AFFAIRE CELAL ET KEZIBAN SEN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.04.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CELAL ET KEZIBAN SEN c. TURQUIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

TURCIA Cererea nr. 19303/92 HOTĂRÂREA STRASBURG 10 aprilie 2001 DEFINITIVF 10/07/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Celal și Keziban șen c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnul Palm președinte Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători F. Gölcüklü, judecător ad-hoc, o La originea cauzei se află o cerere (nr. 19303/92) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, Celal Șen, Keziban Șen (Coșkun) ( 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv a Convenției privind drepturile omului). Reclamanții sunt reprezentați de dl Kazćm Berzeg, avocat în baroul din Ankara. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Cererea are ca obiect obținerea unei decizii privind dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a cerințelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului 11 la Convenție [art. 2 din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu soluționarea cauzei (art. 1 din convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din Regulamentul de procedură. În urma deportării domnului R (6) Prin decizia din 11 ianuarie 2000, camera a declarat cererea admisibilă. Atât reclamanții, cât și guvernul au depus observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din regulament). Reprezentantul reclamanților a solicitat Curții să atașeze diferitele cereri depuse de aceleași reclamanți. Curtea, ținând cont de faptul că fiecare cerere ridică probleme juridice de natură diferită, respinge această cerere. Reclamanții, resortisanți turci, își aveau reședința în satul Düzce (la Vezirköprü, Samsun). În mai 1987, au fost fermieri. ), organismul responsabil cu construirea barajelor, a fost implicat în exproprierea terenurilor reclamanților pentru construirea barajului hidro-etic al Alt Indemnizații de expropriere stabilite de o comisie de experți din cadrul DS. 12. Reclamanții, în dezacord cu sumele plătite de DS a introdus, încă din mai 1987, acțiuni în creștere la tribunalul de mari instanțe din Vezirköprü. Instanța le-a acordat despăgubiri suplimentare de expropriere care erau însoțite de dobânzi restante simple la rata legală de 30 % laan, calculată începând cu data cedării terenurilor către administrația menționată. 13. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație. 14. DIS a plătit reclamanților aceste indemnizații suplimentare în termen de aproximativ nouăsprezece luni de la hotărârile judecătorești definitive. Rata anuală a inflației în Turcia, la acea dată, s-a ridicat la 70%. 15. Cuantumul indemnizațiilor suplimentare, data hotărârilor Curții de Casație, suma plătită reclamanților și data plății respective sunt indicate în tabelul de mai jos (tabelul indică totalitatea sumelor stabilite în urma diferitelor proceduri naționale care au aceeași dată de decizie finală și aceeași dată de plată efectivă). Cuantumul indemnizațiilor suplimentare (LT) (interesele și cheltuielile de avocatură nu sunt incluse) Data hotărârilor Curții de Casație care stabilește definitiv sumele în cauză Valoarea indemnizațiilor suplimentare cu dobîni (30 % lan Data plăților 23 412 205 22.06.1990 56 189 292 10.01.1992 II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE Constituția 16. În partea sa relevantă, art. 46 din Constituție, referitor la exproprieri, prevede: (...) L Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984 17. În temeiul Legii nr. 3095, rata dobânzii moratorii datorate pentru întârzierea în decontarea datoriilor la termen era de 30% laan la momentul faptelor. 18. În aceeași perioadă, rata dobânzii moratorii aplicabilă creanțelor landurilor era de 7 % pe lună, adică 84% pe an (art. 51 din Legea nr. 6183 privind recuperarea creanțelor landului și decretul nr. 89/14915 al Consiliului de Miniștri). Codul obligațiunilor 19. La art. 105 din Codul obligațiunilor prevede: În cazul în care prejudiciile suferite de creditor depășesc dobânda moratoriu pentru zilele de întârziere și debitorul nu poate demonstra că creditorul a comis o eroare, despăgubirea prejudiciului este suportată de debitor. În cazul în care prejudiciul suplimentar poate fi estimat în mod imediat, judecătorul poate stabili suma acestuia în momentul în care ia o decizie cu privire la fond. Jurisprudența Curții de Casație 20. La 3 iunie 1991, a cincea cameră civilă a Curții de Casație, competentă în materie de jurisdicție în materie de expropriere, este pronunțată în acești termeni Ceea ce compensează întârzierea soluționării creanțelor, este dobânda moratoriu. Întrucât calea de executare forțată permite creditorului să solicite ce i se datorează, plus dobânda, acesta din urmă nu are dreptul de a solicita o altă compensație cu titlu de despăgubire; prin urmare, decizia care face obiectul cererii creditorului, pe motiv că rata inflației era ridicată, se dovedește a fi nefondată (...) La 23 februarie 1994 (hotărârea E: 1993/5-600, K: 1994/80), Adunarea Plenară a Curții de Casație a pronunțat astfel: Legea nr. 3095 a fost aprobată și a intrat în vigoare în timp ce inflația în țară era puternică, cu o rată care depășea cu mult 30%. Cu toate acestea, legiuitorul a dorit ca rata dobânzii moratorii să fie de 30%. Pentru acest motiv, în cauza în discuție, nu este conform cu dreptul, invocând interesele legate de depozitele bancare, de a depăși dobânda compusă din 30 % pe o cale deviată. 22. La 19 iunie [...] rata dobânzii prevăzută de Legea nr. 3095 (...) este o indemnizație forfetară care acoperă daunele fără a fi necesară demonstrarea acestora (...). În cazul în care rata dobânzii moratorii (prejudiciul cauzat de întârzierea efectuării plății) este stabilită de lege, ținând cont de problemele economice (inflație, scădere a valorii monetare (...)) în care se află țara, este imposibil să se prezinte aceleași elemente (inflație, scădere a valorii monetare (...)) ca dovezi evidente ale prejudiciului excedentar menționat la art. 105 din Codul obligațiunilor sau dacă dezavantajele care rezultă din aceasta constituie prejudiciul real suferit. În caz contrar, constatarea legiuitorului că contrapartida la aceste dezavantaje ar fi de 30%, nu ar mai avea sens. În cazul în care legiuitorul, luând în considerare toate problemele economice, a stabilit, în temeiul puterii legislative pe care i-o conferă Constituția, rata de compensare a prejudiciului cauzat de aceste probleme, nu se poate accepta că prejudiciul care trebuie remediat nu se ridică la 30%, ci la 60 sau 70%, pe motiv implicit că această apreciere [a legiuitorului] ar fi nefondată. Este evident că inflația care se face simțită în mod considerabil în actuala situație economică a țării noastre, depășește [rata] de] 30% prevăzută de (...) legea nr. 3095 și că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a unei soluționări întârziate rămâne neacoperit. Cu toate acestea, acest prejudiciu depășește rata de 30 % stabilit de legiuitorul nu este cel despre care se vorbește la art. 105 din Codul obligațiunilor (...). Când legiuitorul, în conformitate cu puterea sa legislativă, a considerat că prejudiciul respectiv ar ridica la 30%, creșterea acestuia la rate mai ridicate printr-o hotărâre judecătorească, pe motiv că inflația depășește 30%, ar constitui un impediment al competenței (...) Date economice 23. Rata anuală a inflației în Turcia, la momentul faptelor, s În conformitate cu lista relevantă, luând cifra de mai sus, ca indice de bază pentru perioada în care datoriile la mail au fost stabilite definitiv de Curtea de Casație (punctul 15 de mai sus), indicele inflației la perioada de plată a acestor datorii ajunge la cifra de 2239,4 (punctul 14 de mai sus). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DIN ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 24. Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata despăgubirii suplimentare, însoțită de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia. În acest sens, aceștia menționează art. 1 din Protocolul nr. 1 astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 25. Reclamanții subliniază că valoarea despăgubirilor suplimentare cu un interes moratoriu de 30 % l .an a fost plătită la începutul anului 1992, respectiv la nouăsprezece luni după deciziile Curții de Casație. Ei susțin că au suferit o pierdere datorată deprecierii monetare semnificative în această perioadă. În cele din urmă, ei deplâng absența în dreptul turc a unor dispoziții care permit executarea forțată a unor datorii de stat față de particulari. 26. Guvernul își exprimă dezacordul. Acesta reamintește că statul le-a plătit reclamanților indemnizațiile înainte de a lua în posesie terenul, precum și indemnizațiile suplimentare plus 30 % d.j., după deciziile Curții de Casație (punctul 15 de mai sus). Presupunând chiar că aceste sume nu iau în considerare inflația, ele se bazează pe jurisprudența Curții: dacă indemnizațiile sunt în mod rezonabil proporționale cu valoarea proprietăților confiscate, condițiile enunțate la art. 1 din Protocolul nr. Acest lucru este valabil în special atunci când este vorba despre un proiect de mare anvergură care aduce beneficii pentru mii de persoane; recunoașterea unei obligații de despăgubire integrală l-ar împiedica pe acesta în realizarea unor astfel de proiecte. În plus, reclamanții nu pot susține, în acest caz, că au suportat o sarcină specială și exorbitantă În cele din urmă, guvernul are o mare marjă de apreciere în stabilirea și aplicarea ratelor dobânzilor care ar face parte integrantă din politica sa în materie de creare și de bună gestionare a serviciilor publice. Cu toate acestea, rata ridicată a dobânzii percepută pentru creanțele landurilor vizează asigurarea faptului că funcționarea serviciilor publice nu este întreruptă și constituie, de asemenea, un fel de impozitare indirectă, stabilită în mod deliberat de legiuitor în exercitarea competențelor sale. 28. Curtea observă că reclamanților, exproprieți de terenurile lor, li s-au recunoscut indemnizațiile care le-au fost plătite la data la care au fost expropriați și că Tribunalul de Mare Instanță le-a acordat apoi indemnizații suplimentare cu dobânzi restante la o rată de 30 % la an începând cu această dată (punctul 15 de mai sus). 29. Curtea ia notă mai întâi de faptul că litigiul se referă exclusiv la prejudiciile pretinse suferite de reclamanți din cauza întârzierii administrației de a le plăti indemnizațiile datorate, dar nu și la sumele de expropriere plătite de DS În această privință, Curtea a considerat deja că caracterul adecvat al unei despăgubiri ar fi redus dacă plata acestuia ar fi fost efectuată de o persoană care ar fi putut reduce valoarea acesteia, astfel încât să nu poată fi calificată ca fiind rezonabilă o perioadă de timp (a se vedea, mutatis mutandis , Hotărârea Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia din 9 aprilie 2004). În decembrie 1994, seria A nr. 301-B, p. 90, § 82). O întârziere neobișnuit de lungă în plata unei despăgubiri în domeniul de proprietate are drept consecință agravarea pierderii financiare a persoanei expropriate și plasarea acesteia într-o situație de incertitudine, mai ales dacă se ține seama de deprecierea monetară în anumite state (a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia din 9 iulie 1997, Cu toate acestea, Curtea constată că, având în vedere cauza în ansamblul său, Curtea constată că situația de care se plâng reclamanții ține de dreptul lor de a-și respecta bunurile. 2680 și următoarele), aceasta trebuie să analizeze dacă a fost menținut un echilibru corect între cerințele de interes general și imperativele drepturilor fundamentale ale persoanei respective. În acest sens, trebuie luate în considerare modalitățile de despăgubire prevăzute de legislația națională și modul în care acestea au fost aplicate în cazul reclamanților (hotărârea Lithgow și alte c. Regatul Unit din 8 iulie 1986, seria A nr. 102, p. 50 alin. 120). 32. În speță, Curtea constată că valoarea despăgubirilor suplimentare cu un interes moratoriu de 30 % laan a fost plătită părților interesate la 10 ianuarie 1992, adică la nouăsprezece luni de la deciziile Curții de Casație și în timp ce inflația în Turcia la acea dată atingea în medie 70 % laan și rata dobânzii restante aplicabile creanțelor statului era de 84% pe an pentru aceeași perioadă. Curtea consideră că decalajul dintre valoarea creanțelor reclamanților în momentul stabilirii sale de către Curtea de Casație și valoarea în momentul efectuării unei plăți efective (a se vedea Hotărârea Akkuș, citată anterior, p. 1310, § 30-31). Prin diferențierea plăților compensatorii cu nouăsprezece luni, autoritățile naționale au rupt, în detrimentul reclamanților, echilibrul dintre protecția dreptului de proprietate și cerințele de interes general. 34. În concluzie, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 35. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale și morale 36. Reclamanții susțin că au suferit o pierdere pecuniară ca urmare a plății întârziate a despăgubirii suplimentare și solicită Curții să le recunoască un prejudiciu material calculat în dolari, ținând seama de o inflație cumulativă de 70 % laan. 37. Guvernul nu se pronunță. 38. Curtea ia notă de faptul că Tribunalul de Mare Instană a acordat reclamanților indemnizații suplimentare însoțite de dobânzi restante simple la rata de 30 % laan care urmează să fie calculată de la data cedării acestor terenuri către DS 1311, alineatul 35) Curtea consideră că, pentru a aprecia prejudiciile materiale suferite de solicitanți, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma efectiv plătită reclamanților și cea pe care ar fi primit-o dacă creanța lor ar fi fost ajustată pentru a ține seama de eroziunea monetară în perioada tardivă (punctul 14 de mai sus), pe baza unei rate a inflației de 70 % laan. 40. După efectuarea propriilor calcule în lumina datelor economice relevante de care dispune (punctul 23 de mai sus), Curtea este de acord să acorde reclamanților o despăgubire totală de 6 981 USD, care să fie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului. 41. Curtea, așa cum a statuat deja în Hotărârile Akkuș și Aka (hotărârea Akkuș deja citată și Hotărârea Akac. Turcia din 23 septembrie 1998), consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral din cauza faptului că au fost privați de terenurile lor, care erau singurul lor mijloc de subzistență și de refugiu. În mod corespunzător, Comisia acordă fiecăruia 1 000 USD ca daune morale, indiferent de numărul de proceduri naționale privind bunurile lor expropriate în cadrul construcției barajului d.Alt.nkaya. Costuri și cheltuieli de judecată 42. Reclamanții solicită 8 000 USD ca costuri și cheltuieli de judecată pentru procedurile naționale și cele ale convenției. Cu toate acestea, această cerere nu a fost susținută de documente justificative. 43. Guvernul nu se pronunță. 44. În lumina criteriilor stabilite de jurisprudență, Curtea judecă în echitate că este necesar să se acorde reclamanților o sumă totală de 300 USD. Interese moratorii 45. Curtea consideră că este oportun să stabilească la 6 % rata anuală a dobânzilor moratorii asupra sumelor acordate în dolari americani. PE CES, CURȚIA, ÎN L 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului: 6 981 (șase mii nouă sute nouă sute nouăzeci și unu) dolari americani în repararea prejudiciului material ii. pentru fiecare solicitant 1 000 (mii) dolari americani pentru daune morale, adică în total 2 000 (două mii) dolari americani iiii. 300 (trei cenți) dolari americani pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 6 % l an de la expirarea termenului menționat și până la plata respinsă , cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în franceză, apoi comunicat în scris la 10 aprilie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Michael O Palm Moduleer Președinte