ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE SANTORO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

22.06.2000

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Concluzie

Scoasă de pe rol

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SANTORO c. ITALIE (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA SANTORO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43036/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În lanjéque Santoro c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președintele Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier al secțiunii E. Fribergh După deliberarea sa în camera Consiliului la 30 mai 2000, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și a cărei resortisant italian, M. Maria Carmina Sanro ( La data de 1 decembrie 1997, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale ( S. De Nigris De Maria, avocat în Benevent.

Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 21 ianuarie 2000 și la 24 februarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 3 februarie 1993, reclamanta a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate.

La 5 martie 1993, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 13 aprilie 1994. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cazul să fie dat în judecată la 12 iunie 1995. Această audiere a fost trimisă din oficiu la 8 iulie 1996. Expertul care nu a depus la gref raportul său de expertiză, cazul a fost trimis înapoi la 21 octombrie 1996 și apoi la 4 noiembrie 1996. În acea zi, cazul a fost prezentat la 12 februarie 1997 pentru numirea unui nou expert. Întrucât judecătorul a fost transferat, următoarea audiere a fost stabilită la 30 martie 1998 și această audiere a fost trimisă din oficiu la 21 septembrie 1998, apoi la 16 septembrie 1998. octombrie 1998. În acea zi, judecătorul a constatat că expertul nu a depus la grefa raportul său de expertiză și a amânat cauza la 28 octombrie 1998 pentru a numi un alt expert.

În ziua următoare, avocații au făcut grevă și a fost revocată la 10 februarie 1999. După depunerea jurământului expertului, judecătorul a fixat punerea în mod deliberată a cauzei la 3 noiembrie 1999. La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43036/98 formulată de domnul Santoro, guvernul italian propune ca aceasta să plătească suma de 18 000 000 de lire italiene (ITL), din care 15 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 21 ianuarie 2000 și 24 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamanta J a luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este dispus să-mi plătească suma de 18 000 000 de lire italiene (ITL), din care 000 000 000. ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea nr. 43037/96 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai mult, Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură.

10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE SANTORO c. ITALIE (Requête n° 43036/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Santoro c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M. P. Lorenzen , M. M. Fischbach , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mai 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M me Maria Carmina Santoro (« la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 1er décembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 août 1998 sous le numéro de dossier 43036/98. La requérante est représentée par M e S. De Nigris De Maria, avocat à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 29 juin 1999.

Après un échange de correspondance, le 21 décembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 25 janvier 2000 pour le Gouvernement et les 21 janvier 2000 et 24 février 2000 pour la requérante, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT

Le 3 février 1993, la requérante déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension d'invalidité.

Le 5 mars 1993, le juge d'instance fixa la première audience au 13 avril 1994. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 12 juin 1995. Cette audience fut renvoyée d'office au 8 juillet 1996. L'expert n'ayant pas déposé au greffe son rapport d'expertise, l'affaire fut renvoyée au 21 octobre 1996 puis au 4 novembre 1996. Ce jour-là, l'affaire fut remise au 12 février 1997 afin de nommer un nouvel expert.

Le juge ayant été muté, l'audience suivante fut fixée au 30 mars 1998. Cette audience fut renvoyée d'office au 21 septembre 1998, puis au 16 octobre 1998. Ce jour-là, le juge constata que l’expert n’avait pas déposé au greffe son rapport d’expertise et ajourna l’affaire au 28 octobre 1998 afin de nommer un autre expert. Le jour venu, les avocats faisaient grève et l’affaire fut renvoyée au 10 février 1999. Après la prestation de serment de l’expert, le juge fixa la mise en délibéré de l’affaire au 3 novembre 1999. EN DROIT

Le 25 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43036/98, introduite par M me Santoro, le gouvernement italien offre de verser à celle-ci la somme de 18 000 000 lires italiennes (ITL), dont 15 000 000 ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

Les 21 janvier 2000 et 24 février 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par la requérante : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 18 000 000 lires italiennes (ITL), dont 15 000 000 ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43036/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).

10.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juin 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [1] Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE SANTILLO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA SANTILLO c. ITALIA (Cercetarea nr. 4309/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În cazul în care cauza Santillo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE MONGILLO c. ITALIE

A DOUA SECȚIUNE CAUZA MONGILLO c. ITALIA (solicitarea nr. 43057/98) [1] HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2000 În lan az Mongillo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE P.C. c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA P. C. C. ITALIA (Cercetarea nr. 40799/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul P. C. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președi

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE DEL VECCHIO c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 DEL VECCHIO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43047/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În cauzele Del Vecchio c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președi

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE FRANCESCO LOMBARDI c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA FRANȚASCO LOMBARDI c. ITALIA (solicitarea nr. 430399/98) [1]HOTĂRȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Francesco Lombardi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (secțiunea a doua), care se află într-o cameră

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă