- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 iunie 2000
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Manganiello împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MANGANIELLO c. ITALIA (Cercetarea nr. 4299/98) [1] HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul în cauza Manganiello c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președintele Conforti Bonello Strážnická Fischbach Lorenzen Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera consiliului la 30 mai 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Carmine Manganiello a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 4 noiembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Lapelor și Libertăților Fundamentale ( Antonio Nardone și Togo Verrilli, avocați din Benevent.
Guvernul italian ( o mai) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. La colțul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul de secțiune a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 guvernul și la 4 ianuarie 2000 și la 24 februarie 2000 reclamantul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament arbitral al cauzei. La 4 august 1992, reclamantul a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate.
La 24 august 1992, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 10 noiembrie 1993. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cauza să fie luată în deliberare la data de 5 decembrie 1994. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 4 martie 1995, judecătorul a fost parțial îndreptățit la cererea reclamantului. La 11 aprilie 1995, securitatea socială a intervenit în fața Tribunalului din Benevent, iar la 9 august 1995 reclamantul a intervenit într-un apel incident. În iunie 1995, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a stabilit ședința pledoariilor la 13 martie 1996. În acea zi, la data de 13 noiembrie 1996 tribunalul a amânat cazul la 27 martie 1996. În ziua aceea, expertul a depus jurământul.
La 23 octombrie 1996, tribunalul a amânat cazul la 13 noiembrie 1996. La acea dată, tribunalul a amânat cauza la 12 februarie. 1997 pentru a obține clarificări din partea expertului. În ziua următoare, instanța a dispus o expertiză suplimentară. Prin hotărârea din 8 octombrie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 15 octombrie 1997, instanța a fost parțial îndreptățită la cererea securității sociale.
La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 4299/98, introdusă de M. Manganiello, guvernul italian îi oferă acestuia suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care 11 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei, prezenta declarație ține cont de durata procedurii, dar nu conține nicio evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.
În plus, Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ , Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ , Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï ï Ö ï ï ï ï ï ï ï Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö ^ ^ ^ ^ Ö ^ ^ ^ ^ ^ În § 1 din Convenție.
□ La 4 ianuarie 2000 și 24 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamant J a luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este dispus să-mi plătească suma de 14 000 000 de lire italiene (ITL), din care 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 4299/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv.
Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE MANGANIELLO c. ITALIE (Requête n° 42990/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Manganiello c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M. M. Fischbach , M. P. Lorenzen , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mai 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Carmine Manganiello (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 août 1998 sous le numéro de dossier 42990/98. Le requérant est représenté par M es Antonio Nardone et Togo Verrilli, avocats à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 29 juin 1999.
Après un échange de correspondance, le 21 décembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 25 janvier 2000 le Gouvernement et les 4 janvier 2000 et 24 février 2000 le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
Le 4 août 1992, le requérant déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension ordinaire d'invalidité.
Le 24 août 1992, le juge d'instance fixa la première audience au 10 novembre 1993. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 5 décembre 1994. Par décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 4 mars 1995, le juge fit en partie droit à la demande du requérant.
Le 11 avril 1995, la sécurité sociale interjeta appel devant le tribunal de Bénévent, et le 9 août 1995 le requérant interjeta un appel incident. Le 8 juin 1995, le président chargea un juge rapporteur du dossier et fixa l'audience de plaidoiries au 13 mars 1996. Ce jour-là, l’expert étant absent, le tribunal ajourna l'affaire au 27 mars 1996. Le jour venu, l’expert prêta serment. Le 23 octobre 1996, le tribunal ajourna l’affaire au 13 novembre 1996. A cette date, le tribunal ajourna l’affaire au 12 février 1997 afin d’obtenir des éclaircissements de la part de l’expert. Le jour venu, le tribunal ordonna une expertise complémentaire. Par jugement du 8 octobre 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 15 octobre 1997, le tribunal fit en partie droit à la demande de la sécurité sociale. EN DROIT
Le 25 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 42990/98, introduite par M. Manganiello, le gouvernement italien offre de verser à celui-ci la somme de 14 000 000 lires italiennes (ITL), dont 11 000 000 ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire, La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
Les 4 janvier 2000 et 24 février 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par le requérant : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 14 000 000 lires italiennes (ITL), dont 11 000 000 ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 42990/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juin 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [1] Cet arrêt peut subir des retouches de forme.