ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE LEONARDO DI BIASE c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

22.06.2000

Pe scurt

Instanță

CtEDO

Concluzie

Scoasă de pe rol

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE LEONARDO DI BIASE c. ITALIE (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA LEONARDO DI BIASE c. ITALIA (solicitarea nr. 4305/98) [1] HOTĂRÂREA STRASBOURG 22 iunie 2000 În cauza Leonardo Di Biase c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președintele Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și al dlui Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 30 mai 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Leonardo Di Biâza (adică reclamantul) a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Fundamentale la data de 25 noiembrie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor L A. Mandato și W. Rossi, avocați din San Giorgio del Sannio (Benevent).

Guvernul italian ( În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 31 ianuarie 2000 și la 18 februarie 2000 pentru solicitant, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 2 februarie 1991, reclamantul a înaintat un recurs judecătorului de judecată din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie de invaliditate.

La 5 februarie 1991, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 5 februarie 1992. Această audiere a fost trimisă din oficiu la 1 iulie 1992. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca cazul să fie dat în judecată la 8 noiembrie 1993. Întrucât expertul nu și-a depus raportul de expertiză la grefă, cazul a fost trimis înapoi la 14 martie 1994, la 20 iunie. 1994, apoi la 5 decembrie 1994. În acea zi, la cererea părților, cazul a fost amânat la 6 martie 1995. La acea dată, reclamantul a cerut reeșalonarea expertizei și judecătorul a trimis cazul la 7 iunie 1995 pentru a numi un nou expert.

Această ședință a fost trimisă din oficiu la 18 septembrie 1996 și apoi la 8 ianuarie 1997. Ianuarie 1998. Această audiere a fost prezentată din oficiu la 4 martie 1998. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca această audiere să fie deliberată la 21 octombrie 1998. Această audiere a fost amânată până la 18 noiembrie 1998. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 21 ianuarie 1999, judecătorul judecător a respins cererea reclamantului.

Potrivit informațiilor furnizate de reclamant, acesta ar fi luat în considerare apelul la această hotărâre în fața Tribunalului din Benevent la 14 aprilie 1999. ÎN JUST La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări a cauzei care are ca origine cererea nr. 43051/98, introdusă de domnul L. Di Biase, guvernul italian oferă acestuia suma de 18 000 000 de lire italiene (ITL), din care 17 000 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.

În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Italian, conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 18 000 000 de lire italiene (ITL), din care 1 000 000 000 ITL pentru daune morale și 1 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 4305i* pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai târziu, Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură.

11. Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza din rol ; ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE LEONARDO DI BIASE c. ITALIE (Requête n° 43051/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Leonardo Di Biase c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M me V. Strážnická , M. P. Lorenzen , M. M. Fischbach , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mai 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Leonardo Di Biase (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 25 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 août 1998 sous le numéro de dossier 43051/98. Le requérant est représenté par M es A. Mandato et W. Rossi, avocats à San Giorgio del Sannio (Bénévent). Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 29 juin 1999.

Après un échange de correspondance, le 21 décembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 25 janvier 2000 pour le Gouvernement et les 31 janvier 2000 et 18 février 2000 pour le requérant, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT

Le 2 février 1991, le requérant déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension d'invalidité.

Le 5 février 1991, le juge d'instance fixa la première audience au 5 février 1992. Cette audience fut renvoyée d'office au 1er juillet 1992. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 8 novembre 1993. L'expert n'ayant pas déposé au greffe son rapport d'expertise, l'affaire fut renvoyée successivement au 14 mars 1994, au 20 juin 1994, puis au 5 décembre 1994. Ce jour-là, à la demande des parties, l'affaire fut ajournée au 6 mars 1995. A cette date, le requérant demanda que l'expertise fut refaite et le juge renvoya l'affaire au 7 juin 1995 afin de nommer un nouvel expert.

Cette audience fut renvoyée d'office au 18 septembre 1996 puis au 8 janvier 1997. Le juge ayant été muté, l'audience suivante fut fixée au 12 janvier 1998. Cette audience fut remise d'office au 4 mars 1998. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 21 octobre 1998. Cette audience fut reportée au 18 novembre 1998. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 21 janvier 1999, le juge d’instance rejeta la demande du requérant.

D’après les informations fournies par le requérant, il aurait interjeté appel de ce jugement devant le tribunal de Bénévent le 14 avril 1999. EN DROIT

Le 25 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43051/98, introduite par M. L. Di Biase, le gouvernement italien offre de verser à celui-ci la somme de 18 000 000 lires italiennes (ITL), dont 17 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »

Les 31 janvier 2000 et 18 février 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par le requérant : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 18 000 000 lires italiennes (ITL), dont 17 000 000 ITL au titre du dommage moral et 1 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43051/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.»

10.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).

11.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juin 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [1] Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE MARIA DI BIASE c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA MARIA DI BIASE c. ITALIA (solicitarea nr. 4309/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiu cu Maria Di Biase c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE DEL BOUNO c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 DEL BUONO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43054/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În cauza Del Buono c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor L'ampe (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președinte Co

CtEDO 2000-06-22

0,97

AFFAIRE FRANCESCO LOMBARDI c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CAUZA FRANȚASCO LOMBARDI c. ITALIA (solicitarea nr. 430399/98) [1]HOTĂRȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Francesco Lombardi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (secțiunea a doua), care se află într-o cameră

CtEDO 2000-06-22

0,96

AFFAIRE DI BLASIO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA DI BLASIO c. ITALIA (solicitarea nr. 43062/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În la Cauza Di Blasio c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozaki

CtEDO 2000-06-22

0,96

AFFAIRE LUCIANO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA LUCIANO c. ITALIA (Cercetarea nr. 43068/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiu cu Luciano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis P

{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}

Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Creează cont gratuit Am deja cont

Sursă