AFFAIRE ANTONIETTA CIARAMELLA c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ANTONIETTA CIARAMELLA c. ITALIA (solicitarea nr. 43035/95) [1] HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2000 În ceea ce privește Antonietta CIARAMELLA c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor de l'lai (secțiunea a doua), care se întrunește într-o cameră compusă din Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători și de domnul Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 30 mai 2000, a fost adoptată la această dată de procedură la data inițială a cauzei, aceaceasta este o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Antonietta Ciaramella ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 16 aprilie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la 26 august 1998 sub numărul dosarului 43035/95. Recurenta este reprezentată de M. A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian ( olée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. La intersecția unghiului art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri civile. Camera a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 1999. În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 25 ianuarie 2000 pentru guvern și la 20 ianuarie 2000 și 24 februarie 2000 pentru reclamantă, părțile au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 15 februarie 1993, reclamanta a înaintat un recurs judecătorului de instanță din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 20 martie 1993, judecătorul de instanță a fixat prima audiere la 16 La data de 8 mai 1995, judecătorul a numit un expert și a stabilit ca această audiere să aibă loc la data de 8 mai 1995. Această audiere a fost trimisă din oficiu la data de 18 septembrie 1995. Prin decizia din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 6 octombrie 1995, judecătorul a respins cererea reclamantei. La 6 noiembrie 1995, această ultimă interjet a făcut apel la Tribunalul din Benevent. La 10 ianuarie 1996, președintele a însărcinat un judecător raportor al dosarului și a fixat ședința de pledoarii la 9 octombrie 1996. În acea zi, ședința a fost prezentată la 12 februarie 1997 la cererea pârâtei și la 23 aprilie 1997 pentru a permite recurentei să prezinte un document și, în cele din urmă, la 14 mai 1997 pentru a permite pârâtei să examineze acest document. La 20 mai 1997 și la ședința din 28 mai 1997, Tribunalul a numit un expert și a amânat cazul la 14 ianuarie 1998. Întrucât expertul nu și-a depus raportul de expertiză la grefă, cauza a fost trimisă succesiv la 8 aprilie 1998, 14 octombrie 1998 și 11 noiembrie 1998; apoi din oficiu la 24 februarie 1999. La 25 ianuarie 2000, grefierul a primit de la co-agentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43035/95 formulată de domnul A. Ciaramella, guvernul italian propune ca suma de 16 000 000 de lire italiene (ITL) să fie plătită acesteia, din care milioane 000 000 de lire italiene. ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 20 ianuarie 2000 și 24 februarie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de recurenta J ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea nr. 43035/95 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. mai mult, Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 10. În consecință, el licitează să șteargă din cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITé, hotărăște să șteargă cauza din rol ; Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 iunie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE ANTONIETTA CIARAMELLA c. ITALIE

(Requête n°

43035/98)

[1]

ARRÊT

STRASBOURG

22 juin 2000

En l’affaire Antonietta Ciaramella c. Italie,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

M.

C.

Rozakis

,

président

,

M.

B.

Conforti

,

M.

G.

Bonello

,

M

me

V.

Strážnická

,

M.

P.

Lorenzen

,

M.

M.

Fischbach

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

juges

,

et de M. E.

Fribergh

,

greffier de section

;

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mai 2000,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M

me

Antonietta Ciaramella («

la requérante »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 16 avril 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26

août

1998 sous le numéro de dossier 43035/98. La requérante est représentée par M

es

A. Nardone et T. Verrilli, avocats à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement »)

est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

2.

Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure civile. La chambre a déclaré la requête recevable le 29 juin 1999.

3.

Après un échange de correspondance, le 21 décembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Le 25 janvier 2000 pour le Gouvernement et les 20 janvier 2000 et 24 février 2000 pour la requérante, les parties ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

EN FAIT

4.

Le 15 février 1993, la requérante déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une pension ordinaire d'invalidité.

5.

Le 20 mars 1993, le juge d'instance fixa la première audience au 16

mars 1994. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa la mise en délibéré de l'affaire au 8 mai 1995. Cette audience fut renvoyée d'office au 18 septembre 1995. Par décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 6 octobre 1995, le juge rejeta la demande de la requérante.

6.

Le 6 novembre 1995, cette dernière interjeta appel devant le tribunal de Bénévent. Le 10 janvier 1996, le président chargea un juge rapporteur du dossier et fixa l'audience de plaidoiries au 9 octobre 1996. Ce jour-là, l'audience fut remise au 12 février 1997 à la demande de la défenderesse, puis au 23 avril 1997 pour permettre à la requérante de produire un document et enfin au 14 mai 1997 pour permettre à la défenderesse d'examiner ce document. La requérante versa au dossier un autre document le 20 mai 1997 et à l'audience du 28 mai 1997, le tribunal nomma un expert et ajourna l'affaire au 14 janvier 1998. L'expert n'ayant pas déposé au greffe son rapport d'expertise, l'affaire fut renvoyée successivement au 8

avril

1998, 14 octobre 1998 et 11 novembre 1998 ; puis d’office au 24

février 1999.

EN DROIT

7.

Le 25 janvier 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante :

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

43035/98, introduite par M

me

A. Ciaramella, le gouvernement italien offre de verser à celle-ci la somme de 16 000 000 lires italiennes (ITL), dont

13

000

000

ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article

39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne.

En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.

»

8.

Les 20 janvier 2000 et 24 février 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par la requérante

:

«

J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement

italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 16 000 000 lires italiennes (ITL), dont

13

000

000

ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

43035/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.»

9.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement).

10.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé,

1.

Décide

de rayer l’affaire du rôle ;

2.

Prend acte

de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juin 2000, en application de l’article

77 §§ 2 et 3 du règlement

.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Greffier

Président

[1]

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.