CtEDO 22.06.2000 Auto

AFFAIRE COSIMO CESARE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
22.06.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE COSIMO CESARE c. ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA COSIMO CESARE c. ITALIA (Cercetarea nr. 43086/98) [1]HREȘTE STRASBURG 22 iunie 2000 În litigiul Cosimo Cesare c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și grefier de secțiune al dlui E. Fribergh După ce a intenționat în camera consiliului la 30 mai 2000, a luat hotărârea, adoptată la această dată, la originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, M. Cosimo Cesare ( G. Abbate, avocată în Benevent. Guvernul italian (adică, mai mult decât atât) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. La colțul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. În urma unui schimb de corespondență la 21 decembrie 1999, grefierul de secțiune a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000, guvernul și la 11 ianuarie 2000 și 6 martie 2000, reclamantul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări a cauzei. La 9 mai 1991, reclamantul a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o indemnizație prevăzută de o lege regională pentru familia unei persoane cu handicap. La 4 iunie 1991, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 14 La data de 26 februarie 1993, judecătorul din instanță a pus sub semnul întrebării regiunea Campania. La data de 21 iunie 1993, tribunalul a fost reținut din oficiu la 13 iunie 1994. După o audiere, la 13 martie 1995, părțile și-au prezentat concluziile, iar la 14 iunie 1995 a fost stabilită interdicția. Această audiere a fost pronunțată din oficiu de două ori până la 8 mai 1998. Părțile și-au prezentat din nou concluziile la 14 decembrie 1998 și au fost aduse în discuție la 24 martie 1999; printr-o ordonanță din 7 aprilie 1999, judecătorul a redeschis instanța pentru a permite părților să depună la grefă anumite documente și a fixat o audiere la 17 mai 1999. La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 430806/98 formulată de dl. Cesare, guvernul italian oferă acestuia suma de 26 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 23 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nici o evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Italian conform căruia este dispus să-mi plătească suma de 26 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 23 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe propria răspundere a cauzei, având ca origine cererea nr. 43085/95 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă