CtEDO 05.12.2000 Auto

BALCI v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BALCI v. TURKEY (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARȚIONALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 48718/99 de Osman BALCI împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 5 decembrie 2000 în calitate de Cameră compusă de dna Thomassen Președintele Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțîru Maruste judecători și dna M. O’Boyle Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 14 mai 1999, înregistrată la 10 iunie 1999, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național turc, născut în 1960 și locuiește în Elazığ, Turcia. El este reprezentat în fața Curții de către dl Tevfik Demirel, avocat practicant la Ankara. La 4 decembrie 1998, Consiliul Militar Suprem (Yüksek Askeri Șura) a hotărât să descarce reclamantul din armată din motive de insubordinare și de comportament imoral în temeiul articolului 50 litera (c) din Legea 926. Legea și practicile interne relevante 1. Constituția Dispozițiile relevante ale Constituției sunt următoarele: art. 14 § 1 „Niciunul dintre drepturile și libertățile prevăzute în Constituție nu poate fi exercitat cu scopul de a submina integritatea teritorială a statului sau unitatea indivizibilă a poporului său, de a pune în pericol existența statului turc și a Republicii, de a aboli drepturile și libertățile fundamentale, de a preda controlul statului unui singur individ sau grup sau de a aduce dominanță a unei clase sociale asupra celorlalte, de a stabili discriminare pe motive de limbă, rasă, religie sau aderență la o sectă religioasa sau de a înființa un ordin de stat pe baza unor astfel de convingeri și opinii.” art. 24 „Toată lumea are dreptul la libertatea conștiinței, credinței și credințelor religioase. Rugăciunile, închinarea și serviciile religioase se desfășoară liber, cu condiția ca acestea să nu încalce dispozițiile articolului 14. Nimeni nu va fi obligat să participe la rugăciuni, închinare sau servicii religioase sau să dezvăluie convingerile și convingerile sale religioase; nici el nu va fi cenzurat sau judecat din cauza convingerilor sau convingerilor sale religioase. ... Nimeni nu poate exploata sau abuza religia, sentimente sau lucruri religioase considerate sacre de religie în orice fel, în scopul de a determina ordinea socială, economică, politică sau juridică a statului să se bazeze pe precepte religioase, chiar dacă doar în parte sau în scopul asigurării unei influențe politice sau personale.” art. 125 „Toate actele sau deciziile administrației sunt supuse unei revizuiri judiciare ... Deciziile Președintelui Republicii cu privire la chestiuni care se află sub jurisdicția sa și deciziile Consiliului Militar Suprem nu sunt supuse unei revizuiri judiciare. ...” art. 129 §§ 2, 3 și 4 din Constituția Turcă prevede că nu se poate impune o acțiune disciplinară funcționarilor publici, cu condiția respectării dreptului de apărare. În plus, se prevede că acțiunile disciplinare, altele că avertismentele și reprimarile sunt supuse controlului legal. Dispozițiile privind soldații sunt rezervate. art. 21 din Legea privind Înaltul Tribunal Administrativ Militar prevede că acțiunile disciplinare impuse soldaților nu sunt supuse controlului juridic. 2. Legea nr. 357 („Legea privind serviciile juridice militare”) art. 22 litera (c) din Legea privind serviciile juridice militare prevede: „Respectând lungimea serviciului, serviciilor a căror prezență continuă în forțele armate este judecată nu este adecvată din cauza încălcărilor disciplinei sau ale comportamentului imoral pe unul dintre motivele prevăzute mai jos, astfel cum se stabilește în unul sau mai multe documente elaborate în timpul serviciului lor în ultimul rang militar pe care îl dețin, sunt supuse dispozițiilor Legii privind pensiile turce. ... 3. Legea nr. 926 („Legea privind personalul militar”) prevede art. 50 litera (c) din Legea privind personalul militar: „Respectând lungimea serviciului, serviciilor a căror prezență continuă în forțele armate este judecată inadecvată din cauza încălcărilor disciplinare și a comportamentului imoral sunt supuse dispozițiilor Legii privind pensiile turce. Regulamentele pentru personalul militar stabilesc care au competența de a începe procedurile, de a examina, de a monitoriza și de a extrage concluzii din dosarele de evaluare a personalului și de a efectua orice alt act sau formalitate în aceste proceduri. O decizie a Consiliului Militar Suprem este obligată să deschidă un ofițer al cărui caz a fost depus de șeful de personal la Consiliul Militar Suprem.” Secțiunea 94 litera (b) din Legea privind personalul militar prevede: „(b) depunerea din armată pentru actele de insubordonare și de conduită imorală: În ciuda anticipității în serviciu, ofițerii necomisați a căror întreținere este considerată necorespunzătoare pentru actele de insubordonare și de conduită imorală sunt supuse Legii privind fondul de pensii turc. Investigarea, examinarea și monitorizarea rapoartelor de notare și a formalităților și a autorităților competente care îndeplinesc aceste sarcini sunt supuse dispozițiilor Regulamentelor privind evaluarea ofițerilor și a ofițerilor necomisați. Personalul general determină care sunt cazurile ofițerilor necomisați în ceea ce privește descărcarea de gestiune din armată ar trebui examinate de Consiliul Suprem Militar. 4. Regulamentele privind evaluarea ofițerilor și a ofițerilor necomisați art. 99 din Regulamentele privind evaluarea ofițerilor și a ofițerilor necomisați prevede: „Respectând lungimea serviciului, procedura obligatorie de pensionare se aplică tuturor serviciilor a căror prezență continuă în forțele armate este judecată neapropiată din cauza încălcărilor disciplinei sau ale comportamentului imoral, pe unul dintre motivele prevăzute mai jos, astfel cum se stabilește în unul sau mai multe documente elaborate în timpul serviciului lor în ultimul rang militar pe care le-au deținut: ... (e) în cazul în care prin conduita și atitudinea sa, serviciul în cauză a furnizat dovezi că deține ilicite, subversive, separatiste, opinii politice fundamentaliste și ideologice sau ia parte activă la propagarea acestor avize.” COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că nu a avut nici un recurs pentru a contesta decizia Consiliului Suprem Militar în fața autorităților naționale. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 7 din Convenție că decizia de a-l elibera din armată este în contradicție cu dispozițiile interne care reglementează sancțiunile disciplinare. Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 9 din Convenție că decizia Consiliului Suprem Militar constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de gândire, conștiință și religie. HOTĂRÂREA Reclamantul plânge în temeiul articolului 7 din Convenție că decizia de a-l elibera din armată este în contradicție cu dispozițiile interne de reglementare a sancțiunilor disciplinare. Curtea reamintește că principiul prevăzut la art. 7 § 1 din Convenție, și anume că infracțiunile și sancțiunile trebuie să fie prevăzute prin lege, se referă la condamnare din cauza oricărui act sau omisiune care constituie o infracțiune în temeiul dreptului penal național. În acest caz, pronunțarea pronunțată de către reclamant în cauză acuzațiile disciplinare care au condus la descărcarea de gestiune din partea armatei. Curtea consideră că o astfel de penalitate nu constituie condamnarea unei infracțiuni în sensul articolului 7 din Convenție. Prin urmare, dispoziția convenției nu poate fi aplicabilă în prezenta cauză (cf. Eur. Comm. HR, nr. 15965/90, 15.01.1993, D.R. 74, p. 91). În acest context, Curtea consideră că plângerea reclamantului în temeiul acestui cap este inadmisibilă ratione materiae în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție că nu a avut nici un recurs pentru a contesta decizia Consiliului Suprem Militar în fața autorităților naționale. Reclamantul se plâng în continuare în temeiul articolului 9 din Convenție că decizia Consiliului Suprem Militar constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de gândire, conștiință și religie. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea plângerilor reclamantului în temeiul articolelor 9 și 13 din Convenție și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 § 3 litera (b) din Regulamentul său de procedură, este necesară notificarea acestora guvernului contestat. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a suspenda examinarea plângerilor reclamantului că nu a avut nici un recurs pentru a contesta decizia Consiliului Suprem Militar în fața autorităților naționale și că decizia Consiliului Suprem Militar constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; declara inadmisibilă restul cererii. Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă