 1993. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 2 mai 1994. Cette audience fut renvoyée à la demande de la requérante au 7 novembre 1994. Par décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 3 février 1995, le juge d'instance rejeta la demande de la requérante.

Le 31 janvier 1996, cette dernière interjeta appel devant le tribunal de Bénévent. Le 22 février 1996, le président chargea un juge rapporteur du dossier et fixa l'audience de plaidoiries au 16 octobre 1996. Le juge rapporteur ayant été muté, cette audience fut renvoyée d'office à trois reprises jusqu'au 11 mars 1998. Le jour venu, le tribunal nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 11 novembre 1998. Cette audience fut renvoyée d’office au 24 février 1999. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 2 mars 1999, le tribunal rejeta l’appel de la requérante. EN DROIT

Le 25 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43062/98, introduite par Mme Di Blasio, le gouvernement italien offre de verser à celle-ci la somme de 16 000 000 lires italiennes (ITL), dont 15 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

Les 31 janvier 2000 et 18 février 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 16 000 000 lires italiennes (ITL), dont 15 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43062/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).

10.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juin 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [1] Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2000-06-22

0,98

AFFAIRE GRASSO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA GRASSO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43074/98) [1]HREȘTE STRASBOURG 22 iunie 2000 În litigiul cu Grasso c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor L'amée (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis P

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE FALLARINO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA FALLARINO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43056/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul cauza Falvarino c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din R

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE Z. c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA Z. c. ITALIA (Cercetarea nr. 4308/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În cauzele Z. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor L'lape (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Co

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE LUCIANO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA LUCIANO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43068/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiu cu Luciano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis P

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE FRANCESCO LOMBARDI c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA FRANȚASCO LOMBARDI c. ITALIA (solicitarea nr. 430399/98) [1]HOTĂRȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Francesco Lombardi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (secțiunea a doua), care se află într-o cameră

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă